Seriale: Taboo (HBO)

0

Cred că Taboo, noul serial de la HBO, ar merita mai multă atenţie din partea publicului, până acum n-am auzit prea mulţi oameni care să vorbească despre el. Tom Hardy e foarte bun, atât de bun încât faci abstracţie de faptul că joacă acelaşi rol din Peaky Blinders. Doar doza de nebunie a adăugat-o pentru Taboo, în rest e cam acelaşi personaj.

Taboo urmăreşte povestea unui mic nobil din Anglia anului 1800. În backgroundul poveştii se desfăşoară lupta pentru teritoriu a americanilor cu englezii, iar James Delaney este fix mărul discordiei. Întors din Africa pentru a asista la înmormântarea tatălui său Delaney începe tot felul de războaie cu Casa Regală, SUA şi East India Company, care vor să pună mâna pe o bucată de pământ pe care Delaney o deţinea în America de Nord.

Citeste mai mult

Jumătate de predicţie pentru Oscar

2

Am văzut doar o jumătate din filmele de Oscar de anul ăsta, dar asta nu mă împiedică să mă dau cu părerea. N-are cum să fie o predicţie întreagă, poate doar o jumătate. Sincer să fiu, mi-ar fi fost suficient să văd un singur film ca să stabilesc câţiva dintre câştigători. 

Manchester by the sea ar trebui să câştige premiul pentru cel mai bun film şi rolul masculin principal. Pe Michelle Williams n-o văd de Oscar, chiar dacă are câteva intervenţii extrem de puternice. Însă Casey Affleck este flawless. Sau cum s-ar zice pe româneşte: fără cusur. Este atât de liniară interpretarea lui din prima oră a filmului, atât de plată, încât te face să ridici o sprânceană: “Ce Oscar, frate?”. Şi apoi descoperi toată povestea şi te loveşte în stomac noua realitate zugrăvită. Dintr-odată nu mai e totul plat, ci super complex, flawless. 

Arrival mi s-a părut simpatic şi atât. Poate ar merita premiul pentru scenariu adaptat. Regie? No way. 

La La Land mi-a plăcut mult. Dar în afară de Emma Stone şi muzică n-aş da niciun premiu. Iar la rol principal feminim am înţeles că Meryl Streep are Oscarul în buzunar deja. Nu ştiu, n-am văzut.

Hacksaw Ridge a fost mult sub aşteptările mele. Mi-am dorit foarte mult să-l văd, părea promiţător din trailer. După prima oră am stat numai cu ochii pe ceas. Frumos, cinematografie, regie, dar mi se pare un film de consum. O să ne amintim de el peste ani doar prin prisma poveştii create după un caz real.

Revine Bacon Clubhouse la McDonald’s!

0

Cel mai bun burger creat de McDonald’s revine în ediţie limitată. Scrollam mai devreme pe un site şi am dat de imaginea de mai sus. La început am crezut că e o greşeală şi că e bannerul mai vechi, apoi am citit detaliile. Între 24 februarie şi 6 aprilie veţi putea găsi din nou Bacon Clubhouse. Adică 41 de zile în care să-l puteţi încerca, nu că aş fi numărat sau ceva.

Am spus-o şi anul trecut, e cel mai bun burger de la McDonald’s, ba chiar depăşeşte unele restaurante clasice. Ţin minte că în vară am oprit la McDonald’s lângă Sofia la întoarcerea din concediu special pentru că aveau Clubhouse în ofertă. Musai să-l încercaţi pe cel cu vită, cu pui n-am testat nici până azi, dar nu poate fi mai bun.

Poate dacă merge bine de data asta îl vor băga definitiv în ofertă. One can only hope.

Epoca marilor aşteptări

3

După ce a câştigat Premier League în mod absolut spectaculos anul trecut, antrenorul Claudio Ranieri a fost demis de la Leicester City, ca urmare a rezultatelor slabe din acest sezon. Însă, în ciuda aparenţelor, povestea asta nu e una despre fotbal, ci despre lumea în care trăim. 

Ranieri a fost demis pentru că echipa lui s-a întors la situaţia dinainte de câştigarea campionatului. Se zbat la retrogradare, aşa cum au făcut-o şi în alte sezoane. De fapt, chiar şi anul trecut Ranieri zicea acelaşi lucru pe parcursul sezonului, chiar dacă echipa era pe primele locuri. În momentul în care au ţâşnit spre titlu nimeni n-a mai reuşit să-i prindă. 

Citeste mai mult

Să recunoaştem: experimentul USR e un eşec

8

Au trecut mai bine de 2 luni de la intrarea USR în Parlament şi cred că putem spune răspicat că experimentul este unul parţial eşuat. O să vă explic mai jos de ce e parţial şi nu total şi ce-am putea face pe viitor.

În primul rând, plecarea lui Nicuşor Dan din Consiliul General al Primăriei a destabilizat lucrurile pe acolo, a dat mai multă putere PSD-ului şi a lipsit bucureştenii de un om care se mai pricepea cât de cât la treburile Capitalei, care putea să miroasă nişte nereguli pe acolo. În schimb Nicuşor Dan a devenit parlamentar şi nu s-a remarcat cu absolut nimic, poate doar cu acea bâlbă destul de penibilă.

Citeste mai mult

Cine sunt milogii?

4

Radu are un articol despre pseudo-jurnaliştii fripturişti care îşi fac programul prin Bucureşti în funcţie de evenimentele de PR anunţate în ziua respectivă. În inocenţa lui simpatică, Radu se miră că genul ăsta de oameni vânează pungile cu cadouaşe sau critică agenţia pentru bufetul limitat. 

Oamenii ăştia sunt surplusul jurnalismului românesc, adaosul rezidual al redacţiilor. În anii 2000, când fiecare redacţie creştea mai repede decât Făt Frumos şi ziarele se lansau pe bandă rulantă, cetăţenii ăştia (evit să le zic jurnalişti) erau trimişi pe la evenimentele mai plictisitoare, alea la care nu era nevoie de fotograf, cameraman şi reporter capabil. Compilau ceva din comunicatul de presă, ştirea apărea, îşi justificau salariul şi primeau o masă bună, o discuţie cu oameni importanţi, un mic cadou la final. 

Ei au fost primii care au fost daţi afară când a început să se strice treaba, apoi n-au mai găsit loc la puţinele publicaţii rămase. Şi s-au trezit la 35-40 de ani fără perspective, fără competenţe reale în ceva (în anii 2000 s-au angajat direct de pe băncile facultăţii, când cerinţa minimă era să ai BAC-ul luat şi eventual să poţi salva ceva în Word). Evenimentele astea la care merg nu sunt neapărat pentru o masă caldă şi un briceag (deşi cadourile alea pot fi vândute pe OLX dacă te străduieşti puţin). Nu, milogii caută mai mult decât orice respect. Pentru că toată viaţa au fost cineva prin prisma legitimaţiei de presă pe care scria Cotidianul sau Business Standard sau cine ştie ce alte nume de publicaţii.

Unii le au şi acum, ăia care sunt cei mai incapabili. Mint că revistele lor mai există şi promit mereu piariştilor că revin cu cel mai recent exemplar la următorul eveniment. Cei mai deştepţi s-au orientat spre un site. Au cumpărat o temă, au pus un WordPress pe un domeniu şi îşi văd de treabă în continuare. Ca să nu rateze chestiile interesante şi-au făcut grupuri de Facebook pe care anunţă lista de evenimente din perioada următoare. Aşa ajung la toate lansările la care n-au fost invitaţi.

Din când în când mai prind câte un contract de publicitate, iar în restul timpului se mulţumesc cu excursii pe la diverse obiective, punguţe şi mese gratuite. Ei sunt asistaţii sociali ai presei române.

Cum să complici lucrurile inutil: Colu – o monedă locală

0

În era globalitzării, a monedei unice în Europa, a Bitcoinului, nişte băieţi s-au gândit că ar fi o idee bună să facă o monedă locală virtuală, prin intermediul căreia oamenii pot plăti la comercianţii dintr-un anumit oraş.

Caz concret: au implementat recent chestia asta în Liverpool, care are acum 2 monede oficiale – Lira Sterlină şi Liverpool Local Pound. Ca să obţii LLP, îţi faci un cont pe Colu, instalezi o aplicaţie şi cumperi LLP cu bani din contul tău bancar de lire. Apoi te duci la magazin şi plăteşti cu telefonul. Ai şi nişte discounturi, dar avantajul principal ar trebui să fie că păstrezi banii în economia locală. Articolul din PSFK nu menţionează dacă poţi sau nu să-ţi converteşti înapoi banii, dar presupun că aici e toată şmecheria. Cu cât sunt mai mulţi bani blocaţi în moneda LLP, cu atât are sens businessul şi creşte enclava. 

Doar că asta mi se pare cea mai stupidă idee pe care am auzit-o în ultimii ani. Într-o eră în care toată lumea încearcă să promoveze globalizarea, transferurile rapide de cash dintr-un colţ în altul al lumii, în care avem Square şi alte tehnologii rapide de plată, să vii cu o monedă locală e cel puţin greşit. 

Lecţia de PR de la brazilianul Ronaldo

1

Ronaldo e o legendă, nu poate nimeni să pună la îndoială asta. Unul dintre fotbaliştii extrem de talentaţi ai Braziliei, un jucător care a fost fabulos în ciuda kilogramelor în plus şi a unei lipse recurente de chef.

Probabil că ştiţi şi celebra lui frizură de la Cupa Mondială din 2002. Adică asta:

Foto via

La momentul respectiv s-a vorbit intens despre asta, dar omul oricum avea idei trăznite, aşa că nu era chiar cea mai mare nebunie. În plus, atunci când ai văzut o echipă întreagă vopsită blond, greu te mai poate surprinde ceva.

Totuşi, nu l-aş fi suspectat pe Ronaldo de ceva fler de piarist. Într-o declaraţie dată zilele trecute pentru ESPN Brazilia, Ronaldo a explicat de ce s-a tuns în felul ăla:

My groin was hurting,’ he admitted. ‘I was only at 60%. So I shaved my head.

‘Everybody was only talking about my injury.

‘When I arrived in training with this haircut everybody stopped talking about the injury.’

Nu numai că a distras atenţia presei, dar cred că a distras şi atenţia adversarilor, altfel nu le-ar fi dat 2 goluri nemţilor în finală. Super cool! 

Via

Sunday’s Media Recap (319)

0

Video-urile de pe Facebook vor face autoplay cu tot cu sunet. Detalii.

S-a lansat secţiunea de Joburi din Facebook, momentan disponibilă într-un număr limitat de ţări. Detalii.

News.ro a ajuns să înlocuiască Mediafax în mai puţin de 1 an. Detalii.

eMAG investeşte 1,7 milioane de euro în compania Zitec. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Românii au talent a rupt la debut, Playboy reintroduce nudurile, Storience s-a repoziţionat, AcademIAA, UberX e considerat serviciu de taximetrie în Australia, moştenitorul Samsung a fost arestat

Se vinde decorul din Mad Men

1

Chiar dacă Mad Men s-a încheiat de mai bine de 2 ani, cei de la AMC continuă să facă bani de pe urma serialului care a avut aşa mult succes (16 Emmy-uri, 5 Globuri de aur). Dacă nu l-aţi văzut, îl recomand, e o monografie excelentă a perioadei anilor ’60-’70 în SUA. 

Pe lângă ocazionalele vânzări de DVDuri, cineva s-a gândit că ar fi o idee bună să vândă şi diferite obiecte de decor, mai ales că momentan nu se mai folosesc la nimic, iar pentru colecţionari valoarea unor farfurii, a unui ceas vechi sau a unui ursuleţ de pluş care a apărut în câteva secvenţe din film poate fi mult mai mare.

Vorbim de sute, poate mii de obiecte care au preţuri între 25 şi 95 de dolari, unele chiar mai mult de atât. Majoritatea sunt nişte vechituri, adunate de pe cine ştie unde, dar au marele avantaj de a fi apărut în serial. Vorbim de farfurii, aparate de ras, şervete, chiar şi pungi de cumpărături. La licitaţia precedentă s-au vândut chiar şi piese de mobilier care au ajuns până la 1000 de dolari bucata.

Le găsiţi pe toate aici. Aş fi cumpărat o singură chestie dacă aveam răbdare să caut: chip’n’dip-ul lui Pete. Poate vi-l mai amintiţi: