Ne trebuie un plan

3

N-am ajuns în seara asta la protestul din Piaţa Universităţii din motive de sănătate, dar intenţionez să merg în zilele următoare. Cu toate astea, sunt convins că nu e o soluţie pe termen lung. Şi nu pentru că ar chema cineva minerii din nou (foarte bună observaţia cuiva de pe Facebook: nici nu prea mai există mineri), ci pentru că un astfel de exerciţiu democratic în proporţii mici ajunge să devină banal. Şi nu ne permitem să diluăm ideea de protest în stradă.

Cred că mai util ar fi să ne concentrăm eforturile pe câteva obiective cheie, fiecare cu gradul lui de importanţă.

  1. Coagularea societăţii civile într-o voce comună – S-au tot ridicat în ultimii ani multe asociaţii şi ONGuri care urmăresc şi taxează diferite derapaje, dar fără puţină organizare nu sunt şanse prea bune de schimbare. Eventual totul să se concentreze în spatele lui Dacian Cioloş sau a unei alte figuri puternice (Vlad Alexandrescu poate?).
  2. Închiderea România TV – Teoretic, odată ce Ghiţă va fi prins, ar trebui să se taie din fondurile de acolo, dar nu-mi fac speranţe că vor închide şandramaua doar din cauza asta. De-asta avem nevoie de un CNA foarte puternic, ceea ce momentan nu e cazul. Închiderea rapidă a RTV e o miză pentru că deja nu mai vorbim despre libertatea presei, de “discurs părtinitor”, ci de aberaţii spuse live. Suntem la un pas de burtiere precum: “Johannis a intrat într-o maternitate şi a început să omoare bebeluşi”. Cam atât de gogonate sunt minciunile de acolo. Cu cât se închide mai repede, cu atât e un semnal şi pentru celelalte televiziuni care publică mizerii non-stop. Degeaba ni se flutură pe la nas victoria PSD dacă sute de mii de oameni au fost otrăviţi cu informaţii false. 
  3. Stabilirea unor priorităţi reale – Sigur, povestea cu amnistierea ar fi o lovitură mare dată Justiţiei, dar mie mi se pare mai grav ce s-a întâmplat în Educaţie şi Sănătate, cu directorii de şcoli şi combinaţiile din spitale. Cu sau fără legea amnistierii, cu sau fără Dragnea în puşcărie, Sistemul continuă să trăiască. Justiţia este extrem de importantă, dar mă tem că e o bătălie pierdută. Aşa că e mai bine să ne concentrăm pe chestiile cu adevărat utile precum demascarea cazurilor gen Secureanu decât să rămânem fixaţi pe problema aia. Trebuie să admit că sunt destul de pesimist şi parcă văd că în scurt timp tot vor da legea respectivă, când n-o să mai poată participa Preşedintele la şedinţele Guvernului.

Peste Prut se întâmplă lucruri ciudate

0

Îmi e tot mai clar că Republica Moldova trece într-un soi de epocă de aur a publicităţii, altfel n-ar fi o competiţie atât de mare pe câteva categorii importante de produse. Cu internetul am lămurit-o, cu spotul ăsta mai vechi şi deliciul ăsta cu cartelele, însă nici pe carburant nu stă rău treaba.

Nu vă mai spun despre spoturile cu Bemol, că sunt deja celebre, dar văd că nici Petrom Moldova nu se lasă mai prejos.

Dacă e s-o luăm la bani mărunţi, imaginea e bună rău, conceptul e mişto, iar execuţia per ansamblu e peste multe reclame din România. Dar e o inocenţă a conceptului pe care n-ai cum să n-o savurezi :D

Via

Care e diferenţa dintre mandarine, clementine şi minole

2

Când eram mic ştiam doar 3 tipuri de citrice: portocale, mandarine şi lămâi. Ok, poate 4, mai era şi “chestia aia pe care n-o cumpărăm niciodată pentru că are un gust naşpa” (da, de grapefruit e vorba). Mandarinele erau un fel de portocală a săracului, ca şi cum am fi cumpărat un molid în locul unui brad natural. Motiv pentru care le evitam cu graţie. 

Odată cu trecerea timpului s-a născut în capul meu o confuzie legată de numele acestor fructe mici şi portocalii, atunci când am văzut ba etichete cu clementine, ba altele cu minole. Nu înţelegeam de ce le zice în mod diferit, ba chiar ajunsesem să cred că denumirea ţine doar de ţara de origine. Aşa cum se zice la noi cucuruz şi porumb se numesc în Grecia şi Turcia clementinele şi mandarinele. Doar că nu-i adevărat.

Şi pentru că deja s-a rezolvat problema aia cu sâmburii din pepene, să mai dezlegăm un mare mister al naturii.

Iată care sunt diferenţele şi de ce trebuie să alegeţi mereu mandarine:

Mandarina este fructul de bază, provenit din Asia. Este considerat singurul citric cu adevărat dulce.

Clementina = mandarină + portocală –> sâmburi mai puţini, fruct mai puţin dulce.

Minola = mandarină + grapefruit/pomelo –> mai zemoasă, sâmburi mai puţini.

Gata, un alt mister elucidat!

Surse 1, 2, 3

Sunday’s Media Recap (314)

0

Ştirea săptămânii e legată de Vector Watch, companie care a fost cumpărată de Fitbit pentru o sumă nepublicată. Detalii.

Yahoo împarte compania în două, o jumătate se va numi Altaba, Marissa Mayer nu mai e CEO. Detalii.

Altassian a cumpărat Trello pentru 425 de milioane de dolari. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Google Maps afişează maşinile Uber în timp real, Amazon vrea să creeze 100.000 de joburi în SUA, Matei Psatta e noul Head of Marketing de la Vola.ro, Facebook Live pe desktop, se închide Twitter Dashboard, Facebook Journalism Project, sport.ro va difuza seriale câteva ore pe zi.

Netflix – un an mai târziu

2

A trecut 1 an de când s-a lansat Netflix în România (şi multe alte ţări) şi vreo 6 luni de când au introdus şi subtitrări. În acest moment sunt cam 4-500 de titluri cu titrare în limba română, iar numărul lor creşte. Fiecare titlu nou adăugat are deja şi titrare în limba română, ceea ce e excelent, în paralel se adaugă titrări şi la titlurile vechi. 

Aşa cum spuneam şi acum câteva luni, partea cu titrările a fost extrem de utilă, cel puţin pentru mine. Le-am dat părinţilor un element de entertainment foarte bun, fără mari bătăi de cap. S-au învăţat cu el, urmăresc diferite seriale, nu mai caută pe tot felul de siteuri dubioase filme online.

Din curiozitate m-am uitat pe istoricul meu. În 12 luni am vizionat pe Netflix serialele: The Crown, Narcos, Stranger Things, Marco Polo, Vikings, Pokemon (don’t judge!), Peaky Blinders, House of Cards, Chef’s Table. Câteva dintre filmele pe care le-am văzut au fost: Shrek, Casablanca, The Terminal, The Godfather, Once Upon a Time in America. Sunt şi altele, dar n-am stat să le copiez pe toate. 

9 seriale şi vreo 10 filme. Hai să zicem că e o medie de 1 serial şi 1 film pe lună (n-am pus şi episoade răzleţe din alte seriale). Merită cei 45 de lei pe lună? Având în vedere că nu sunt singurul din casă care s-a uitat la Netflix, eu cred că merită. Partea cu titrările a crescut numărul de beneficiari la 4 pe acelaşi cont, ceea ce e un bonus. Ar fi meritat chiar dacă mă uitam doar eu la seriale, nu mi se pare mult să dau 10-12 euro pentru un sezon întreg cu condiţia să-l pot vedea când apare, nu peste 6 luni. 

Iar de-aici încoace experienţa poate doar să se îmbunătăţească. Mai mult conţinut original Netflix, mai multe seriale, mai multe filme. Este extrem de plăcut să dai play şi să pornească un serial imediat, la o calitate bună, fără bătăi de cap. Motiv pentru care o să-mi fac şi un abonament HBO GO. Amazon Prime nu are o ofertă atât de interesantă, iar multe dintre serialele mele favorite sunt produse de HBO. Probabil că peste 1 an voi trage linie şi o să-mi dau seama dacă merită sau nu.

Nu există un plan de deszăpezire

0

Miercuri şi joi am avut nişte drumuri de făcut, aşa că am ieşit printr-un Bucureşti absolut paralizat de zăpadă. Situaţia continuă azi şi probabil că vor mai trece vreo 2 săptămâni până când lucrurile vor reintra în normal. 

Chiar dacă ar vrea să se mişte mai repede, autorităţile sunt încurcate de maşinile parcare aiurea prin tot oraşul. Şi nu e vorba doar de gigei ca ăsta, ci de mulţi alţii care au parcat pe banda 1. În unele locuri s-a ocupat chiar şi banda a doua. Exceptând bulevardele mari (Magheru, Kiseleff, Calea Victoriei), s-a instaurat legea junglei. “Boss, am lăsat şi eu maşina undeva că n-aveam de ales.” 

Altfel spus, fiecare se descurcă cum poate. În seara asta se ridica zăpada de pe Calea Moşilor, doar că tot procesul dura extrem de mult. În loc să adune toată zăpada de pe banda 1, utilajele erau preocupate să nu zgârie vreo maşină. Adevărul e că acest oraş e sufocat oricum de maşini, când nu sunt munţi de zăpadă, deci e clar că nu poate să suporte alte obstacole naturale.

Problema asta se poate rezolva extrem de uşor: Primăria să apeleze la bunăvoinţa centrelor comerciale şi a mallurilor şi să îndrume toţi şoferii care au loc de parcare pe trotuar să parcheze acolo timp de 48 de ore (sau 24, dacă se mişcă mai repede). Gen să aibă lumea termen să-şi mute maşina. Cu bulevardele parţial golite, se trece la o deszăpezire masivă, bulevard cu bulevard. După 48 de ore ne întoarcem într-un oraş cu mai puţini munţi de zăpadă. 

Desigur, n-o să fie loc pentru toate maşinile din Bucureşti, dar nici nu trebuie. Problemele mari vin de la bulevardele principale şi cele secundare. 

Donuterie – o mică dezamăgire

4

Am descoperit brandul Donuterie la Sibiu astă-vară, însă dintr-un motiv care îmi scapă n-am reuşit să-mi iau nimic de la ei atunci. Cozile erau mari, iar eu eram la Sibiu pentru FITS, n-aveam timp de gogoşi. Am rămas cu pofta până în decembrie, când am ajuns iar la Sibiu, în mini-vacanţa de 1 decembrie. Cred că a fost prima oprire după checkin-ul la hotel.

Am vrut să iau 3 gogoşi, n-aveau cutii pentru 3 bucăţi, doar pentru 1 şi 6. Cutii care se plătesc, btw. O gogoaşă porneşte de la 3,5 lei şi poate ajunge pe la 5,5 lei. Nu e un preţ mic, dar nici nu prea contează când gogoaşa e foarte bună. Doar că astea nu sunt. Pe o scară de la Gogoaşa înfuriată la Dunkin’ Donuts probabil că Donuterie e mai aproape de primul brand. Cu alte cuvinte, gogoşile sunt ambalate frumos, arată apetisant, dar cam atât. Gustul gogoaşei în sine este absolut banal. Cele pe care le vinde Mega Image sunt de 5 ori mai bune (şi mult mai ieftine). 

Citeste mai mult

Bănuiesc o conspiraţie a reducerilor

2

De vreo 3 ani încoace perioada de după Crăciun e extrem de austeră, încerc să nu mai cumpăr nimic şi îmi fac liste kilometrice aşteptând reducerile alea mari, care încep oficial pe 15 ianuarie. Mă visez mereu în paltoane scumpe luate la jumătate de preţ, în tot felul de blugi fistichii, în sacouri elegante reduse obscen de mult. Strâng restul de la pâine, adun bani din toţi pantalonii de vară, şi fix înainte să înceapă reducerile mă trezesc în mijlocul urgiei albe. 

Uneori zăpezile încep în timpul săptămânii, alteori se arată fix în weekend. Anul ăsta 15 ianuarie pică duminică, deci aia ar fi o zi bună de mers la mall pentru a găsi modele mişto şi măsuri potrivite. Dar cum să faci asta când sunt coduri peste coduri şi ninge cu bestialitate? Ca să nu mai spun că pe lângă asta se mai adaugă uneori şi câte o răceală puternică. 

Prima oară am crezut că e o întâmplare, apoi mi s-a părut ceva ciudat, dar deja îmi e tot mai clar că avem de-a face cu o conspiraţie a reducerilor! Marile magazine ne aduc viscolul pentru a ne ţine departe de malluri! Interesul lor e clar: să nu putem beneficia de produsele lor la preţuri derizorii şi să ne cumpărăm haine mai scumpe!

O poveste cu un security tag

3

 

31 decembrie, mă pregăteam de petrecerea de Revelion. Scot din pungă bretelele cumpărate pentru ţinuta tematică, văd că aveam security tagul prins pe spate. 

Tipa de la Zara n-a observat (nici n-avea cum, la ce haos era pe 30 decembrie în AFI), eu am luat punga şi mi-am văzut de drum, ce e de făcut. Să merg din Colentina până la AFI era exclus, aşa că am dat o fugă până la Veranda “sigur rezolv acolo”. Înainte de asta am încercat şi la Mega Image-ul din colţ, dar n-aveau sistem de desfacere.

Eram convins că n-o să creadă nimeni povestea mea, dar am luat punga cu bonul şi am intrat la C&A. Apoi la H&M, apoi la Deichmann. Spre surprinderea mea, toată lumea a încercat să mă ajute, doar că fiecare magazin are un sistem diferit pentru security tag. Nici nu conştientizam că sunt atâtea modele. N-a mers pe nicăieri, iar unii oameni chiar s-au străduit. Doar o doamnă de la Carrefour m-a privit suspicios şi a zis că în mod normal astea se scot la magazinul de la care le-am cumpărat.

Mă rog, până la urmă am mers în Mega Mall la Zara şi am rezolvat problema, nu înainte să mă lovesc de concluzia genială a unui paznic: “da, păi nu prea merge să le porţi aşa, că se vede aiurea la spate”.10

Codul portocaliu e o perdea de fum

3

Şcoli închise, panică, comandament de acţiune, declaraţii pe bandă rulantă şi, cel mai important, demiteri. Pentru electoratul PSD doamna Firea e un om de acţiune, care taxează la sânge greşelile. Frig în saloane? Să plece directorul Spitalului Colentina. Nu merge un troleibuz? Să schimbăm conducerea RATB! S-a furat un om de zăpadă? Poliţia Capitalei poate fi următoarea pe listă.

În timpul ăsta, oamenii normali stau şi se miră ce-i cu codul ăsta portocaliu, că am avut zeci de ierni mai nasoale. Păi da, dar dacă e stare de urgenţă e mai uşor să tragi oamenii la răspundere. Că tot se întreabă lumea de ce n-a făcut Firea mare lucru în 6 luni. Până acum duamna Firea a fost nevoită să facă ciocul mic ca să treacă şi Parlamentarele. Ei bine, abia de-acum începe treaba. 

Codul portocaliu de ninsoare şi ger n-a reprezentat decât o perdea de fum menită să ascundă nişte schimbări de cadre. Dacă n-aveam cod portocaliu cum mai puteau fi demişi atâţia oameni? Sub ce pretext? 

În timpul ăsta mica opoziţie de pe Facebook încearcă să explice şi să anticipeze mutările lui Dragnea şi ale prăduitorilor săi. Adevărul e că habar n-avem ce ne pregăteşte gaşca de penali din PSD. Şi momentan trebuie să fim cu ochii în foarte multe părţi, nu se ştie în ce buzunar bagă mâna băieţii.