iubesc_romania_topolnita2

Dacă ar fi să dăm un nume acestei ture de Iubesc România, cred că cel mai bine s-ar potrivi “Doru Panaitescu Limitless”. Pentru că ne-a oferit colegul Doru tacâmul lui complet de pasiuni, de la speologie, gastronomie şi offroad până la ornitologie. Între desene cu R şi O pe harta ţării a găsit timp ba să ne ducă la un offroad “mic” cu prietenul Tatanu din Severin, ba să ne arate păsări cu tot cu celebrele cărţi la pachet, ba să ne care până la intrarea în peştera Topoloviţa.

Şi zău că n-ar fi fost nicio problemă dacă eu nu eram echipat ca pentru mers la mall. Să vedeţi ce distracţie e să faci echilibristică pe pietre ude deasupra unui râu care nu era el mare, dar care putea să te îngheţe instant. Din fericire n-am căzut, dar nici n-am ajuns în peşteră, pentru că traseul devenea din ce în ce mai dificil. În mod normal m-aş fi întors de vreo 100 de ori din drum, mai ales că detest pantofarii de oraş care îşi frâng gâtul pe trasee dificile pentru că nu se duc echipaţi. Dar am avut norocul de ghizi buni şi ne-am întors acasă “pe roţi”.

Şi după ce ne-am distrat cu poveşti din peşteri, a trebuit să ne întoarcem la declaraţia de dragoste făcută României, mai exact la o jumătate de R. Ocazie cu care am descoperit cele mai lăturalnice şi neasfaltate drumuri #dinromânia. La un moment dat eram în mijlocul pustiului, două Loganuri şi 6 rătăciţi care studiau o hartă. Am ajuns marţi seară prin locuri în care nici semnalul GPS nu bate, am pierdut semnalul la telefoane de vreo 150 de ori şi ne-am şi rătăcit de câteva ori, ca să avem ce povesti, desigur.

Când ne-am întors la asfalt mai aveam puţin şi opream ca să-l pupăm :D

Dacă vreţi să participaţi la aventurile echipei Iubesc România, aveţi pe Facebook un concurs în care vă puteţi înscrie.

Ca să vă faceţi o idee, cam pe aici am trecut în traseul de offroad. Da, prin mijloc. Nu cu Loganul, ci cu o maşină de teren obişnuită cu drumurile astea.

iubesc_romania_topolnita