Un blog intr-un pahar cu apa

Post lung şi cu inside jokes.

Sâmbătă seară stadionul din APACA a fost extrem de gol. Doar echipele care urmau să se întreacă în competiţia fotbalistică şi-au făcut apariţia. Din păcate este al nu-ştiu-câtelea meci care se desfăşoară cu porţile închise. Suspendarea a venit după valul de RTuri şi cazul hashtagului #fotbaltweetmeet.

Deşi se anunţau partide interesante, totul a fost destul de clar. Studenţii lui EduarDobre şi hoinaru au dezamăgit spectatorii (ok, spectatorul). O prestaţie mult sub aşteptări, cu toate că studenţii l-au avut în poartă pe experimentatul Adi Zăbavă. (more…)

Mi-am dat seama destul de repede, încă de acum câteva zile. Poate de asta nici nu m-am simţit atât de impresionat de ce s-a întâmplat aseară pe stadion. Un meci chinuit, cu o echipă care joacă destul de prost în perioada asta şi care s-a trezit într-o competiţie de mâna a doua. Când ai 5 titluri în Champions League şi vreo 7 finale sau ai ajuns de vreo 10 ori în semi-finale, să joci cu Unirea Urziceni în Europa League nu e cel mai bun început de primăvară.

Meciul de aseară a fost foarte ciudat. Extrem de ciudat. Am fost pe stadionul atât de cunoscut, unde mă simt ca acasă şi cu toate astea eram în deplasare. De fapt, mai rău ca în deplasare, măcar acolo stai cu mica galerie a echipei favorite. Aici am stat între români.. majoritatea unirişti. Veniseră s-o vadă pe Liverpool, dar veniseră cu speranţa că Unirea o să-i bată pe englezi. La 1-0 tot stadionul a izbucnit. Erau foarte puţini cei care nu se bucurau. Deja mă gândeam la Steaua – Valencia şi alte miracole (a se citi: “coşmaruri” – Middlesbrough – Steaua. Doar nu era posibil să le-o întoarcem englezilor, nu?)

La 1-1 mi-am înghiţit jumate din strigăt. M-am ridicat cu mâinile în aer Goo…. şi atât am realizat că sunt singurul care se bucură. Nici n-a fost vorba de frică… în faţa mea erau nişte puşti cam emo, în spate nişte bunici… dar n-am putut să mă bucur. Şi nici n-am văzut pe cineva în jur care să sară în sus. Într-un colţ, englezii jubilau. Se rezolvase calificarea.

Ştiţi cum e să cânţi singur pe un stadion plin? Trist, am aflat şi eu aseară. Ştiţi cum e să te bucuri singur? La fel de trist. Da, am dat 50 de lei ca să-i văd pe Gerrard, Carragher şi Reina. Şi i-am văzut ceva mai aproape, dar nimic special. Pe Ghencea s-au pus nişte garduri înalte şi la tribune, astfel încât vezi ceva abia de pe rândul 5. Şi asta m-a făcut să-mi amintesc de dobitocii ăia de suporteri care au intrat pe teren de la T2. Şi care au dus la instalarea gardurilor. Fără gardurile alea puteam sta mai aproape, la 4-5 metri de gazon.

Aştept să ajung pe Anfield pentru un meci, Ghencea nu e stadionul care să mi-o arate pe Liverpool aşa cum vreau eu.

L – I – V
E – R – P
Double O – L
Liverpool FC!

Sper să fie frumos deşi nu mă simt intrat bine “în meci”. Poate până atunci o să fie altfel…

Baciu a făcut semne obscene la sfârşitul meciului cu Ceahlăul. A fost trimis la echipa a doua pentru 4 etape. Probabil că de acum lumea o să-l fluiere şi o să ţină minte. Dacă se enervează ultraşii îi zgârie şi maşina.

Baciu a greşit când s-a coborât la nivelul celor din tribună. N-a făcut un meci strălucit, dar el niciodată n-a fost în stare de aşa ceva. Eterna rezervă a Stelei s-a trezit titular dar jocul a rămas acelaşi. Nu e vina lui Baciu că a jucat prost,  e vina lojei că a jucat.

N-o să uit prea curând cum Szekely şi-a luat un mare bulgăre în cap în timp ce mergea la vestiare  şi aplauda publicul care îl ovaţiona (şi era înca 1-1). Asta după ce aproape că îl luase la bătaie pe Mulţescu pentru vociferările care au dus la întreruperea meciului.

N-o să înţeleg cum poate publicul să uite episodul bricheta. Tocmai publicul echipei care a beneficiat din plin de ce s-a întâmplat în Giuleşti.

Deşi Steaua n-a jucat strălucit sâmbătă seară, nu mă gândeam că ar putea cineva să arunce cu ceva în jucătorii noştri. Cu atât mai mult în Szekely care e pe o pantă ascendentă.

Deci dincolo de gestul lui Baciu, de la final, e gestul tribunei din minutul 60. Care nu se rezolvă cu nicio suspendare.

Când a fost eliminată Liverpool din UCL am zis cu juma de gură că aşa cresc şansele să vină în România. Şi guess what? CHIAR VINE!!! Liverpool – Unirea pe 18 februarie pe Anfield,  Unirea – Liverpool pe 25 februarie pe Ghencea.

Momentan încă nu-mi vine să cred

doar pentru cunoscatori

- În Anglia se poate întâmpla orice…
- E adevărat.
- Oricine poate să câştige Premier League!
- Da, aşa e!
- Nici nu contează pe ce loc termini în iarnă, în vară contează!
- Da, şi Newcastle poate să câştige Premier League dacă vrea.

Cât ghinion poate avea o singură echipă? Cât? CÂT? Să pierzi campionatul la 4 puncte, să piezi 4 puncte în 2 meciuri în minutul 92, acelaşi minut 92, să iei 2 roşii într-un meci, să ai 10 accidentaţi săptămâni întregi, să ai ghinion când joci prost, să ai ghinion când joci bine, să, să, să… dar CÂT FRATE?

În Ghencea nu vor mai intra huligani la meciuri. Cei care îl înjură pe Becali au interzis. După meciul cu Gloria Bistriţa, toţi cei prezenţi au fost interzişi. După meciul cu Fener, mulţi dintre cei prezenţi (sau toţi) au fost interzişi. Steaua mai are maxim 15 meciuri acasă. Dacă facem o medie de 20.000 de spectatori per meci (ştiu, e puţin aberant, dar permiteţi-mi să lucrez cu cifre rotunde) ajungem la 300.000 de oameni interzişi în Ghencea. Asta considerând prin absurd că mereu vor fi alţi oameni care să vină la stadion.

Să continuăm acest calcul şi să zicem că sunt câteva milioane de microbişti în România. 4 milioane? Ok, şi din ăştia 50 şi ceva la sută sunt stelişti (că doar au făcut nişte cetăţeni sondaj). Deci vreo 2 milioane de stelişti. Care în următorii 5 ani vor fi cu toţii interzişi în Ghencea.

Cam atât vor avea jucătorii de la Unirea Urziceni la dispoziţie până se vor întoarce în anonimat. Desigur, unii dintre ei vor avea şansa să mai joace meciuri importante. O parte din ei, cei mai tineri, vor pleca poate la echipe mediocre din vestul Europei.  Vor rămâne cu amintirea unui meci de vis şi cu primele pagini ale ziarelor de mâine. Pentru că după ziua de mâine rezultatul lor o să intre în cărţile de istorie şi atât.

Urmează 2-3 zile de elogii peste elogii, reluări, declaraţii şi clasicele întrebări: Credeţi că veţi reuşi mai mult decât Steaua? – cu invariabilul răspuns: Da, încercăm; sau E această echipă a Unirii mai valoroasă decât naţionala? şi câte şi mai câte astfel de întrebări. O să avem declaraţii de la toţi necunoscuţii care au pus vreodată piciorul pe minge de fotbal şi toţi se vor minuna de Unirea noastră, pentru că, nu-i aşa, de când a bătut scoţienii, Unirea e a noastră, a tuturor, a devenit bun naţional. De la “Du-te Dică, du-te!”  încoace n-a mai avut România o seară atât de frumoasă în fotbal. Cel puţin nu pentru noi, că frumoasă a fost şi aia în care am luat-o cu 5-0, dar pentru sârbi.

Cu toate astea, Pandurii lui Cârţu, căci cu ei dă piept Unirea în weekend, vor declara că nu sunt impresionaţi de succesul din UCL, că ei joacă la victorie, indiferent de ce s-ar întâmpla şi că se vor mobiliza exemplar mai ales că băieţii lui MM sunt obosiţi.

Toate bune şi frumoase doar că în weekend colegii de liga campionilor vor repeta ispravele în campionat, în timp ce la noi se va juca acelaşi bambilici plictisitor în care va fi implicată, întâmplător, şi o echipă care a câştigat (la fel de întâmplător) un meci în UCL.

PS: meciul din seara asta a fost câştigat pentru că Dan Petrescu e un antrenor cu boaşe. la 1-0 a scos un fundaş, a bagat un atacant, într-un moment în care orice antrenor din România n-ar fi făcut nimic, tocmai ca să nu cumva să ia prea multe.