Un blog intr-un pahar cu apa

Am fost aseară la sit-down comedy, un eveniment al celor de la Trombon.ro. Nu ştiu de la cine au învăţat să facă evenimente băieţii ăştia, dar de la Manafu sigur nu. Când am ajuns acolo ne-au zis că vor să ne pună semnul trombon pe noi. Să ne alegem cel mai dureros loc şi ei veneau cu fierul încins şi puneau sigla trombon.ro, ca să-i ţinem minte. Fiecare  a ales după caz o mână, sânii sau fesele. Moment în care Ciubotaru a scos un mic volum cu poezii de Eminescu, ediţia princeps de buzunar şi a zis că el acolo vrea semnul trombon.

Pe urmă ne-au pus să ne aşezăm în cerc şi au zis să ne punem mâinile la spate. Credeam că vor să fim cuminţi, ca la şcoală, dar a venit Anca Nî şi ne-a legat pe toţi. Şi pe urmă au început să ne bată ca să spunem parolele de la bloguri.

La un moment dat pyuric n-a mai rezistat şi a început să spună tot: parola de la blogul lui Bobby, a lui Ciubotaru, a lui Nihasa…

La sfârşit l-au luat la ochi pe Ciubotaru, să zică toate datele Lecturi Urbane din toamna asta. El s-a revoltat, a zis că aşa tratament nu e posibil pentru intelectuali şi a apăsat un buton roşu. Brusc a apărut un grup de 7 ninja antrenaţi de Geo Atreides, care aruncau cu semne de carte în stânga şi în dreapta şi care ne-au eliberat de sub jugul trombonist.

Pentru că era ziua lui Bobby trebuia să se întâmple ceva. Şi ce cadou mai bun poţi face unui onliner dacă nu un hashtag cu numele lui? Ok, sunt tone de alte cadouri mai bune, dar şi asta e fun

Mai jos aveţi selecţia celor mai bune Bobby Voicu Facts, pentru arhivă evident. În total au fost vreo 9 pagini de update-uri, adică peste 100. Şi a fost şi cel mai folosit hashtag ieri. Am ales şi câteva dintre tweeturile mele, alea mai funny.

(more…

Brandul de ţăran

Nu mă promovez cum ar trebui. Sunt prea puţin incisiv, dau prea puţine linkuri la blogul meu, n-am nici taguri. La nivel de promovare, sunt un blogger destul de reţinut. Aşa că m-am gândit să-mi refac imaginea, brandul hoinaru să vină cu ceva nou.

Am apelat la prietenii de la BecMedia pentru un logo total nou, redesenat complet faţă de vechiul meu logo. Rezultatul lor (plătit pe bani grei, vă asigur) este mai sus.

Să vă explic totuşi care e treaba cu logoul asta:

Frunza: Partea verde poate fi interpretată ca o formă de relief. Totuşi, nu este. Cele 3 tăieturi reprezintă media de 3 posturi pe zi la care am ajuns in ultima vreme. Poate fi interpretată ca o stilizare a ultimei luni de trafic în  Google Analitycs, cu mai puţin trafic la început, cu suişuri şi coborâşuri. Diferenţa de nuanţă stânga-dreapta poate să semnifice conţinutul care se umple de sens în posturile mai recente. Este un simbol al spiritului meu amabil şi pur.

Rămurica: Albastrul este inspirat din tema blogului meu, sau din culorile echipei mele de suflet, Steaua Bucureşti. Poate fi interpretat la nivel simbolic drept stilizarea evoluţiei mele în Zelist. Se observă o uşoară ridicare iar apoi un declin care totuşi dă speranţă. Partea albastră promovează excelent câteva categorii de pe blogul meu: Arhanghelii, Casual Stuff, Contraste.

Logotipul: Caracterele imită un scris de mână (unul foarte urât, dar interesant). Totul denotă personalitate, o personalitate puternică, dar prietenoasă. Un font de o originalitate pronunţată, aşa cum este şi blogul meu. Am ales aceste forme deoarece exprimă exact ceea ce vreau de la viaţă: uneori curbe, alteori colţuri.

Izotipul: Frunza reprezintă stilizat activităţile mele din ultima vreme: tăiatul frunzei la câini, cântatul la frunză şi bineînţeles umblatul creanga (printr-o extensie a stilizării – observaţi cum se îngroaşă crenguţa albastră).

Cam asta ar fi… sper să vă placă, pentru că toţi cei 14 oameni de la BecMedia au muncit din greu ca să ajungă la acest rezultat. Vă mulţumesc şi pe această cale.

Azi am fost la antrenamentul (parţial deschis şi cât se poate de oficial) al echipei bloggerilor. Aia de rugby, că aia de fotbal a ajuns la un asemenea nivel, că nici nu se mai antrenează.

Mi-a plăcut că se aleargă, antrenament serios, iar băieţii se ţin de treabă. Plus că îi facem o bucurie lui BTO care se simte foarte bine pe teren. E ca în zânul cămătar. Ai scris un tweet de rău? BANG! Un placaj. Ai scris un post? BANG! Două placaje

Glumesc. Se joacă rugby tag, care nu e pe placaje.

De data asta n-am fost decât să privesc, dar cum văd că e rost de mişcare, clar vin data viitoare (şi încep cu alea 30 de flotări avans, pe care le-am primit azi. vă daţi seama dacă am primit flotări stând pe margine, ce-o să se întâmple când mă bag şi la antrenamente )

Multe chestii n-am de povestit, deşi ăştia micii (make, chinezu) cum m-au văzut au crezut că am venit să dau cu metaforele în ei. Eram doar spectator. Ce să zic, a fost frumos, mă bag data viitoare. Şi acum las câteva poze să vorbească. (more…

Nu, nu vorbesc de Alteţa sa, Prinţul Paul de România. N-am nimic cu familia regală şi nu vreau să mă cert şi cu ei (deşi nu prea înţeleg de ce e nenea Paulică recunoscut de Casa Regală, dar asta e altă problemă). Eu de Paul caracatiţa zic.

Voi vă daţi seama ce se întâmpla dacă aveam cefalopodul prezicător într-un acvariu din Constanţa?

La Dansez pentru tine n-ar mai fi decis micuţul Will şi doamna aia care face glume cu Bănică junior, ci Paul.

Măruţă ar fi închiriat vietatea ca să afle exact cine are dreptate, Liviu Vârciu sau fosta lui nevastă.

Porumboiu ar fi vrut să afle cine l-a vândut sezonul trecut, antrenorul sau jucătorii.

Ponta probabil ar vrea să ştie cine câştigă prezidenţialele următoare – el sau Crin.

Blogatu ar vrea să afle dacă o să fie mai sus decât #haded în Google pe “rezultate bac 2011″.

Ciubotaru l-ar întreba pe Paul cine e mai simpatic băiat de la Lecturi Urbane – el sau Gabi Macovei.

Pyuric ar pune caracatiţa să aleagă între Maximilian şi Grasu, doar aşa, ca s-o deruteze.

Orlando ar… Nu, Orlando face totul pe random.org, next.

Bobby Voicu ar vrea să ştie cine o să scrie mai multe articole pe blogul lui până la sfârşitul anului – el sau gueştii

Şi ar mai fi, dar mi-e lene.

Astă seară m-am uitat la finala Cupei Mondiale, dar în acelaşi timp am râs cu lumea de pe Twitter. O grămadă de poante bune pe care m-am gândit să le trec aici, în caz că nu urmăriţi fix pe cine urmăresc şi eu. Şi ca să le avem for ever and ever

Caracatiţa îţi prezice, dar nu-ţi bagă în poartă – Padehillerin

Caracatiţa aia se pricepe doar la fotbal? că iar a fost report la loto – Padehillerin

Căpitanul Casilias plânge, căpitanul Chivu bea bere – Claudiu Ciobanu

A învins La Piovra – GeogeHari

Paulică tată, te pup pe ventuză – Velicu

Ce s-a întâmplat? Le-a dat ungurilor Ardealul? – TheFUA

Fetele sunt nedumerite: arbitrul e blond sau brunet? – Petreanu

Au irosit astia dictai terenul cand asa de misto se poate citi acolo – TheFUA

Mesajul reclamei la Bergenbier : noi numai la televizor putem vedea o Cupa Mondiala  - Claudiu Ciobanu

Del Bosque va juca clasicul 4-6-0 – Eu

Oare daca incep sa dau citate din sofocle in timpul meciului, imi iau block? – AndreiRosca

Tot ce misca-n tara asta, raul, ramos… Padehillerin

Paul va fi redenumit Pablo.  -  Doulfe

Ce portar! Asa portar as vrea si eu la mine la bloc! Petreanu

Greu rău, vă spun.

Credeţi că mi-a fost uşor să mă trezesc sâmbătă dimineaţă la 8 şi ceva ca să plec la plimbare #prinbucureştiulmeu?

Credeţi că a doua zi a fost uşor să merg la party-ul Stejar şi să mă alerge BTO pe acolo la rugby tag? Stresant rău, presiune mare. Credeţi că ne place să mâncăm aşa numai în deplasare, frigărui şi să bem bere moca?

Credeţi că lu Piticu îi e uşor să-şi părăsească drafturile de pe Realitatea.net şi să plece de nebun în Africa? Ştiţi câte pericole sunt acolo? Credeţi că lui Arhi i-a fost uşor să se ducă în aceeaşi lună şi în Bulgaria şi în Ungaria? Fă bagaje, desfă bagaje, spală haine. Muncă, frate.

Credeţi că lui Cabral îi e uşor să trimită pe cineva în China? Nu-i e uşor, dar nu se plânge, că asta e soarta pe care şi-a ales-o.

Credeţi că Bobby se simte bine cu aceeaşi maşină de un an? Fie el şi Mercedes GLK, înainte omu avea alta săptămânal. Sau credeţi că nu i-ar fi plăcut şi lui să vadă SUA – Ghana liniştit la el acasă? Nu poate, că trebuie să plece să redescopere România.

Asta e, dacă ne plăcea cartea, ne făceam Adrian Ciubotaru. Dar nu e nicio ruşine, trebuie s-o facă cineva şi pe asta.

Mă lăudam că merg la premiere de filme cu bloggeri şi alte vipuri. Şi din laudă în laudă am descoperit că de fapt la noi în familie asta e modă veche.

Cutremurul din ’77 l-a prins pe tata la Sala Palatului, la premiera filmului Clubul Salamandrelor (spre ruşinea mea, mărturisesc că nu l-am văzut). Invitaţiile veniseră de la sindicat, nu era ca acum pe bază de expunere şi bloguri vizitate.

Eh şi cum se uita tata la film începe cutremurul. Se opreşte proiecţia, geamuri sparte, pereţi fisuraţi, curentul oprit, luminile de avarie aprinse.

După ce s-a liniştit toată treaba oamenii normali se grăbeau să plece spre casă. Mai puţin câteva specimene care au strigat în forfota generală:

Ce faceţi? Daţi drumul înapoi la film,  am dat bani pe bilet!

Deşi am hotărât să nu mai particip la #fotbaltweetmeet, nu puteam să lipsesc de la ediţia specială din Braşov.

Sâmbătă tot Braşovul s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare şi a plecat spre stadion. Echipa locală primea o dublă vizită a campionilor en titre şi a vice-campionilor de la Bucureşti. Antrenorul Revvnation s-a ţinut de promisiune şi a venit cu majoritatea vedetelor, menajând doar 2-3 titulari, în timp ce FC Bucureşti a venit cu câţiva jucători de la echipa a doua. Până să ajungă la stadion, bucureştenii s-au oprit să facă poze cu fanii şi să dea autografe.

Pe teren atât bucureştenii, cât şi braşovenii au făcut spectacol. Deşi s-a văzut clar că echipele din provincie au valoare, încă nu pot avea pretenţii la titlu.

Noi avem jucători buni, s-a văzut asta pe teren, dar echipele din capitală au infrastructură, au centre de copii şi juniori, au mai multe stadioane şi condiţii mai bune. Fără un sponsor potent, n-o să ne putem ridica niciodată la nivelul lor. (more…

Luni seară arena din piaţa Delfinului arăta ca un vulcan încins. Mulţi suporteri, unii dintre ei veniţi cu copiii la stadion, accidentări de ultim moment şi răsturnări spectaculoase de rezultat, au fost ingredientele unei etape care ar putea rivaliza cu orice campionat puternic din vest.

Echipele s-au întărit mult faţă de etapa trecută, însă pentru unii s-au simţit numeroasele absenţe provocate de accidentări. AlexVeja şi Cart00n, doi oameni de bază nu şi-au putut ajuta echipele iar asta s-a văzut pe teren.

Nebărbieriţii şi-au arătat valoarea şi de această dată, reuşind să câştige competiţia. Au fost ajutaţi de inspiraţia lui AdrianCiubotaru, care l-a păstrat în teren pe Hoinaru, în ciuda evoluţiei dezastroase din etapa precedentă. Mai mult, antrenorul din teren al Nebărbieriţilor a lucrat foarte mult la psihicul jucătorului, dându-i permanent încredere şi în cele din urmă reuşind să-l motiveze. Nebărbieriţii nu au fost lipsiţi de emoţii, ultimul meci, derby-ul cu Revvnation, fiind pierdut la limită cu 1-0.

În final s-a văzut cât au contat sfaturile lui Toma Nicolau, golgheterul echipei în etapa precedentă. Tânărul nemţean a insistat foarte mult pe problema golaverajului iar nebărbieriţii n-au uitat şi au forţat în fiecare meci. Totul a fost mai greu cu Adrian Ciubotaru evoluând accidentat. După meci căpitanul a declarat: (more…