Un blog intr-un pahar cu apa

Dedicated to E.

- Şi… ce vrei să te faci când o să fii mare?
- Tu.
- Eu?
- Da, vreau să fiu tu!
- Dar să ştii că nu e aşa uşor să fii eu…
- Ştiu, dar mă voi strădui! O să citesc cărţile pe care le citeşti tu, o să folosesc expresiile pe care le foloseşti tu, o să spun glumele pe care le spui… la naiba, o să-ţi urmăresc şi toţi prietenii de pe twitter dacă trebuie. O să mă împrietenesc cu prietenii tăi….
- Bine, dar ştii că eu nu sunt un exemplu de urmat, plus că ai putea să faci lucruri mai interesante..
- Da, ştiu, dar vreau să fiu tu…

Iar v-am visat. Pe amândouă. De fapt, am visat-o doar pe una dintre voi, dar nu mai ştiu sigur dacă erai tu sau ea. Şi acum, când mă gândesc, îmi dau seama că eraţi lângă mine şi zâmbeaţi. Până şi în vise mă mulţumesc cu puţin. Ţin minte că zâmbetul vostru mi-a înseninat visul. Şi parcă ştiu că mi-aţi zâmbit ieri şi asta m-a făcut să adorm liniştit. Şi să vă visez.

doar pentru cunoscatori

- În Anglia se poate întâmpla orice…
- E adevărat.
- Oricine poate să câştige Premier League!
- Da, aşa e!
- Nici nu contează pe ce loc termini în iarnă, în vară contează!
- Da, şi Newcastle poate să câştige Premier League dacă vrea.

Cleopatra Stratan susţine singurul concert din acest an pe 23 decembrie la Sala Palatului. Cele mai scumpe bilete, cele din faţă, la 150 de lei sunt sold-out. Probabil că micuţa Cleopatra cântă fără microfon şi oricum din spate n-o vezi deloc la cât de mică e.

(undeva în fund)

- Ce zice, ce zice?
- O zice p-aia cu Moş Crăciun.
- Ah, ce frumooooos

Eşti frumoasă ca o zi de joi, 17 iulie în care pleci la ora 2 de la serviciu şi alergi grăbit să-ţi faci bagajul. În timp ce astepţi tramvaiul care te duce acasă, bei o cola la 0,25 la sticlă de sticlă, la tejgheaua dughenei de vis-a-vis de refugiul staţiei în care astepţi. Până diseară trebuie să-ţi faci bagajele şi mâine dimineaţă, la 5, trebuie să pleci la gară ca să prinzi trenul de 6 şi 5 ca la 12 şi ceva să fii pe plajă, aşa de frumoasă eşti.

Mi-am luat un weekend liber ca să te privesc. Am vrut să stau şi să nu fac altceva decât să mă uit la tine cum zâmbeşti, cum stai la rându-ţi privind cine ştie ce, cum tai ceapă şi plângi. Am vrut să-ţi privesc gambele, şi pulpele, şi fundul şi palmele şi nasul, şi şorţul de bucătărie care te face să pari mai grasă, şi gaura de cercel din urechea dreaptă, şi să-mi pară toate demne de studiat la şcoală.

- Şi… s-a întâmplat ceva bun azi?
- Nu…
- Hai, spune-mi ceva bun… trebuie să fie ceva care a ieşit bine…
- Mmmnu, nu-mi vine nimic în cap
- Imposibil… trebuie să fie o veste bună!
- Chiar nu e nimic… numai chestii proaste..
- Păi… asta e cam nasol, nu?
- Da, e nasol.

- Ce voce avea aia!

- Ce?

- Ce voce avea aia!!!

- Ceeee???

- CE VOCE AVEA AIA!!!!!

- N-am auzit.

-  Du-te-ncolo!

- Nu mă, nu i-am auzit vocea!

- Să nu cumva să afle coniţa.

- Ce să afle?

- Ce s-a întâmplat.

- Ce s-a întâmplat?

- Nimic.

- Nimic?

- Nimic.

- Deci nu s-a întâmplat nimic?…

- Nu, nu s-a întâmplat nimic…

- Şi atunci ce să afle?

- Nimic…

- Nimic?

- Nimic.