Un blog intr-un pahar cu apa

“Geoană e un prostănac”
“Mihaela, dragostea mea”
“Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu”
“Este lucrarea grupurilor de interese”
“Am fost afectaţi de flacăra violet”
“Cred cu tărie…”
“Nemernicii dracului…”
“Ţigancă împuţită…”
“Suntem prea puţini oameni de valoare în ţara asta, ca să ne certăm între noi”

Şi lista poate continua. Poate cineva să-mi spună în afară de asta cu ce-a rămas în cap după 20 de ani de politică? Pentru că facem politică, nu mai e dictatură, avem intrigi şi partide parlamentare, ecologişti rebeli şi senatori independenţi. Avem şi minoritate, şi un preşedinte “jucător” şi o opoziţie puternică, şi o alianţă ticăloasă.

Dar n-avem politică.

În schimb avem analişti. E plin de specialişti, chiar şi online. Vin, emit teoreme, sunt siguri de anumite chestii. Mulţi dintre ei sunt oameni deştepţi, care din păcate sunt atraşi de fenomen. Dar nimic din ce spun ei nu poate fi validat cât timp noi nu avem politică. Îmi pare rău, dar orice panseu legat de politică capătă valoare de anecdotă pentru mine. Trăim într-un continuu “tot ce se poate” aşa că certitudinile sunt aproape de limita minimă admisă.

Rămân însă replicile, show-ul, distracţia care face rating, discuţiile interminabile. Talk-showurile au suferit o transformare: nu mai e talk-show, e talk-show. Accentul se pune în partea cealaltă (vorbim în continuare de politică, da?)

Îl parafrazez pe Maiorescu (ca să mai ridic puţin nivelul discuţiei şi al blogului, în contrapondere cu postul anterior legat de fotbal) şi spun: este mai bine să nu facem politică deloc decât să facem o politică rea.

S-a terminat. În sfârşit. Am înfrânt! Am votat anti-Geoană dar nu mă bucur că a ieşit Băsescu. N-o să fac horă la Universitate şi nici nu dau de băut. Peste toată campania asta mizerabilă rămân câteva lucruri: votul împotrivă. Cred că la noi tocmai s-a inventat votul împotrivă. Am putea foarte bine să tipărim pe buletinele de vot: Pe cine nu doriţi preşedinte în următorii 5 ani? Ar fi mult mai corect.

Rămânem cu cea mai puternică scindare a populaţiei la care am asistat. Dacă în 2004 majoritatea celor din jurul meu erau cu alianţa DA, acum s-au împărţit lucrurile.

De data asta cei mai mulţi au votat pentru că nu voiau cu Geoană sau nu voiau cu Băsescu. Consider că asta e o maturizare a populaţiei. Nu mă aştept ca ăla să facă ceva, ci să fure mai puţin.

Am sperat ca proştii în 96 cu Convenţia Democrată Română. Ne-am bucurat la Universitate în 2004. Pentru că de fiecare dată a ieşit cine voiam. Acum ne bucurăm că nu a ieşit cine nu voiam să iasă.

Dar mai rămâne un procent importat de oameni care tot nu s-au vindecat. Şi au votat cu România bunului simţ. Şi au crezut în căcatu ăla de slogan. Şi în Crina Ntonescu. Şi în Patriciu. Şi în toată gaşca de Penelişti comunişti. Şi m-am bucurat că s-a făcut alianţa ca să vedeţi pe cine susţineţi.

Şi nu, n-o să apară în următorii 5 ani cineva pe care să-l votăm cu încredere, în caz că vă făceaţi iluzii.

Şi acum fuga să-i votaţi pe ăştia care au semnat pactul

Sursa foto: Realitatea.net

Nu se mai face odată 7 decembrie? Eu unul m-am săturat de alegerile astea. De campanie n-am avut parte, dezbaterile au fost slăbuţe, rezultatele predictibile. În schimb s-a creat o tensiune incredibilă între oameni. E prima oară când văd discuţii atât de aprinse, certuri şi nervi din cauza politicii. Băsescu, Geoană… fockit! până la urmă tot n-o să ne fie mai bine, sunteţi conştienţi de asta, nu? O să votăm ca să stabilim cât de rău să fie. (nu, nici cu Antonescu nu era combinaţie, în caz că vă făceaţi iluzii).

Numai prostii, spam şi linkuri cu pagini funny au circulat săptămânile astea pe twitter. Şi pe lângă asta, o mulţime de oameni care pot fi consideraţi lideri de opinie au ales să-şi exprime opţiunea pe twitter. Şi nu asta m-a deranjat, ci faptul că au spus-o în mod repetat. Aş fi preferat să nu-i văd cum îl susţin pe Antonescu, Băsescu sau Geoană. Eu pot s-o fac pentru că oricum nu mă vede/ştie nimeni, dar când eşti un nume în domeniul tău de activitate, e mai bine să te abţii.

Poate n-aţi observat dar e o tensiune în aer. De fiecare dată când se ajunge la politică toată lumea devine suspicioasă “ăla oare cu cine votează?”.

Hai că vine Crăciunu şi trebuie să ne bucurăm de moment. Fuck politics!

Asta se întrebau nişte domnişoare în spatele meu la concertul Pink Martini din seara asta (revin cu detalii). Îl votaseră fetele pe Crin şi acu nu ştiau pe cine să aleagă dintre cei care au ieşit. Postez nişte lucruri, cronologic

Întâi citiţi la Zoso ceva frumos şi pe urmă vedeţi restul de aici

(more…

Dacă n-aţi urmărit ce-au făcut cei de la Happy Fish în onoarea doamnei Ridzi, aveţi ocazia acum.

Interesant e că în afară de presă şi blogosferă, reacţiile au fost slăbuţe. Şi ştiu eu sigur vreo două partide, ale călor inţiale încep cu PSD şi PNL, care ar fi putut profita de 10 ori mai mult de pe urma acestei crize de imagine.

Mai mult, la reacţiile astea slăbuţe, au mai şi reacţionat pedeliştii în bloc. 1-0 pentru guvernul Boc. Teoretic, ar fi trebuit sa ţipe zilnic toată lumea. Mi se pare un subiect atât de clar şi uşor de exploatat…

Dacă eram în opoziţie nu trecea zi în care să nu ies pe post cu declaraţii despre Ridzi. Mai ales ca au fost scoase la iveală informaţii aproape zilnic. Şi dacă informaţiile alea n-au venit singure către presă sau de la PDLişti, or fi venit de la PSD sau PNL. Care tac. Da, da, dezbatere, întrebări şi ce vor să mai facă… mi se pare că e vorba de un proces teatral.

Nu nene, declaraţii zilnice. Ridzi în sus, Ridzi în jos. Până o demiteau. Şi pe urmă iar ziceam de ea o lună jumate ca să nu uite lumea cum a furat banii poporului. Dar probabil că partidele astea au altă strategie. Îi mai lasă pe PDLişti la putere câţiva ani şi aşteaptă să obosească ca să renunţe singuri la putere.

A scris şi Adi despre asta din perspectiva lui penelistă

Publicitatea de criză

Dacă acum câteva luni, fiind început de an, era pustiu pe la TV, acu au mai apărut câteva campanii mişto. Unirea continuă seria de spoturi cu un ultim episod, clicknet are clipul cu Fazanul în tren, Vodafone i-a luat pe CRBL, Smiley şi Moga. Mai sunt şi spoturile Land of Choice despre care o să scriu într-un alt post.

Lucrurile se mişcă. Totuşi, lumea din agenţii se plânge că e mai multă muncă pe aceeaşi bani. Şi asta pentru că sunt mai puţini oameni. Majoritatea agenţiilor au ales să dea afară oameni. Restul au mers pe reduceri salariale de până la 30%.

O parte din cei care au dat afară oameni aduc studenţi în internshipuri neplătite pe care o să-i angajeze… la un moment dat. Sau nu.

După ce a trecut pe online, Campaignul, adică Strategic e aproape închis. Au plecat redactori, a plecat redactorul şef şi au rămas.. cei care vor stinge lumina.
(more…

Şi parlamentară ieuropeană se făcea.
Şi toată lumea se bucura, se bucura.
Şi PSD-ul protesta, vai ce mai protesta.
Doar la alegeri fraudate se gândea.

Circul ăsta o să treacă iar fata moşului marinar o să se ducă la Bruxelles să caute sticluţele cu apă vie şi apă moartă ca să poată fi pregătită în toamnă să le arunce pe tătâne-su în turul doi dacă va fi nevoie.

În State, tind să cred că îl depăşeşte pe JFK în popularitate. Sau dacă nu-l depăşeşte, îl ajunge sigur. Citeam undeva că pe TV, Obama n-a reuşit să-l depăşească pe Reagan la ratingul din momentul învestiturii. Sigur, asta pentru că atunci mediile live erau Radio-ul şi TV-ul. Dacă mai punem la socoteală miliardele de spectatori (pentru că a fost un adevărat spectacol), care au privit pe net, ne dă un număr mare rău. Cu toate astea, ca o ironie,  se va consemna în istorie că Obama nu l-a depăşit pe Reagan.

Interesant este modul în care a fost folosit brandul Obama şi în ce interacţiuni a intrat el. Pornind de la Shepard Fairey care i-a dedicat posterul care mai târziu a devenit o imagine simbol, până la multitudinea de artişti de la Hollywood care i-au susţinut candidatura. După alegeri putem spune că s-a încheiat perioada în care alte branduri erau asociate cu Obama pentru sprijinirea şi consolidarea acestui brand.

(more…

De 3 zile încoace la Realitatea e invitat Prigoană care se ceartă cu tanti aia bătrână care a fost ministru la.. ministeru muncii dacă nu mă înşel.

Ordonanţa lu peşte, că de ea vorbim, e doar o pâine de mâncat pentru jurnalişti. Puteau foarte bine să spună orice. Şi că sunt toţi gay. Am fi avut ediţie specială peste ediţie specială peste altă ediţie specială. Ca să discutăm ce?

Că dobitocii ăştia au dat afară o grămadă de oameni? Ce facem cu profesorii care suplineau la 65 de ani? Ah, îi dăm afară ca să intre dobitocii ăia analfabeţi la 25 de ani, nu?

Sau ce facem cu posturile de conducere în care ai nevoie de o anumită vechime? De exemplu pentru a fi şef de farmacie trebuie să ai o anumită vechime. Deci o anumită vârstă.

Sigur, pe lângă marii mahări, sunt şi oameni care nu se mai dau plecaţi din posturile lor deşi i-ar putea înlocui foarte bine altcineva. Dar sunt mii sau poate zeci de mii de cazuri în care legal nu e posibil să aduci pe cineva  foarte tânăr. Deci iei oamenii lipsă din domeniul privat. Nu zău? Sunt sigur că o grămadă de oameni de 30-35 de ani au o dorinţă sălbatică să muncească pentru statul român pe jumătate din salariul de la privat.

Deci ce-a rezolvat Guvernul? În primul rând au dat de lucru presei. Trebuia să-i ţină ocupaţi şi să le distragă atenţia de la alianţa PSD-PDL. Repet. Alianţa PSD-PDL.

Şi pe lângă asta, o să dea afară nişte şmecheri care oricum sunt şmecheri orice ar face. Fie că sunt la stat fie că sunt la privat… Dacă ai relaţii mari, nu prea contează unde lucrezi. Dar nu-i interesează, ei vor doar să câştige timp.