Cifre pe scurt: 186 de video responses, 107% creşterea vânzărilor în ultima lună, cam 110 milioane de viewuri pe tot conţinutul video al brandului.

Iar primul spot a luat deja Grand Prix la Cannes (aşa cum echipa Hoinaru.ro a prevăzut încă de luna trecută).

Ce trebuie să reţinem din campania Old Spice? Că probabil este cea mai bună/spectaculoasă/mare  campanie pe social media de anul ăsta. Şi pentru că cifrele care au ieşit sunt cu adevărat impresionante, Old Spice intră direct in the book. Marketeri şi advertiseri din lumea întreagă tocmai au făcut rost de un argument extrem de puternic în favoarea social media. (Aşa că pregătiţi-vă să vedeţi 6 luni de acum încolo chestia asta în prezentări. În multe prezentări)

De notat şi că au răspuns în 3 ore solicitării legate de cererea în căsătorie. Un spot de 51 de secunde scris, filmat, montat şi urcat în 3 ore. Şi cum bine zice Edward Boches (am dat linkul mai sus), ăsta e începutul pentru real time advertising. Şi ţine mai mult de talent decât de platformele folosite.

Ar fi interesant de aflat cum văd plannerii valul ăsta de creativitate la minut, care pare să-i scoată din ecuaţie.

Şi ca exerciţiu de imaginaţie, gândiţi-vă cum ar funcţiona la noi o campanie de genul ăsta, cu aprobări de la client, de la şefii clientului, de la şefii şefilor clientului şi tot aşa.

Şi mă gândesc că Drenthe are un om care se ocupă de imaginea lui. Sau cineva care îi scrie pe Facebook (nu toţi fotbaliştii îşi scriu singuri pe Facebook şi Twitter). Păi şi atunci ce sens mai are jurnalistul în schema asta? Nu are.

Cât timp îmi pot crea singur (pe baza unor platforme) un grup cu care vreau să comunic, cât timp îmi strâng singur comunitatea de cititori, jurnalistul e în plus. Pentru că eu pot comunica direct, fără intermediari, cu publicul meu.

Iar dacă schema era înainte Eu – Jurnalist – Media – Public, acum este Eu – Spaţiul meu online (blog, site, facebook, twitter – aţi înţeles ideea) – Public. Înainte, piaristul trebuia să treacă pe la jurnalist ca să i se publice ceva. Un comunicat, o ştire, o poză. Era mai greu, ca fotbalist, să ai propriul tău post de televiziune, sau propriul ziar, prin intermediul căruia să comunici.

Şi da, la asta mă gândesc eu luni seară.

Pentru început, vreau să-mi spuneţi trei bloggeri care scriu despre advertising şi PR. Nu bloguri colective, nimic nişat. Eh? Aştept.

Încă aştept.

Acum eliminaţi şi oamenii de agenţie.

Are cineva idei?

Vă zic eu ce-am găsit prin top 200 zelist: Comănescu, Pagina de media şi Manafu. Repet, ideea e să nu fie într-o agenţie. Şi chiar şi aşa… în afară de BTO şi Marius Pahomi… Pe vremuri mai scriau Mătăşel, Ştefan Stroe…

În afară de ei piaţa românească e cam goală. Iar ce se întâmplă în afară urmăresc destul de greu, citind o selecţie de vreo 20 de bloguri nişate.

Aici intervine Bobby. Dumnealui s-a gândit să creeze un grup pe Facebook  - Comunicare şi promovare online – sub bătrânescul pretext că nu mai face faţă cu cantitatea de informaţie. Normal, dacă stă să analizeze meciurile de la Cupa Mondială…

Mai multe detalii despre ce vrea să facă cu grupul ăsta găsiţi pe blogul domnului menţionat mai sus.

Mie îmi place din alte motive, alea vechi cu creşterea de juniori în marcomm. Am eu fixul ăsta. Sunt convins că ar putea deveni un punct de plecare foarte bun, mai ales că la început habar n-ai ce să citeşti mai repede. Iar cei care sunt cu adevărat interesaţi de domeniu ar putea găsi o resursă foarte bună.

În încheiere vreau să-i adresez două întrebări clasice iniţiatorului:

1. Ce faci dacă moare Facebook?

2. Cum te-ai gândit să monetizezi proiectul? ))

PS: Dacă tot vorbim de grupuri, Alex Negrea a dat drumul de ceva timp grupului Freelancing Romania.

LE: Cum bine zice Adrian, aseară s-a lansat şi pagina Bune Maniere (deşi tare am eu impresia că asta face parte dintr-o campanie; poate mă înşel).

Oh yeah! ADC*RO is back! A treia ediţie a şcolii e gata să înceapă. Mă rog, aproape gata. La toamnă urmează să înceapă, momentan sunt doar înscrieri. Până pe 1 septembrie. Şcoala începe pe 1 octombrie, pentru cei care sunt admişi.  Ceva detalii aici. Can’t wait to register.  Great experience, already done this once, ready to do it the second time.

A fost foarte mişto acum 2 ani. Prima generaţie. Ne-am înscris şi la Cupa Agenţiilor (am furat-o grav), ne-am făcut şi tricouri. Chestia (nu pot să-i zic print) a fost creată pentru petrecerea de final. Great party.

Isner, Mahut si tabela

Marţi a început la Wimbledon cel mai lung meci din istorie. Evident, nu m-am uitat de la început, ci abia miercuri, pe la 20-20 am început să urmăresc. Din glumă în glumă s-a ajuns la 36-36, pe urmă 50-50 şi când s-a terminat ziua băieţii încă mai jucau la 59-59. Meciul s-a încheiat ieri la 70-68 pentru americanul Isner, după 11 ore cumulate de tenis, 183 de gameuri şi 3 zile de meci. Vor intra cu 12 recorduri în Guinness Book.

Sunt amator de tenis, dar mai mult m-a interesat perspectiva mediatică a evenimentului (sechele rămase din facultate, ce să-i faci).  Desfăşurat pe terenul 18, meciul n-a stârnit deloc interesul, până pe la 30-30. Atunci au apărut primele ştiri în ziarele de specialitate (vorbim de ediţiile online, bineînţeles). Ulterior am găsit şi un link de pe Ustream, care prelua imagini de la o televiziune Est Europeană. În aproximativ o oră numărul de vieweri a crescut de la 5000 la 12000, asta în condiţiile în care meciul se difuza şi pe sport.ro iar linkul circulase pe twitter.

Pentru că am zis de twitter, Mahut şi Isner au devenit amândoi Trending Topics. Sper că realizaţi ce înseamnă asta… sute de mii de twitturi. De parcă toată lumea îşi aţintise ochii asupra partidei de pe terenul 18 de la Wimbledon. N-am înţeles de ce Sport.ro a ales să transmită victoria facilă a lui Hănescu şi abia apoi să mute la meciul secolului.  Am avut parte si de cel mai lung hashtag (atât de lung încât Twitter nici n-a reuşit să-l urmărească).

În ultima zi Sport.ro l-a convocat pe Cristian Tudor Popescu să comenteze (acest guru al tenisului românesc, acest John McEnroe când era mic) dar mai bine ne lăsau să ne uităm la meci şi atât.

Pe google sunt deja peste 300 de mii de rezultate pentru căutarea “mahut isner wimbledon”. Zeci de publicaţii au tratat subiectul iar ştirile sportive au început cu asta în cursul zilei de azi.

Probabil că cei doi vor fi protagoniştii multor campanii de acum încolo. De la Gatorade până la Duracell, pot fi folosiţi în multe spoturi, pentru diverse branduri care au ca Selling Proposition anduranţa şi energia.

Şi aici vine provocarea. Sunt curios în ce campanii i-ar folosi pe Isner şi Mahut BTO, Ligia şi Ioana – adică o parte din BORŢUN•OLTEANU.

Spoturile sunt prezentate aleatoriu, n-am făcut şi un clasament. În plus, unele sunt alese pentru că presupun că vor câştiga, nu neapărat îmi plac mie foarte mult.

1. Nike Football – Write the future – 16 milioane de viewuri. Doar atât.

2. Heineken – Auditorium

3.Aides – Graffitti

4. Old Spice – The Man Your Man Could Smell Like – foarte tare copy-ul “look at your man, now back to me, now back at your man, now back to me”

5. Gatorade – Replay – cam ce a făcut Timişoreana cu FotbalAdevărat, doar că acum un an şi ceva, mult mai mişto şi la alt nivel. Replay a ajuns pe la seria a 3-a, e un reality show de succes.

6. Boone Oakley – Website

7. Skittles – Plant (şi mai e şi spotul cu tipul care îmbătrâneşte, dacă nu-l ştiţi.. google it)

8. Evian – Rollerbabies – doar 24 de milioane de viewuri

9. BBC – Local Radio – Show Your Love

10. McDonald’s – The People’s Restaurant

11. Nokia – World’s Biggest Signpost

12. Ikea – Facebook Show Room

13. Johnny Walker – The Man Who Walked Around The World – superb! Still love it.

14. Coca Cola – Happiness Machine

15. Nike – Livestrong – The Chalkbot

Bonus: Volkswagen – Fun Theory şi Canon Eos – Photochains (sigur vor câştiga ceva, dar n-au mai avut loc). Mă rog, n-am găsit case study-urile, aşa că e link la spoturi, dar vă prindeţi voi despre ce e vorba.

Cam astea ar fi, acum aşteptăm leii

Mâine e ultima zi în care vă mai puteţi înscrie la Cannes Predictions 2010. Acum 2 ani am fost foarte aproape să plec la Golden Drum, anul trecut am fost ceva mai jos. De data asta sunt optimist, mai ales ca premiul e o excursie la Cannes Lions 2011 În plus, mi-au plăcut fix 15 campanii, în anii trecuţi am fost nevoit să aleg între mai multe favorite. O să le vedeţi poimâine pe blog.

După ce am vizionat cele 40 de campanii selectate am tras câteva concluzii:

1. A trecut criza – cel puţin pentru o parte din clienţi. Altfel nu mi-aş putea explica de ce există spoturi atât de lungi. Nu numai că mă plictisesc (nu sunt neapărat proaste, pur şi simplu n-am răbdare), dar costă enorm de mult. Spaţiu media şi costuri de producţie. E clar că a trecut criza dacă îţi permiţi să plăteşti un spot de 90 de secunde. Sau chiar 2 minute. 2 (două) minute! Spoturile de 30 de secunde erau ceva foarte rar în calupul de 40. Mai mult, faci un spot de 2 minute şi se presupune că îl şi dai pe TV. Deci din start ţi-ai dublat sau triplat costurile.  (Mai ţineţi minte The 1 second ad?)

2. E momentul pentru Ideacracy sau mai bine zis Storycracy (da, am o perioadă de -cracy) în detrimentul execuţiilor mişto. Dacă în anii trecuţi vedeai multe spoturi/campanii care se bazau pe execuţie, acum contează mult mai mult povestea. Foarte multe din selecţiile pentru Cannes Predictions sunt case studies. Nimic nu mai e doar un simplu spot, o simplă idee, toate sunt poveşti, iar poveştile nu se pot spune în doar 30 de secunde. În plus, apare un mix de Advertising şi PR, sau altfel spus… mult use of media.

3. Încă e criză? Un singur case study a menţionat că exista un buget limitat pentru campanie, dar foarte multe campanii s-au folosit doar de internet.  The man who walked around the world, spotul celor de la Johnny Walker, a făcut înconjurul lumii doar pe net. Mai ales că are 7 minute, era imposibil să-l dai pe TV. Ikea Suedia a făcut o întreagă campanie doar pe Facebook. La fel şi Fiat cu noul motor MGT în Argentina. La fel şi Cannon. Componenta digitală a devenit aproape obligatorie pentru orice campanie, indiferent unde se desfăşoară ea şi ce public targetează . Dar asta mai înseamnă şi costuri mici, sau zero. La campania Ikea de exemplu, ideea a costat cel mai mult. Restul a fost tagging şi cost pentru cele câteva premii.

Oricum, spoturi precum cel de la Carlton Draught n-o să mai vedem prea curând, deşi nici World’s Biggest Sign Post nu cred că i-a costat puţin pe cei de la Nokia.

Cannes Predictions se organizează din 1986, fiind iniţial o competiţie internă dedicată angajaţilor Leo Burnett Chicago

Dar un viral adevărat, care are 4,6 milioane de viewuri într-o lună jumate.

Care USP-ul? Adidaşii noştri sunt impermeabili. Consecinţa extremă: sunt atât de impermeabili încât mergi pe apă cu ei. Şi de aici a contat execuţia, care e brilliant.

Şi iată şi Making Of-ul

Ce m-a mirat cel mai tare a fost că site-urile de advertising nu i-au acordat o aşa mare atenţie (deşi clipul a stârnit un buzz incredibil în toată lumea). Dacă făcea Nike aşa ceva vorbeau 2 săptămâni de asta. But still… oamenii şi-au îndeplinit obiectivul, totul e ok, nu mai contează altceva.

Ca un bilanţ, am găsit vreo 10 bloguri despre noul sport, peste 100 de clipuri pe Youtube (multe sunt preluări ale clipului original, dar sunt şi nebuni care au încercat asta acasă).

Lipsa de reacţii din piaţă se explică şi prin numărul mic de view-uri pe care îl are clipul Making of (doar vreo 30.000). În plus, unii oameni încă mai cred că e real

O ştiţi p’aia cu “pe surse”? Aşa eram şi eu cu Soon To Be Launched PR Agency. Puteam să bag mâna în foc că BEC Media se transformă în agenţie de PR. Ba mai mult, ştiam şi cine sunt cei 14 oameni de care ziceau în ghicitori. Chiar l-am întrebat pe Ciops într-o zi cum merge treaba cu agenţia. El vorbea de ale lui, eu de ale mele. Ne-am înţeles. Surdu n-aude, dar le potriveşte.

În timpul ăsta Ligia mă înstiga (probabil râzând cu gura până la urechi): Ce ştii de agenţia asta? Ce-i cu jocu ăla, care o fi treaba? etc.  Nu te uit prea uşor pentru asta

Eh şi înainte de toate nu se putea să nu mă dau deştept. Still, proastă mişcare cu random follow-ul

De fapt, Soon To Be …(lung nume de teasing aţi găsit) era BORTUN•OLTEANU – divizia de PR a Millenium Communications, care a devenit agenţie de sine stătătoare. Iar Millenium s-a spart în mai multe agenţii. Sau aşa am înţeles eu citind superficial postul ăsta.

Ce pot să mai zic? Când în echipă sunt prieteni, colegi şi cunoscuţi, numai unul şi unul, oameni simpatici foc? Succes, aştept premiul pentru rezolvarea problemei birourilor

Dacă în domeniul în care vrei să te angajezi ai nevoie de CV, atunci nu ai de ce să-ţi pui blogul acolo. Degeaba măcăne Auraş că a trimis CV-ul şi l-au sunat să-l întrebe de blogul lui. Ăia probabil nu erau hotărâţi să-l angajeze. În plus, trimisese un CV aiurea. El dacă vrea job găseşte mai uşor pe twitter, decât pe Ejobs.

Când am intrat la facultate am stabilit cu o colegă că noi n-o să ne facem niciodată CV. Un fel de pact stupid. Eu nici până acum nu mi-am făcut şi nici n-am de gând. Ea a cedat, constrânsă de situaţie.

Dar nu cred că mai am nevoie de CV. Dacă oameni ca BTO aleg să-şi monitorizeze pe net candidaţii şi, mai mult, caută doar pretendenţi cu prezenţă online, ce sens mai are să ai un CV? Şi înaintea lui au mai făcut-o şi alţii. Naumovici a angajat pe cineva după ce i-a citit blogul (şi e vorba despre diemkay dacă nu mă înşel) etc.

Cel puţin în domeniul comunicării e mai valoros un blog. Acolo nu poţi să bagi chestii de umplutură (doar dacă eşti un psihopat care inventează poveşti despre traininguri la care a participat, campanii pe care le-a făcut etc.).

Pagina de About a blogului a înlocuit CV-ul pentru lumea care activează în comunicare, online.. chiar şi marketing.

Cât despre advertising… asta vrem să facem cu ADif.RO (gimmie a break, nu-i mort site-ul, suntem doar nişte oameni ocupaţi ).

În curând o să poţi merge la interviu doar cu numele scris în frunte. Bună ziua, cum vă cheamă? X. Şi de acolo te caută el, te studiază, îţi citeşte blogul, vede ce prieteni ai pe Facebook, îţi citeşte updateurile de pe Twitter, îţi vede portofoliul de pe ADif.ro

Dacă vreţi, ăştia care avem toată viaţa povestită pe net, suntem într-o oarecare măsură “persoane publice”.

PS: În altă ordine de idei, Fusu a cumpărat CeeVee.com, deci acum chiar că e mai bine să vă faceţi un blog. Păcat. Era un proiect simpatic. Acum urmează să fie umplut de bannere cu neogen şi noi2