Un blog intr-un pahar cu apa

Încercam şi eu ca omu să sortez nişte fişiere pe hard când m-am trezit că nu mai e spaţiu. Hardu meu e cam full şi nici să pun altu nu mai merge (funcţionez pe laptop). Aşa că am încercat să fac curăţenie. Care curăţenie m-a dus la folderul cu torr..uhm filme cumpărate legal de pe filmbox.

Şi avem topul filmelor pe care nu le-am văzut încă:

1. Mad Men – Season 3 – Last Episode. Habar n-am despre ce e. De o săptămână încerc să-l vizionez. Poate mâine. Poate.

2. Public Enemies M-am uitat la câteva secvenţe, nu m-a dat pe spate, l-am abandonat pentru când oi avea timp. Şi tot stă acolo de ceva timp.

3. The Rebound – Am văzut vreo 20 de minute, mi s-a făcut somn, am trecut peste. Şi de atunci să tot fie 2-3 săptămâni.

4. 500 Days of Summer – am auzit că e mişto, am văzut şi pe IMDB că e tare, am citit în stânga şi în dreapta. O să.

5. Nothing like the holidays – îl am din august. Atunci era cam aiurea să mă uit la filme cu Crăciun. Dar încă puţin şi vine la fix.

Şi asta a fost povestea celor 16 Gb ocupaţi aiurea. Noapte bună, copii!

Cleopatra Stratan susţine singurul concert din acest an pe 23 decembrie la Sala Palatului. Cele mai scumpe bilete, cele din faţă, la 150 de lei sunt sold-out. Probabil că micuţa Cleopatra cântă fără microfon şi oricum din spate n-o vezi deloc la cât de mică e.

(undeva în fund)

- Ce zice, ce zice?
- O zice p-aia cu Moş Crăciun.
- Ah, ce frumooooos

Mergeţi la teatru cât timp mai aveţi pe cine să vedeţi. Mergeţi la teatru cât încă mai trăiesc o parte din greii acestei generaţii de actori. Mergeţi să-i vedeţi pe Piersic, Rebengiuc, Marin Moraru, Tamara Buciuceanu şi pe toţi cei care încă mai joacă. Mergeţi pentru că nu se ştie niciodată ce se va întâmpla mâine.

E trist dar e al naibii de adevărat.

Îmi amintesc şi acum o discuţie din urmă cu câţiva ani. Un cunoscut povestea că şi-a rugat mama (care lucrează în TNB) să-i facă rost de bilete la Take, Ianke şi Cadîr. Şi completarea mi-a rămas întipărită în minte: “Da, mă duc acum că cine ştie cât o să mai am ocazia să-l văd pe Beligan”.

Nu s-a stins Beligan dar piesa n-o să se mai joace oricum. Sau nu cu aceeaşi distribuţie. Din fericire am reuşit să văd Take, Ianke şi Cadîr, dar o singură dată…

Am fost aseară la Galele Internetics. Sau ce-or fi fost ele. În Fratelli. Am zâmbit frumos la poză, am socializat, am cunoscut oameni şi alte activităţi specifice galelor.  Pentru că acolo am asistat la un spectacol scurt şi sumbru, am dat fuga acasă şi m-am uitat pe comunicatul de presă. Când, stupoare, nu erau anunţaţi decât câştigătorii. Aproape nicio vorbă despre necâştigători şi categoriile la care n-a luat nimeni nimic. Care erau ele de vreo 10 ori mai multe decât astea câştigătoare.

Vă mai spun 2 vorbe şi trecem la anunţarea necâştigătorilor. Deci dintre Webstyler, GreenPixel (ei nu au înscris nimic în ultimii 5 ani), Metromind, MB Drăgan, MRM, iLeo, Kinecto şi MPI, agenţia anului e FourHooks? Păi ia hai faceţi-vă toţi băgăjelu şi plecaţi acasă. (more…)

Aud chestia asta tot mai des…

Am tot ieşit în lume săptămâna asta şi m-am văzut cu prieteni, cunoştiinţe etc. O bună parte din ei au început să-mi reproşeze mai în glumă mai în serios că nu i-am anunţat despre un eveniment sau altul. “Nu mi-ai zis şi mie de concertul X” a fost lait motivul săptămânii.

Hai să recapitulăm puţin: voi sunteţi mulţi. La ultima numărare peste 600 de oameni în lista de messenger. Plus oamenii pe care îi ştiu de pe twitter.  Mi-ar fi cam greu să ţin minte ce formaţii preferate are fiecare şi să vă chem pe toţi la concertele la care merg. Chiar dacă restrâng mult cercul, ar fi zeci de oameni interesaţi de concerte. Mi-e imposibil să fac asta. Şi nici nu vreau. Da, am un site de concerte, da merg la foarte foarte foarte multe concerte. Da, mergem împreună dacă îmi spuneţi că vreţi să mergeţi.

În rest, aveţi la dispoziţie siteul, contul de twitter pe care anunţăm concertele zilei şi Pagina de Facebook pe care nu suntem chiar aşa de activi, ce-i drept. Şi acum o să dăm drumul şi la Listele de Twitter, vedeţi aici despre ce e vorba. Aci aveţi feedurile aşa că hai abonarea şi lăsaţi-mă să respir

După câteva luni de criză au apărut din nou reclamele autohtone. Am deschis televizorul zilele trecute şi am fost surprins să urmăresc un calup întreg de spoturi noi. Nu ştiam nici măcar unul din ele. Plus altele care au apărut în ultima lună (aia de la măgura de exemplu).

În concluzie o să revină probabil în forţă posturile advertising-related

Şi ca o idee pe fugă : cred că avem şi prima victimă de după criză – Papaya. S-au făcut de râs într-un mare stil. Citiţi mai multe la Stefan Stroe (modific linkul când o să reuşesc să intru pe blog, momentan nu se conectează). E vorba despre spotul Ursus, asemănările cu Johnny Walker şi stilul ultra-sofisticat total nepotrivit pentru publicul de la noi.

Puteţi să începeţi pariurile: cine o să distrugă mai repede un brand de bere Papaya (cu Ursus) sau Leo (cu Bergenbierul pe care l-au învârtit de nu mai înţeleg nimic) ?

Îmi aduc aminte perfect reacţia pe care am avut-o când am citit postul ăsta la Pyuric: pe de-o parte am gândit ceva de genul “normal, s-a ajuns şi acum se ocupă doar de ce are chef” şi pe de altă parte m-am grăbit să-i pun eticheta de quitter. Cum fac de obicei, mi-am format prematur o părere deşi nici nu o cunoşteam personal pe pyuric.

Ulterior mi-am dat seama că are dreptate. Sau mai bine zis, Bobby are dreptate, când ne zice să FOCUS! (şi o să citiţi acolo că postul e pornit de la o idee spusă de Dragoş Mănac).

Aveti curaj sa spuneti “GATA!!!! Nu mai pot!!!!” si sa va uitati in jur sa vedeti ce e cu adevarat important.

Pentru că am ajuns (de ceva timp) într-un astfel de punct, începând de azi s-a produs o schimbare în boardul de conducere al DaAfaceri, asociaţia studenţească din care fac parte din 2008 datorită Simonei. Am făcut o rocadă cu Corina Anghel astfel încât ea va fi noul preşedinte al asociaţiei iar eu voi fi vice-preşedinte şi şef al departamentului de creaţie, acolo unde pot să mă desfăşor în voie şi să fac lucrurile cu pasiune.

Belive it or not, sunt foarte entuziasmat de schimbarea asta, mai ales că azi i-am văzut prima oară pe noii recruţi şi mi se par foarte simpatici. Sper să facem treabă bună împreună

Am ajuns aseară la Internetics 2009 aproape întâmplător. Dacă tot mă invitase Ligia şi dacă tot aveam de gând să stau şi la BeerTweetMeet, am zis să vin de la 6. Şi bine am făcut pentru că de la şase jumate a fost cel mai interesant moment al serii. Qlients&Agencies a fost o dezbatere între clienţi şi agenţii. De la clienţi Orange, Ursus, P&G, Rompetrol, Cosmote şi Samsung. De la agenţii: Bogdana, Marius Deak, Mihai Drăgan, Bogdan Niţu, Radu Ionescu şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Bobby Voicu (fără agenţie dar cu o contribuţie importantă în discuţie).

Ce s-a discutat

Aproape nimic. Clienţii cu ale lor, agenţiile cu ale lor. Veşnicele probleme.

C:- Vrem să măsurăm eficienţa în online.
A:- Puteţi să faceţi asta, avem analytics-ul şi Brat şi o grămadă de unelte dar nu ştiţi să le interpretaţi.
C:-  Păi nu ne-a învăţat nimeni şi trainigurile sunt scumpe.

C:- Vrem idei bune cum vedem afară.
A:- Avem idei dar nu le aprobaţi de frică sau vi se par scumpe.
C:- Noi avem bani dar trebuie să ne dovediţi că merită, că respectivele idei vor fi eficiente (şi se revenea la discuţia 1)

C:- Aveţi oameni pregătiţi să facă copywriting digital (asta e un exemplu random)
A:- Pentru banii pe care îi primim, avem bani doar de studenţi.
C: – Deci n-aveţi oameni pregătiţi.
A:- Din cauza voastră…

Şi discuţiile au continuat.

Concluzia mea: Clientul este un copil neştiutor dar răzgâiat, plimbat prin străinătăţuri şi care a văzut multe lucruri mişto. Evident, vrea şi el. Doar că n-ar vrea să fie nici scump şi dacă se poate să fie totul cu acordul lui mami şi tati de la ultimul etaj al clădirii.

Iar Agenţia este ca o educatoare de grădiniţă care îşi face treaba după cum vrea copilul, se mai joacă cu el din când în când, mai încearcă să-l înveţe de bine, îi mai cântă un cântecel, îi mai dă o acadea. Dar când copilul e recalcitrant îl lasă în plata Domnului şi îşi vede de treabă că doar la 5 i se termină programul şi nu e musai să se enerveze cu toţi pruncii.

Au fost câteva idei de reţinut:

- A big bounce rate is good if it fits your site. (exemplu dat de Bogdana)

- Se poate face E-commerce pe FMGC dacă chiar se doreşte. Marius Deak (GreenPixel) Bobby Voicu a venit cu nişte idei pe loc.

- E-commerce-ul nu e încă ceva prioritar.

Şi a mai fost un băiat (nu mai ştiu de unde) care a întrebat dacă ar merge un site de auto special pentru mobil. Moment la care toată lumea a rămas blocată iar replica Bogdanei a fost ceva de genul “De ce aş vrea să mă uit la pagini întregi de specificaţii tehnice de pe mobil?”.

Următoarea discuţie “Eficienţa în online: potenţial teoretic sau realitate funcţională, acum în România” s-a terminat (pentru mine) când băiatul de la trafic.ro a zis: “Nu trebuie să folosiţi Google Analytics, există Trafic.ro, o unealtă mult mai simplă şi mai uşor de folosit”. Pam pam.

BeerTweetMeetul a fost mult mai intim decât cel de data trecută. Au fost mulţi oameni simpatici pe care i-am revăzut după mult timp. Şi am pierdut la Wii

Ah şi toată seara am petrecut-o cu Auraş alături de care am făcut caterincă din orice

oi fi băiat simpatic în timpu liber dar acu scuză-mă, amice, eşti idiot!

De parcă n-ar fi fost de ajuns că Antena 3 a publicat necrologul acu o săptămână, de parcă n-ar fi fost de ajuns că s-a făcut scandal pe tema asta atunci, de parcă n-ar fi fost de ajuns că toţi au dat ieri publish la stirile gata făcute şi nedatate, de parcă n-ar fi fost de ajuns că am asistat cu silă la juma de oră de materiale la ştiri făcute în 6 ore (yeah, right! – oare cum o fi frate să faci materiale cu Gheorghe Dinică în timp ce el se zbătea pe patul de spital? ia zi jurnalistule, cum te-ai simţit?), de parcă n-ar fi fost de ajuns toate astea, un pozar s-a apucat să facă scandal că nu s-a menţionat sursa!

În fond e o problemă reală în care în mod normal l-aş susţine pe specimen (că ştiu cum e să-ţi fure lumea pozele) da’ tocmai acum ţi-ai găsit dobitocu dracului să faci gât? Nu puteai să aştepţi măcar până îl înmormântau pe Dinică, este? Îţi stătea pe limbă să te revolţi, nu? ‘tu-vă-n gură de artişti închipuiţi.

Dacă era prima şi singura ocazie cu care ţi s-a furat o poză înţeleg, dar în condiţiile în care se fură constant poze, puteai să comentezi cu altă ocazie.

Dacă vă interesează detalii, citiţi aici.

Atenţie: post lung fără conţinut licenţios şi cu multe inside jokes.

După cum n-am anunţat pe blog, în weekend am fost într-o nouă excursie cu facultatea. Mai întâi am fost la Mediaş (excursie despre care puteţi citi aici, aici, aici şi aici. hai şi aici) şi pe urmă în Bulgaria (aici). Primele două excursii au fost de povestit nepoţilor. Acum mă aşteptam să fie okish mai ales că ştiam ce ne aşteaptă (Reţeta familiei Bogdan cu 99% planificare, 100% suflet plus 1% ingrediente secrete).

Toţi cei care au auzit că plec în excursie cu facultatea mă întrebau dacă mergem de mânuţă şi cântăm “doi câte doi, mergem la război”. Ei bine, nu-i aşa. Surprizător, nu sunt genul de excursii lame în care abia aştepţi să mergi acasă, ci genul ăla de întâmplări pe care le povesteşti peste ani. Aşa că vă mulţumesc pentru nişte amintiri frumoase

Te trezeşti la 5 şi ceva pentru că plecarea e la 6. N-aveţi idee cum e să te trezeşti la 5. Asta vineri seară, în condiţiile în care de obicei te culci la ora aia după o ieşire în club. E inuman. Dar o faci pentru că merita

E o regulă ca cineva să nu se trezească. De 3 ori am fost în excursie şi de 3 ori a fost cineva care a uitat să se trezească. Aşa că după întârzierea planificată se pleacă. Ca să întelegeţi pefect despre ce e vorba: o mână de studenţi de la facultatea de Litere – secţia de Comunicare şi Relaţii Publice – jumate anu 2, jumate anu 3, o profă şi un prof de milioane, plus bonus pentru excursia de faţă încă una bucată profă super tare. Şi bineînţeles, nea Viorel, fără de care n-am fi ajuns nicăieri (la propriu, că el e şoferul cu care am fost peste tot).

Eh şi sâmbătă am ajuns iar la Sibiu. Mai făcusem o tură de Sibiu anul trecut. De data asta am vizitat două muzee, am mâncat lasagna şi ne-am plimbat prin oraş. Parcă abia plecasem de acolo acu o săptămână. Am găsit Sibiul la fel de frumos şi liniştit (prea liniştit if u ask me). Eh şi cum ziceam şi data trecută, ratasem Brukenthal-ul. De data asta l-am văzut cu o tanti ghid pe care a apucat-o plânsu (chiar i-au dat lacrimile, pe bune) când a auzit că avem doar o oră şi ceva la dispoziţie. Ne-a plimbat prin muzeu vorbind non-stop vreo 2 ore despre picturi de barcoc, roccoco, baroc târziu (nu mi-aş fi imaginat că există aşa mult baroc târziu ). (more…)