IN Casual stuff

Mi se pare de noaptea minții acest subiect legat de avioanele elvețienilor care au escortat Spartanul în care se afla președintele Nicușor Dan.

Este un mare non-subiect care a escaladat mult prea mult.

Cred că aici se vede lipsa de experiență din echipa de comunicare a președintelui, care a sărit să posteze așa ceva doar pe baza unei chestii spuse de cineva de la Turnul de control. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mi-a povestit un prieten despre abonamentul All you can fly de la WizzAir, habar n-aveam că există aşa ceva (dar nici nu sunt în targetul Wizz Air, am zburat cu ei o singură dată).

Se pare că abonamentul ăsta există din 2024, dar acum a fost relansat. Costă 500 de euro (iniţial era 600 de euro) şi poţi să zbori de oricâte ori vrei cu WizzAir, în anumite condiţii. Şi aici începe o listă lungă de condiţii.

Poţi să rezervi zborul doar cu 3 zile înainte de plecare, poţi să alegi doar locurile destinate programului All you can fly (care sunt puţine, pe principiul „ce mai rămâne nevândut în avion”). Dai o taxă de 10 euro pe segment şi zbori doar cu un rucsăcel.

Citeşte tot articolul

IN Food

Înainte de luna cadourilor am mâncat la Il Tacchino, un restaurant care a apărut recent pe Calea Victoriei, foarte aproape de Piaţa Victoriei.

E un brand care se poziţionează drept premium fast casual. Eu aş zice că e un fast food ceva mai sănătos, perfect pentru corporatiştii care lucrează în zona Pieţei Victoriei. Au pornit în Corbeanca, iar acum au ajuns şi în centrul Bucureştiului. Citeşte tot articolul

Înainte să dau peste cartea asta, nu ştiam mare lucru despre ce-a făcut Nicolae Malaxa după Al Doilea Război Mondial. De fapt, nici nu ştiam că a ajuns în SUA, presupuneam doar că a plecat undeva în Vestul Europei.

La fel cum nu ştiam nici cât de bogat era Malaxa cu adevărat. Ştiam că era unul dintre cei mai bogaţi oameni din Estul Europei în momentul lui de glorie (Dictatura Carlistă), dar nu-mi imaginam că era atât de bogat încât să fie considerat un mare bogătaş la nivel internaţional. Citeşte tot articolul

IN IT

În ultima zi de Cotswolds m-am trezit cu o problemă la telefonul principal, un Google Pixel 9 Pro pe care l-am luat la începutul lui aprilie. Eram conectat la Android Auto, dar ecranul era full black. Am crezut că este o eroare de moment, am dat un restart şi aia a fost. M-am chinuit apoi cu celălalt telefon, pe care n-aveam pachet de roaming pentru UK, noroc că mi-a dat Antonia net prin hotspot şi am mai făcut una-alta în cele câteva ore până la zbor. Aşa am urmărit rezultatul meciului pe care îl juca Liverpool (iniţial îmi propusesem să văd meciul pe Pixel), am mai citit nişte ştiri, am văzut câteva mailuri şi mesaje pe Whatsapp. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mad Men s-a întors pe streaming în România, fiind disponibil de pe 1 ianuarie 2026 pe Disney+ (după ce a fost pe Prime video şi pe Netflix la un moment dat). 

Aşa că am început să ne uităm, pentru că eu l-am văzut acum aproape 20 de ani (a apărut în 2007 primul sezon), iar Antonia a văzut doar câteva episoade pe sărite.

Serialul e în continuare fabulos, este foarte bine scris, costumele sunt excelente, coloana sonoră e impecabilă, sunt multe lucruri bune acolo. Însă cu ocazia asta mi-am amintit ce fenomen a fost serialul ăsta în lumea advertisingului, cât de mult se vorbea despre asta şi cât de multe am învăţat citind diferite analize la vremea respectivă. Citeşte tot articolul

IN Filme

Sunt câteva seriale pe care le aştept în 2026, dar şi câteva pe care mă bucur că n-o să le vedem decât în 2027 (sau poate niciodată, că oricum nu sunt o idee bună – da, mă refer la noile Harry Potter).

Deşi sunt nişte seriale interesante care se întorc anul ăsta, impresia mea este că se cam schimbă rândurile. Se încheie seriale mari, care au ţinut atenţia publicului în ultimii 10 ani şi apar unele noi, care ar trebui să le înlocuiască. Momentan nu cred că sunt prea multe seriale care să se ridice la nivelul Stranger Things, Game of Thrones sau a sitcomurilor precum How I met your mother, The Big Bang Theory etc. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Am scris aici cum a fost din punct de vedere profesional.

În 2025 am fost sănătoşi în mare parte. Şi am ajuns la vârsta aia la care asta e foarte-foarte important. Cred că am fost şi mai atenţi la aspectele care ţin de sănătate. 

A fost un alt nebun în ceea ce priveşte ritmul de lucru, cu puţine perioade mai aşezate şi cu 3-4 sprinturi solicitante în diferite momente ale anului.

Am văzut primul spectacol de teatru la Londra, la The Old Vic (teatrul pe care îl conducea Kevin Spacey până când a apărut acel scandal uriaş). Am fost la Oedipus, cu Rami Malek şi Indira Varma în rolurile principale. Anul viitor ştim deja că vom merge la două spectacole în Anglia (în Londra şi Oxford) şi la Edinburgh, la festivalul de teatru de acolo (care e cel mai mare din lume). Citeşte tot articolul

Ce am făcut în 2025

question_answer0
IN Casual stuff

A fost un an complex. Nu vreau să spun complicat, pentru că lumea a ajuns să folosească termenul ăsta când e vorba de ceva rău. Am început cu temerile legate de România şi ce-o să se întâmple la conducerea ţării. Până prin mai, toată ţara a fost în freeze mode. Consumul a încetinit destul de mult, ceea ce a afectat o grămadă de business-uri, din diferite domenii. Citeşte tot articolul

Meniu