Un blog intr-un pahar cu apa

Zilele care urmează sunt pline de deadline-uri de înscriere pentru diferite proiecte şi competiţii foarte interesante. Evident, le recomand pe toate:

• mai sunt vreo 3 zile în care vă puteţi înscrie la stagiul al III-lea (şi ultimul) din Internship PR 2.0 condus de Sorin Tudor.  Până acum, dintre cunoscuţi, au participat la Internship Ligia, Anca şi Auras Geambasu şi din afară pare că au învăţat o grămadă de chestii. Detalii aici.
• în cadrul celor 3 stagii ale Internship 2.0 s-au dezvoltat până acum 3 proiecte: portalul PR365.ro, Olimpiada 2.0 şi Offline 2.0. Olimpiada 2.0 a început de 2 zile însă dacă simţiţi că puteţi recupera avansul celorlalţi, vă puteţi înscrie. Detalii aici.
• Atelierele ADfel îi aduc ca mentori anul ăsta pe Elena Ioniţă, Răzvan Căpănescu, Şerban Alexandrescu şi Cătălin Rusu. Un ‘line-up’ destul de mişto pentru un atelier atât de tânăr. Până pe 21 august orele 24:00 vă mai puteţi înscrie la Atelierele ADfel – detalii aici.
• Bonus, de la echipa a 2-a Internship 2.0 – Offline 2.0 un eveniment de socializare ‘pe bune’ pornit de la ideea că oamenii nu prea se cunosc între ei la evenimentele dedicate online-ului. Înscrierile şi detaliile aici.
• Stufstock 2009 o să se desfăşoare până la urmă pe 4-5 septembrie cu trupe româneşti şi buget de austeritate. Este o veste bună ţinând cont că nici măcar aniversarea a 40 de ani de Woodstock nu s-a mai ţinut din considerente financiare. Detalii despre trupele ce vor cânta la Vama Veche aici.
• În aceeaşi perioadă se mai desfăşoară şi Cerbul de aur la Braşov şi Tuborg Green Fest în Bucureşti. Vin ceva trupe – Chicane, Guano Apes, The Crystal Method, The Herbaliser, Zdob si Zdub, Suie Paparude si AB 4, Ştefan Bănică Jr.  şi intrarea este liberă la festival. Detalii aici.

LE: Am uitat să spun şi de congresul EUPRERA 2009 care se desfăşoară între 23 şi 26 septembrie şi de la care nu trebuie să lipsească niciun PRist. Dintre evenimentele de vază menţionăm participarea lui Dennis Wilcox  la o întâlnire cu studenţi şi la lansarea primei traduceri a manualului său “Public Relations. Strategies and tactics”.

Pentru Congresul EUPRERA:
70 EUR/persoana pentru studentii si masteranzii care se inregistreaza pana la 20 august.
60 EUR/persoana pentru studentii si masteranzii membri PRIME, care se inregistreaza pana la 20 august.
Pentru alte categorii de participanti romani, exista o oferta speciala de 100 eur/persoana pentru ambele evenimente.

Inregistrarea pentru congres o puteti face online la http://www.euprera2009.com/registration_form.html

LE2: Mi s-a atras atenţia că am sărit şi peste Wordcamp, o serie de evenimente legate de Wordpress şi de tot ce se învârte în jurul acestei platforme de comunicare. Evenimentul e organizat de Auras Geambasu şi Mihai Irinel şi asta mă face să cred că o să iasă mişto. Detalii aici.

La invitaţia celor de la Ro Image am fost astăzi la Two lovers, vizionarea cu presa şi bloggerii. Deşi mai văzusem filmul (premiera în state a fost acum ceva timp), pentru că mi-a plăcut şi pentru că întâmplător programul mi-a permis, am fost şi azi dimineaţă să-l văd. Dintre bloggerii invitaţi n-am zărit pe nimeni şi înainte să merg am presupus că aşa o să se întâmple.

Deşi iniţiativa este lăudabilă, cred că se poate şi mai mult. Adică din 2-3 clickuri se putea afla foarte uşor că Etherfast e plecat în concediu, că Raluxa e la job dimineaţa la ora aia and so on. Ce-i drept, nu ştiu mulţi bloggeri care s-ar înghesui să meargă la o premieră de film dimineaţa, la 10.

Cu toate astea, ăsta e genul de film care merită. Deşi nu e tocmai cel mai amuzant film din lume, fiind încadrat la “drame romantice clasice”,  e tare mişto. Eu nu m-am plictisit să-l revăd deşi au trecut doar vreo 2 săptămâni de când l-am văzut.

Despre ce e vorba:

După o tentativă de suicid, un tănăr tulburat se mută în casa părinţilor, un apartament din Brooklyn; mai curând decât se aştepta, intră în viaţa lui două femei –  o vecină frumoasă şi volatilă, prinsă într-o poveste de dragoste vătămătoare, şi minunata fiică a noului partener de afaceri al tatălui său

În rest.. JOAQUIN PHOENIX pentru tipe, GWYNETH PALTROW pentru tipi şi o poveste interesantă. Detalii despre film aici. Premiera e pe 21 august.

Criza lor a început cu mult înainte de criza noastră.
Criza lor a început chiar atunci când nouă a început să ne meargă bine.
Criza lor s-a numit capitalism şi i-a prins nepregătiţi. Pentru că într-adevăr, lor le era mai bine atunci decât le este acum.

Pentru ei, criza nu face aşa multe probleme. N-au avut oricum sume cu 4 zerouri pe mână, astfel încât nu-şi pot pune problema să le piardă. Fie că sunt lei sau euro, criza continuă i-a făcut să dobândească doar sume cu 2 zerouri care oricum nu reprezentau mare lucru.

Acel ‘nu-mai-e-ca-înainte’ capătă pentru ei alt sens faţă ce putem noi înţelege. Este diferenţa între 12 ore muncite aici într-o shaormerie la 50 de grade şi 16 ore muncite pe o insulă din Grecia într-o rotiserie la 75 de grade  pe aceiaşi bani.

Pentru ei nu sunt 4 powepointuri în plus, ci 4 ore de cărat ciment, nu sunt 2 şedinţe pe lună mai mult ci 2 duminici lucrate, nu sunt 28 de minute peste program ci 28 de zile lucrătoare din 30.

Şi pentru confortul nostru psihic o să ne mulţumim să-i condamnăm pentru că n-au vrut să-şi asigure un trai mai bun fără să ne gândim că poate chiar n-au avut cum.

Şi ca să justificăm nişte diferenţe uneori nedrepte o să spunem că am muncit ani la rând ca să ajungem aici, omiţând că unii dintre ei au muncit la fel de mult.

Şi dacă pentru criza noastră specialişti de tot felul se înghesuie să proorocească un final, ei sunt liniştiţi. Pentru că ştiu că a lor n-o să se termine niciodată.

Weekend. Pentru unii o escapadă la mare, pentru alţii un moment de respiro. Pentru toţi un sictir nebănuit care îi apucă gândindu-se la  ziua de luni. O luni ca orice zi de luni: netrebnică, morocănoasă, o ‘luni’ mahmură sau doar monotonă. Şi groaza care te apucă atunci când îţi dai seama că mai sunt încă 4 zile la fel. Spaima de muncă e cea mai nasoală, probabil.

Nimeni nu se gândeşte că doar norocul a făcut să existe acel job neisprăvit venit la pachet cu extra-opţiune de ură (pe care şi-o activează toţi, că e gratis să-ţi urăşti locul de muncă). Doar norocul a făcut ca tu să te naşti aici şi nu 100 de kilometri mai încolo. Dar ce spun eu 100 de km? 10 km şi erau de ajuns.

10.000 de metri erau fix distanţa între jobul ăsta tâmpit pe care îl urăşti cu toată suflarea şi un destin liniştit la împins cutii într-un depozit “de la autostradă”. Depozit până la care oricum ai fi avut de mers destul de mult. Dar trecea repede timpul pentru că mergeai pe lângă casa lu Sică, îl mai strigai la poartă, mai schimbaţi o vorbă, la Nae la poartă la fel, pe urmă iar şi iar la Gicu, Nicuşor şi Mihăiţă (deşi ăsta e putoare mare şi nu prea se trezeşte el dimineaţă să stea la taclale cu tine care şi aşa ar trebui să nu mai întârzii la muncă). (more…)

de Rafael Benitez şi compania

This is the season!

Astăzi începe şi pentru Liverpool sezonul 2009-2010. În urmă cu fix 20 de ani ‘The Reds’ începeau sezonul ‘89-’90 după 6 titluri în 9 ani. În 1990 venea titlul cu numărul  18, al 7-lea în decurs de un deceniu.

De atunci a trecut o grămadă de timp şi nicio echipă, indiferent de numele jucătorilor, n-a mai reuşit să se apropie de titlu. Anul trecut 4 puncte în plus au adus-o pe Manchester la egalitate în ceea ce priveşte numărul de titluri în campionatul Angliei.

Sezonul ăsta a venit momentul ca Liverpool să câştige Premier League. Pentru că trebuie. Pur şi simplu trebuie

Pentru că nu-i tocmai vineri şi pentru că pur şi simplu trebuia să scriu postul ăsta.

Mâine ÎNCEPE! Sezonul 3 din Mad Men, singurul serial de advertising care a supravieţuit crizei. Trust me n-a avut acelaşi noroc din păcate. Toată lumea aşteaptă Mad Men deşi traierul nu mi se pare că anunţă cine ştie ce acţiune.

Bonus, lumea zice că Entourage e din ce în ce mai slab (deşi nu mi se pare) şi că se îndreaptă spre o moarte lentă dar sigură. Asta în condiţiile în care sunt şi alte seriale care s-au anulat în ultima vreme.

Adică 800 de posturi cu tot cu ăsta pe care îl citiţi acum.

Habar n-am când am reuşit să adun 800 de posturi. Din fericire multe din ele nu spun nimic aşa că n-o să fiu nevoit vreodată să le public în volum.

Şi ca să aniversez cum trebuie atâta amar de biţi adunaţi laolaltă anunţ că sunt în căutare de creativi dornici de senzaţii tari. Care vor primi în schimbul interesului arătat mai multe detalii despre un proiect pe care îl pregătesc. Toată tărăşenia  se va desfăşura pe mail aşa că aştept să-mi scrieţi pe alex@hoinaru.ro.

Mă retrag să sărbătoresc.

Ia mai adă o damigeană… şi-o bucată de pastramă

maestre… muzica!

Sunt o grămadă de seri în care mă pun în pat, citesc o vreme şi abandonez atunci când simt că mi se închid ochii. Iar în următoarele 5 minute, până să adorm, încerc să recapitulez ce-am făcut în ziua respectivă. Şi cu toate că se adună destul de multe chestii parcă niciodată nu-i îndeajuns de mult.

Mereu rămân chestii neterminate, pagini necitite din cărţi care ar merita mai multă atenţie, oameni dragi pe care nu mai ai avut timp să-i vezi. Sunt doar dimineţi în care munca începe prea târziu, deadlineuri care se apropie mult prea repede şi momente în care te opreşti, îţi dai seama că e seară şi nu poţi să crezi că a trecut aşa rapid ziua.

Şi poate că uneori e frustrant să vezi că nu-ţi ajunge ce ai făcut, să simţi cum trebuie să faci mai mult. Am ajuns însă la concluzia că evoluezi chiar şi aşa. Din nevoia de a trage cât mai mult de tine, din puterea de a eficientiza fiecare lucru pe care îl faci, din ocuparea fiecărui moment liber pe care îl ai.

Iar rezultatele se văd mult mai târziu. Dar cred că merită.

Picture via

Evident, cu şi despre advertising.

(don’t judge me, am reînceput să mănânc advertising pe pâine şi îmi place la nebunie.)

Dintr-un site în altul am descoperit că încep să apară filme despre advertising, creativitate şi viaţa din agenţii.

Vara asta apar două documentare aflate la polul opus unul faţă de celălalt.

Pe de-o parte avem Art & Copy – un film despre creativitate, inspiraţie şi advertising în regia lui Doug Pray. Sunt intervievaţi George Lois, Mary Wells, Dan Wieden, Lee Clow, Hal Riney adică cei care au creat  ”Just Do It”,  ”I Love NY”,  ”Where’s the Beef?”,  ”Got Milk” sau  ”Think Different”.

Un film cu legende, despre campanii legendare şi advertising de calitate. Sau cel puţin aşa e prezentat.

La polul opus se află un film pe care l-am descoperit la Manafu: Lemonade. Este povestea mai multor oameni care lucrau în advertising şi odată cu criza au fost daţi afară. S-a întâmplat şi la noi chestia asta însă probabil că la un nivel mai mic. Este mai mult un film despre capacitatea oamenilor de a o lua de la capăt, decât despre advertising în sine. (repet, cel puţin aşa pare din descrieri şi din trailer).

Art & Copy a apărut deja şi sper să reuşesc să fac rost de el în vreun fel iar Lemonade încă e în faza de post-producţie şi urmează să apară.

Aseară, în timp ce mă chinuiam să-mi vină IDEEA mi-am amintit două chestii pe care le-am învăţat anul trecut la Scoala ADC*RO:

1. Când te-ai chinuit sa-ţi iasă o idee, fii îngrijorat, foarte îngrijorat (Naumovici în seminarul de Print)

şi după ce mi-a trecut îngrijorarea:

2. Nu aşteptaţi să vă vină IDEEA pentru că o idee cu adevărat mare vine foarte rar. În rest sunt doar idei bune şi atât şi multă muncă pe deasupra. (Şerban Alexandrescu la un moment dat)

Bonus, Liviu David spunea că un concept e cu adevărat bun atunci când poţi realiza un număr nelimitat de execuţii pe baza lui.
(more…)