Un blog intr-un pahar cu apa

Şi prin extensie, de ce a fost mai mişto la BeerTweetMeet decât la Optimism2009.

N-o să stau să povestesc ce mişto a fost aseară la bere cu twitterimea pentru că o să scrie despre asta jumătate din blogosferă.

Nu pot să spun cum a fost la Optimism2009 pentru că nu m-am dus. Nu mi-a plăcut deloc abordarea lui Manafu, m-am simţit tras pe sfoară.  Totuşi, pentru că am încredere în opinia Mirunei, o să spun că n-a fost un eveniment prea mişto.

Şi din punctul meu de vedere, asta se datorează faptului că Optimism2009 a fost un fake. Eu chiar am crezut la început partea cu “hai să facem un eveniment despre optimism, ceva făcut doar de dragu de a vorbi despre optimism”. Îmi imaginam un eveniment care să nu fie la HoJo ci în Herăstrău.  Când am aflat faza cu pufuleţii Gusto, am trecut şi peste simpatia pentru Căpănescu şi am renunţat să particip. M-am simţit plasat într-un powerpoint alături de nişte bugete de marketing şi nişte previziuni de vânzări pe următoarele 6 luni. Cine ar fi venit la un eveniment despre pufuleţii Gusto? Nimeni.

În concluzie, nu mi-a plăcut deloc abordarea cu ideea venită pe moment şi care de fapt era plănuită de cine ştie cât timp. A fost un fake tot evenimentul. Dacă sponsoriza Ursus sau orice alt brand care nu avea selling proposition optimismul (poziţionare care îmi pare uşor tâmpită, btw), era ok. Dar să încerci să-mi bagi pe gât pufuleţi la modul: uite, hai să vorbim despre optimism…. ah ce coincidenţă! noi suntem pufuleţi optimişti… tnx, but no tnx.

Pe de altă parte, BeerTweetMeet, evenimentul cu 6 e-uri a pornit chiar dintr-o joacă. A aruncat JustF0rFun o idee şi aia a fost. Sigur, au pus umărul mai mulţi oameni, dar s-a ajuns într-o săptămână la cel mai mişto eveniment cu bloggeri la care am participat vreodată.

Cred că e dovada clară că nu e nevoie de un plan elaborat cu mult timp înainte ca să iasă un eveniment foarte mişto. Sigur, o conferinţă e altă mâncare de peşte, ştiu, am organizat. La bere a fost mai simplu. Poate tocmai d’aia n-ar trebui să mai facem atâtea conferinţe şi să ne îndreptăm atenţia şi pe fun. Sunt convins că un BeetTweetMeet cu berea de la un brand (oricare ar fi el) şi pufuleţii de la Gusto ar fi fost mult mai folositor pentru Gusto.

Aştept însă cu MARE interes o conferinţă (venită din senin, desigur) pe teme de glume “duminicale” sponsorizată de berea Azuga. Ca să înţelegeţi, citiţi aici.

UPDATE: m-am înşelat în ceea ce priveşte partea cu pregătirea prealabilă a evenimentului în colaborare cu Gusto. A fost o nimereală. Totuşi, cred că trebuia evitată colaborarea tocmai pentru a nu exista suspiciuni. Şi în continuare, optimismul mi se pare o poziţionare tâmpită pentru Gusto. Îmi pare rău că trebuie să critic munca unui planner, dar asta e părerea mea şi o respect

După cum ziceam pe twitter, zilele astea nu am scris despre campania The land of choice şi nici despre Scandalul fetelor frumoase de la Wimbledon.

Nu, n-are nicio problema blogul meu Doar că zilele trecute mi-am amintit de o idee avangardistă a celor care editau revista (la fel de avangardistă) “Unu” (apărută între 1928 şi 1935, detalii aici).

În ediţia estivală a lunii iunie, băieţii care contribuiau (printre care Geo Bogza, Saşa Pană şi Tristan Tzara) scoteau cele 8 pagini complet goale, trecând doar numele revistei şi semnându-se toţi cei care nu au scris respectivele pagini

Şi asta pentru că,  fiind luna iunie, era momentul pentru relaxare şi nu pentru scris iar cititorii oricum nu ar fi stat să lectureze o revistă literară.

Dacă vă interesează, am găsit şi o colecţie completă evaluată la doar 22 500 de dolari. Pentru că e criză, puteţi achziţiona doar un număr estival din august 1929 care costă numai 3000 de dolari Asta dacă vă simţiţi vreun pic avangardişti.

——————

*o sa explic in curand.

Dacă n-aţi urmărit ce-au făcut cei de la Happy Fish în onoarea doamnei Ridzi, aveţi ocazia acum.

Interesant e că în afară de presă şi blogosferă, reacţiile au fost slăbuţe. Şi ştiu eu sigur vreo două partide, ale călor inţiale încep cu PSD şi PNL, care ar fi putut profita de 10 ori mai mult de pe urma acestei crize de imagine.

Mai mult, la reacţiile astea slăbuţe, au mai şi reacţionat pedeliştii în bloc. 1-0 pentru guvernul Boc. Teoretic, ar fi trebuit sa ţipe zilnic toată lumea. Mi se pare un subiect atât de clar şi uşor de exploatat…

Dacă eram în opoziţie nu trecea zi în care să nu ies pe post cu declaraţii despre Ridzi. Mai ales ca au fost scoase la iveală informaţii aproape zilnic. Şi dacă informaţiile alea n-au venit singure către presă sau de la PDLişti, or fi venit de la PSD sau PNL. Care tac. Da, da, dezbatere, întrebări şi ce vor să mai facă… mi se pare că e vorba de un proces teatral.

Nu nene, declaraţii zilnice. Ridzi în sus, Ridzi în jos. Până o demiteau. Şi pe urmă iar ziceam de ea o lună jumate ca să nu uite lumea cum a furat banii poporului. Dar probabil că partidele astea au altă strategie. Îi mai lasă pe PDLişti la putere câţiva ani şi aşteaptă să obosească ca să renunţe singuri la putere.

A scris şi Adi despre asta din perspectiva lui penelistă

Mai exact, Superior Media, a preluat No.3 după discuţii pe care le avem de ceva timp cu Alex Zamfir, iniţiatorul proiectului. No.3 se va alătura InConcert.ro în portofoliul Superior Media, urmând ca până la sfârşitul anului să lansăm încă două proiecte.

No.3 a fost lansat de aproximativ 1 an şi jumătate şi are în spate o echipă de 4 oameni. Este blogul preferat al multor artişti underground şi e principala sursă de informare pentru tot ce ţine de cultura urbană. Odată cu relansarea InConcert.ro, am introdus şi o rubrică săptămânală, Cultura Urbana InConcert powered by No.3. Colaborarea cu No.3 a fost excelentă şi pentru că ne-a plăcut seriozitatea cu care îşi fac treaba, am decis să-i abordăm.

Va urma o reorganizare a siteului şi trecerea pe .ro  pentru No.3 precum şi un design nou. Politica editorială va rămâne neschimbată. Alex Zamfir este în continuare Project Manager. Noi o să venim cu partea tehnică şi promovarea.

Felicitări Alex, felicitări echipei pentru munca depusă până acum şi… spor la lucru!

Publicitatea de criză

Dacă acum câteva luni, fiind început de an, era pustiu pe la TV, acu au mai apărut câteva campanii mişto. Unirea continuă seria de spoturi cu un ultim episod, clicknet are clipul cu Fazanul în tren, Vodafone i-a luat pe CRBL, Smiley şi Moga. Mai sunt şi spoturile Land of Choice despre care o să scriu într-un alt post.

Lucrurile se mişcă. Totuşi, lumea din agenţii se plânge că e mai multă muncă pe aceeaşi bani. Şi asta pentru că sunt mai puţini oameni. Majoritatea agenţiilor au ales să dea afară oameni. Restul au mers pe reduceri salariale de până la 30%.

O parte din cei care au dat afară oameni aduc studenţi în internshipuri neplătite pe care o să-i angajeze… la un moment dat. Sau nu.

După ce a trecut pe online, Campaignul, adică Strategic e aproape închis. Au plecat redactori, a plecat redactorul şef şi au rămas.. cei care vor stinge lumina.
(more…)

Si pentru cine nu stie, nu e gluma, Urziceni chiar o sa joace in Champions League

Mâine scap de sesiunea de vară 2008 – 2009. Adică intru oficial în anul 3 si mă pregătesc să termin facultatea.Vineri am trecut pe la liceu şi nu-mi venea să cred cum s-au dus zilele. Parcă ieri eram noi acolo.

Vineri am fost la concertul Kraftwerk şi a fost foarte tare. Recenzia e aici.

Şi pentru că mai sunt câteva ore până la deadline, hop şi eu la Concursul LG, organizat pe blogul lui Bobby Voicu, concurs în cadrul căruia se pune la bătaie un LG LCD LH5000.

Şi tot zilele astea am trecut pe la Street Delivery pe Arthur Verona. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera, mai ales când ne-am apucat să vindem supă în cadrul programului Paşi pentru viaţă. La platane eram eu cu  Simona şi Gabi dar ne-au susţinut Bobby, Adrian Ciubotaru, Nihasa, Gogu Kaizer, Claudia Sofron, Geo ATreides, Etherfast, Raluca, Copolovici, Buddha şi Corina.

E posibil să fi ratat pe cineva, deşi am luat de la Buddha lista şi am completat şi eu.

După un sezon cam prost, Steaua află azi dacă joacă sau nu în Europa League. Neinteresant.

Indiferent de competiţia în care e implicată, Steaua trebuie să joace. Asta vor suporterii. O să meargă ceva lume la Urziceni azi ca să sărbătorească ceva… nu înţeleg prea bine ce.

Interesantă e însă capacitatea de regenerare a optimismului la suporterul român. Nu numai stelist ci şi dinamovist, rapidist etc. E un optimism frate cu inconştienţa care nu e bazat pe absolut nimic.

An de an ştergem tot cu buretele şi în doar 3 luni uităm cât de prost juca echipa. În plus ne bazăm mereu pe noile achiziţii care sigur o să rupă. Nu contează că e vorba de vreun sud americand sau jucător de divizia B. Importantă e prospeţimea care ne aduce la primul meci al sezonului.

Steaua are de obicei stadionul plin la primul meci al sezonului indiferent de ce s-a întâmplat cu 3 luni în urmă. Toată lumea vine să vadă cum joacă băieţii anu ăsta, noua echipă de start şi achiziţiile.

Entuziasmul ăsta scade văzând cu ochii. După primele 20 de minute de încurajări lumea se potoleşte văzând un joc bătrânesc, lipsit de viteză cu accentul pus pe Dică/Dayro/Andrei Ionescu/Bogdan Stancu şi alte animale.

Dacă la pauză echipa conduce  lucrurile sunt ok dar s-ar putea şi mai bine. De ce nu fac spectacol? Speranţa ţine până aproape de minutu 70 când ori nu reuşesc să dea gol ori nu au dat destule. În minutul 78 toată lumea e în picioare şi până să se mai scurgă câteva faze toată lumea e la porţi.

Concluzia: Hai acasă că nici sezonu ăsta nu joacă nimic proştii ăştia.

PS: Ne vedem în iulie pe Ghencea.