Un blog intr-un pahar cu apa

Prima oară m-am gândit să fac şi o comparaţie între călătoria cu Hoimobilul şi cea cu GLK-ul lui Bobby. Numai că Hoimobilul e vehicul de oraş, în timp ce GLKul e maşină, frate.

Mi-a plăcut sistemul de taxare a parcării din Braşov. Tip: luaţi monede la voi dacă parcaţi prin centru.

Când am fost prima oară am rezolvat câteva chestii pentru licenţă. Mulţumesc oamenilor de la Casa Mureşenilor, care au fost super amabili.

În rest, n-am apucat deloc să mă plimb prin oraş, deşi începe să-mi placă tot mai mult. Sper să ajung la Cerbul de Aur şi să mă bucur de câteva plimbări.

La fotbal a fost frumos, cam cum a fost la primele ediţii din Bucureşti. Doar în meciul dintre bucureşteni parcă a fost altă atmosferă. Braşovenii şi sighişorenii au fost cam timizi, n-am interacţionat foarte mult. Ei au preferat să vorbească pe teren Vedeta a fost clar Spot, căţelul Nicoletei.

Bloghiţă a fost cu organizarea, Timişoreana cu tricouri, bere şi bani, iar noi… cu fotbalul spectacol

Cu ocazia asta am descoperit şi latura gazetărească a lui Bobby Voicu. Ştie toate meciurile pe care le-au jucat Steaua şi echipa naţională între 86 şi 2000 “După el, meciurile de azi au fost ca un amical al naţionalei din ’90, când…” (zic bine, nea Ovi? )

sau altfel spus “lecturi rutiere”

Sâmbătă a avut Andreea ideea să mergem la some-aviatic-stuff în Giurgiu. Văzuse pe Metropotam şi cică ar fi fost mişto. Cu ocazia asta am descoperit că dacă vrei să ieşi din Bucureşti şi nu vrei s-o iei pe DN1 sau pe cele două autostrăzi, n-ai indicatoare. Aşa că ne-am rătăcit în Bucureşti. Mă rog, pe centură. 3 bucureşteni, într-o maşină care a mâncat asfalt de Bucureşti zeci de mii de kilometri, ne-am învârtit destul de mult până am ieşit pe E85.

Dar odată ajunşi pe drumul bun, am început să recităm poezii de pe telefonul mobil cu un entuziasm care l-ar face invidios şi pe Ciubotaru. A fost ziua Coşbuc, cu Paşa Hassan, El Zorab, Moartea lui Fulger, Noi vrem pământ şi.. altele.

Au urmat şi discuţii pe tema fiecărei poezii, de parcă eram în liceu.

N-am ajuns la mittingul aviatic, dar am recitat poezii şi tind să cred că avioane o să văd mai curând decât o să citesc poezii.

N-o să înţelegem niciodată ce simt polonezii. N-o să înţelegem pentru că în primul rând nu vom putea înţelege pe deplin ce a însemnat pădurea Katyn pentru ei şi comemorarea tragediei, care s-a transformat într-o tragedie în sine. Nu vom înţelege tragedia polonezilor, aşa cum nu am înţeles-o nici pe cea a locuitorilor din Grindu, care au murit în cea mai mare catastrofă navală din România (poveste spusă în documentarul lui Bimus, Satul îngerilor trişti)

N-o să ne folosească la nimic să plângem cu lacrimi de crocodin alături de polonezi. Dar îi putem respecta şi îi putem sprijini. M-a impresionat solidaritatea. Nu încep cu clasicul “la noi…” pentru că ştiu cel puţin alte 10-15 ţări în care s-ar fi întâmplat ca “la noi”.

Mâine se difuzează pe TVR1 documentarul “Pădurea Katyn”, începând cu orele 21:00. Sper să reuşesc să-l văd. Detalii şi trailer pe Mediafax (gata, i-am făcut celebri. când o să preia şi ei informaţii de la mine sper să mă citeze cu link ).

Probleme cu telefonul. În câteva luni P1i-ul meu împlineşte 2 ani. Şi cu această ocazie m-am pricopsit cu o eroare. Nu-mi mai intră SMSurile în timp real, ci doar după ce repornesc telefonul. După ce azi am facut backup, resoftat, restaurat backupul, etc. m-am trezit ca eroarea persistă. E puţin aiurea că trebuie să repornesc telefonul periodic, dar până îl duc în service n-am altă variantă.

Iar alt telefon cu touchscreen şi qwerty şi toate minunile nu mai am, aşa că o să stau fără mail şi twitter mobil şi toate astea cât o să fie în service. Partea bună e că tocmai am descoperit garanţia şi aveam 24 de luni, care se împlinesc în iunie.

Pauză pentru o scurtă recapitulare: Laptopul Dell mi s-a stricat cu 3 luni înainte de expirarea termenului de garanţie; laptopul HP cu vreo lună înainte şi l-am dus fix în ziua care expira; celălalt telefon pe care îl folosesc tot cam cu o lună înainte, iar ăsta cu 4 luni înainte. Măcar am noroc

Concluzie: Până îmi rezolv problemele mă găsiţi pe mail, prin DM pe twitter, pe telefon sau prin SMS pe celălalt telefon. Dacă nu aveţi numărul înseamnă că vă rămân celelalte variante

LE: Ar fi mai simplu să-mi iau alt telefon. Doar că nu sunt pregătit psihic să fac acest pas Sunt foarte conservator şi mi-ar fi greu să mă obişnuiesc cu alt telefon. De obicei când le schimb e o perioadă în care mă acomodez cu gândul

Latest Edit:  S-a rezolvat. Am fost constrâns să-mi şterg inboxul şi acum totul intră perfect. Dar SMSurile mele? Adrese, numere de telefon şi cine ştie ce alte informaţii preţioase. BINE că am backup

Din când în când nişte omuleţi simpatici mă mai invită la câte o vizionare de presă a vreunui film. Selectiv din fire, ajung doar la cele pe care le cred cât de cât decente. Aseară am fost la Date Night, cu Steve Carell şi Tina Fey. Nu văzusem trailerul, iar după afiş mi s-a părut genul de comedioară ieftină pe care o vezi într-o zi de marţi, imediat după Paşte. Nu mă aşteptam la mare lucru, dar decât să văd vreun Shutter Island, mai bine ceva light.

Acum o să fac o pauză şi o să încerc să-mi dau seama când am văzut ultima oară o comedie cu adevărat mişto, la care să râd la mai mult de 2-3 faze…. uhm.. nop.. nu e The Hangover, pe care l-a lăudat toată lumea… cred că probabil e Le Concert, la care am şi râs, am şi plâns.

Anyway, Date Night e clar printre cele mai tari comedii light pe care le-am văzut în ultima vreme. N-are cine ştie ce vedete, n-are bugete de milioane dar râzi. Sunt faze amuzante chiar şi pentru cei care nu sunt fani Steve Carell (adică aşa ca mine).

Trailerul e mai jos. Dacă v-am convins, mergeţi să-l vedeţi, premiera e… curând, cred că weekendul viitor; dacă nu, play, dar parcă îşi pierde din farmec

Luni seară arena din piaţa Delfinului arăta ca un vulcan încins. Mulţi suporteri, unii dintre ei veniţi cu copiii la stadion, accidentări de ultim moment şi răsturnări spectaculoase de rezultat, au fost ingredientele unei etape care ar putea rivaliza cu orice campionat puternic din vest.

Echipele s-au întărit mult faţă de etapa trecută, însă pentru unii s-au simţit numeroasele absenţe provocate de accidentări. AlexVeja şi Cart00n, doi oameni de bază nu şi-au putut ajuta echipele iar asta s-a văzut pe teren.

Nebărbieriţii şi-au arătat valoarea şi de această dată, reuşind să câştige competiţia. Au fost ajutaţi de inspiraţia lui AdrianCiubotaru, care l-a păstrat în teren pe Hoinaru, în ciuda evoluţiei dezastroase din etapa precedentă. Mai mult, antrenorul din teren al Nebărbieriţilor a lucrat foarte mult la psihicul jucătorului, dându-i permanent încredere şi în cele din urmă reuşind să-l motiveze. Nebărbieriţii nu au fost lipsiţi de emoţii, ultimul meci, derby-ul cu Revvnation, fiind pierdut la limită cu 1-0.

În final s-a văzut cât au contat sfaturile lui Toma Nicolau, golgheterul echipei în etapa precedentă. Tânărul nemţean a insistat foarte mult pe problema golaverajului iar nebărbieriţii n-au uitat şi au forţat în fiecare meci. Totul a fost mai greu cu Adrian Ciubotaru evoluând accidentat. După meci căpitanul a declarat: (more…

Pe vremuri ne bucuram să mergem la biserică de Paşti. Şi hainele noi ne stăteau aşa bine, şi mirosul de primăvară, şi masa atât de bogată. Iar în noaptea de Înviere mergeam la biserică şi  luam lumină.

Acum la biserică e aglomeraţia de pe lume pentru că mulţi “credincioşi” se duc cu maşina aproape până în altar. Iar lumânările simple, de ceară, nu mai folosesc nimănui. Dacă se sting şi pierdem lumina? Aşa că investim în lumânări tot mai sofisticate, cu căpăcel, paravan, paratrăznet şi senzori de ploaie.

Televiziunile nu se mai mulţumesc să transmită doar de la Patriarhie. Nu, acum trebuie să transmită şi de la Mănăstirea X, şi de la biserica Y şi din ardeal, şi de la Episcopia Banatului şi de peste tot. Iar transmisiunea trebuie să fie cât mai complexă. Cu unghiuri cât mai variate, cu feţe smerite alternând cu părţi din biserică, icoane şi preoţi.

Iar peste toate, transmisia de la Patriarhie. Care s-a transformat într-un spectacol mediatic. Dacă până acum era doar o slujbă, care întâmplător era filmată, ca să vadă şi enoriaşul de acasă, acum avem tot felul de cadre de parcă ar filma pentru un DVD Best Of Învierea Domnului. Azi-noapte i-am văzut pe preoţi, în frunte cu IPF Daniel, Patriarhul BOR (vă plac prescurtările astea, nu? şi mie) mai preocupaţi de cor, lumânări, aşezarea scenică şi întreaga vedere de ansamblu, decât de slujbă în sine. Mai preocupaţi de faptul că îi vede întreaga ţară, decât de faptul că îi vede Dumnezeu.

M-a dezamăgit profund ce-am văzut la Patriarhie. De la an la an totul e mai organizat, corul e mai “antrenat”, rugăciunile se spun pe mai multe voci, microfoanele sunt mai multe şi mai colorate. Preoţii ţin microfonul în mână, în loc să ţină Evanghelia.

Ca spectacol mediatic, transmisia de la Patriarhie a evoluat foarte mult faţă de anii trecuţi, dar la nivel spiritual au pierdut enorm.

Iar totul a culminat pe posturile de ştiri cu ediţii speciale şi invitaţi în platou. Care invitaţi nu pricep ce căutau acolo în loc să ciocnească un ou roşu cu familia…

Întâlnirea de luni aduce faţă în faţă nume noi, precum şi veterani ai competiţiei. Mari absenţi par a fi Adi Zăbavă şi Toma Nicolau, plecaţi cu probleme personale în ţinuturile natale. Nu vor lipsi vedete precum Adrian Ciubotaru sau Bobby Voicu, cel care speră să-l facă uitat pe Adi Zăbavă în poartă şi în inimile suporterilor.

Pericolul pentru numărul 1 din echipa Revvnation este reprezentat de fraţii Marin, urmaşii fraţilor Costea şi ai mult mai celebrilor fraţi Inzaghi. Bogdan şi Lucian au reuşit etapa trecută să-şi ducă echipa pe primul loc, fără să piardă vreun punct.

Iată echipele probabile (care probabil vor fi trase la sorţi) pentru meciul de luni:

Hoinaru – EduarDobre – AlexVeja – Trimbulindu – MihaiTeo – Mateias

Pandutzu – CezarV – Cart00n – VladDulea – Bobby Voicu – VladBalan

Lucian Marin – Bogdan Marin – Adrian Ciubotaru – Alex Cirstea – Andrei Bicky – Demostene

Auras Mihai – Claudiu Ciobanu – Tomytza89 – CristianGBR – JustForFun – Mariusiknet

Ultima echipă, cea a lui Andu are mari probleme de efectiv, astfel că nu se ştie dacă vor putea aduna pe foaia de joc numărul necesar de fotbalişti. Iată ce fotbalişti valizi sunt în lot:

Andu – Cougar – AlexTunaru – Vladinhonet

(more…

Bimus nu se lasă şi vrea să mă facă vedet. După ce m-a filmat cu tot cu guma din dotare de mi-a sărit toată lumea în cap, domnul regisor Valentin-Narcis Sturzu m-a inclus şi în cel mai recent proiect marca @CevaDeVis

Este vorba de Lesbi friends – Cadron, official parody. Fizionare plăcută.

Priveam teancul de CDuri luate împreună cu Gazeta. Privindu-l, am realizat că am rămas doar cu CDul, în timp ce ziarele au ajuns la gunoi. Fără să fie deschise. Ce sens avea să le răsfoiesc dacă îmi fac online selecţia şi văd ştirile seara.

Şi atunci de ce au scos băieţii ăştia CD cu un ziar pe care oricum nu-l citeşte nimeni? Pentru că la un tiraj de X sute de mii de exemplare, Tolo poate să ceară dublu pe un full page. Iar artiştii vor să beneficieze de distribuţie. Dar n-ar fi mai simplu să nu ne mai bage pe gât şi gazeta lor care ajunge la coş şi să transformăm tarabele de ziare în magazine de muzică şi cărţi? Că oricum doar asta se vinde. Conţinutul hârtiei pe care ne-o dau la pachet nu interesează pe nimeni.

Iar situaţia asta e ca pe vremea lu’ Ceauşescu, atunci când îţi băgau pe gât vreo carte de doi lei, dacă voiai sa-ţi iei un “Cel mai iubit dintre pământeni” sau un roman de Rebreanu.

Şi cum noi am crescut cu Biblioteca pentru toţi şi colecţia Lyceum (moştenite de la părinţi), ăştia micii vor citi după Biblioteca Adevărul şi vor asculta CDurile Gazetei.