Un blog intr-un pahar cu apa

N-am reuşit să scriu prea des în ultima vreme. Şi am preferat să nu mă apuc să postez clipuri şi printuri doar de dragu de a posta. Sper că vinerea asta să se întoarcă şi Friday’s Series News. Am fost prin diverse deplasări, am făcut chestii, am cunoscut oameni.

Pe la facultate am început să ajung din 2 în 2 (nu că ar fi o premieră). Ideea e că nici nu prea se fac cursurile. Până să intervină pauza asta îmi venise o idee. Am pornit de la premisa că multe lucruri pe care le fac la facultate sunt inutile. Îmi menţin părerea deşi unii oameni ţin foarte mult să mă contrazică.

Şi pentru că aş putea să valorific mai bine timpul pe care îl petrec pe drum şi la cursuri, m-am gândit să fac un mic test. Să nu merg deloc la facultate timp de o săptămână şi în timpul pe care l-aş fi petrecut la facultate să citesc cărţi de specialitate, să mă documentez privind anumite campanii etc.

După o săptămână o să trag linie şi o să văd cu ce-am rămas. Pun pariu că o să fie chestii mai interesante decât ce e la facultate. Acum mai rămâne să găsesc o săptămână în care să nu fiu nevoit să chiulesc de la şcoala pentru alte proiecte ca să-mi pun în aplicare planul.

Mâine e conferinţa ResUmE organizată de DaAfaceri. Adică e mişto şi merită să mergeţi. Conferinta Resume va avea loc vineri 27 martie, ora 13:30, sala 2013 din Facultataea de Cibernetica, ASE. Se va vorbi despre:

culisele HR Maria Gâlca, Recruiting Leader P&G Balkans
recrutarea online Cristina Bleoju, HR consultant Druvi
Pasii spre HR Alexandra Iorgulescu, Human Capital Leader Price WaterhouseCoopers
- Andrei Ghindaoanu, Consultant PriceWaterhouseCoopers
- Loreta Codreanu, Senior Consultant Human Capital, PriceWaterhouseCoopers.

Până pe 31 martie sunt înscrieri la Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare, organizat de Prime. Detalii aici. Sunt şi mulţi speakeri mişto şi teme interesante… trebuie doar să vă duceţi. Eu am alergie la tot ce ţine de online în ultima vreme dar e posibil să ajung măcar pentru networking.

E de mers la concerte  zilele astea. Nu că-mi fac reclamă, ideea e că sunt câteva concerte mişto. El Negro vineri, Sâmbătă Kumm şi Sistem… aveţi de unde alege.

Mai e de mers la grădina zoologică. Pentru că ni s-a făcut dor. Şi pentru că n-am mai fost de secole.

Şi nu în ultimu rând e de mers la Olimpiadele Comunicării! Au început înscrierile, e bestial, e o experienţă care merită trăită.

Trec repede peste prezenţa mea tot mai rară pe aici şi intru în subiect:

Twitteru va începe să producă bani în curând. Cam era şi timpul să se monetizeze. Momentan se vorbeşte despre conturi plătite pentru companii care vor beneficia de featureuri speciale. Vor exista în continuare şi conturi free deci nu e nicio problemă.Mie mi se pare foarte interesant mediul ăsta şi cred că se pot dezvolta foarte multe aplicaţii pe baza lui.

Cel care a spart gheaţa în domeniu este Manafu care a lansat azi MicroJobs, un serviciu gratuit de joburi pe Twitter. Din păcate, joburile doar se transmit pe twitter, nu cred că găseşti vreun job de monitorizare a twitterului. Probabil, dacă experimentul va reuşi ne vom trezi cu o grămadă aplicaţii de acest gen. Totuşi, părerea mea e că nu va reuşi acest mic experiment. Am un feeling, la fel cum am avut cu CeRecomand… Nu cred că în direcţia asta trebuie să se ducă aplicaţiile Twitter-related ci undeva mai aproape de Ce-ar Zice-ul lui Bobby Voicu.

A treia ştire interesantă este venită via @zoso şi ţine de dimensiunile standard de bannere. La care IAB a adăugat 2 bucăţi: 300×100 şi 720×300. Asta în condiţiile în care oamenii (cei care n-au adblocker) ignoră deja bannerele normale. Prin urmare  e o decizie bună pentru advertiseri. Decizie bună dar de moment, pentru că viitorul presupun că va consta în tot mai multe proiecte speciale care să surprindă publicul.

Am fost plecat două zile cu nişte super oameni ca s-o sărbătorim la Livadea pe Olivia, prietena deja celebrului Eduard (şi nu că l-aş fi făcut eu celebru, a apărut deja în gesepe).  Şi în afară de edi şi Răzvan, nimeni nu avea blog. Ceea ce pentru mine devine un amanunt foarte important. Am început să evit onlineul şi oamenii lui pentru că obosesc. Obosesc privindu-i cum se dau mai deştepţi decât sunt, cum au impresia că importanţa creşte direct proporţional cu numărul de abonaţi la feedreader, cum mimează prietenia la evenimentele de social networking.

Singura diferenţă între oamenii din can-can şi ăia din online e că cei din can-can nu se obosesc să scrie despre ăştia din online.

Şi cum ziceam, am avut o parte din gaşca de la revelion. Deci au revenit poantele cu Gilică (despre care puteţi citi aici).

Gilică a terminat Mario fără să sară.
Când joacă tetris, piesele se aranjează singure, fără să apese Gilică pe buton.

Am băgat un grătar cât toate zilele, sub deviza ‘Cică e criză’ (aştept încă poza), am jucat poker şi mima şi am avut parte de şi mai multe inside jokes (din care menţionăm pentru anale: Sapă!, O casă pe sol, Un gras simpatic şi sexy şi voluptuos, Eşti fraier! – ah, nu? Bine, eşti filantrop!)

Şi nişte pozeee că a fost tare mişto. Noaptea se anunţa scurtă până să începem un karaoke ad hoc cu piese din 2000. Nici nu vreţi să ştiţi cât Andre şi N&D am cântat .

[Show as slideshow]

Plec puţin la Livadea, (unde am fost şi de Revelion, ştiţi voi, the Gilică story) şi mă întorc mâine seară. Asta dacă nu dă vreo zăpadă şi rămânem pe acolo. Între timp vă las cu o leapşă de la BabyRacy şi Ramona dacă nu mă înşel (ce-i drept e mai veche).

So.. ce-aş face dacă nu mi-ar fi frică…

Păi aş călători pe mare şii mi-aş lua un skyjet. Şi cred că aş face şi scufundări. Deşi partea cu călătoritu mi se pare foarte plictisitor mai ales dacă vrei să traversezi oceanul. Mi se pare un peisaj atât de monoton încât m-aş închide în cabina mea şi m-aş uita la filme.

Revenind… aş face multe activităţi pe apă dacă nu mi-ar fi aşa frică să nu se scufunde vaporu, să nu cad eu, să nu vină o furtună şi să ne ia pe toţi, să mă mănânce balena ucigaşă and stuff like that.

o leapşă de la Adi

Ţara mea ar fi una cu un trafic lejer. Pentru că femeile n-ar avea dreptul să-şi ia carnetul. Ca să nu atrag comentarii răutacioase, vă dau dreptul la un şofer gratis, din puţinul meu

Ţara mea ar avea un post de televiziune naţional care să emită 24/24 spoturi cu pauze de 25 de minute din când în când, timp în care să vizionăm diferite episoade din seriale mişto sau ştiri.

În ţara mea Liga I s-ar juca din 3 în 3 zile şi s-ar televiza mai mult tenis. Ţara mea ar avea mulţi copaci şi expoziţii cu fotografii de epocă.

În ţara mea cea mai mare clădire din oraş ar fi muzeul de istorie, un loc pe care doar eu am avut răbdare să-l vizitez în totalitate.

În ţara mea se munceşte  marţi, miercuri şi joi. Lunea nu ne obosim să ieşim din casă, contemplăm weekendul şi vineri se pleacă în călătorii.

În ţara mea sunt doar oameni serioşi, care nu fură şi care nu sunt naşpa. În ţara mea e foarte trendy să fii român.  În ţara mea e cam pustiu pentru că eu sunt un dictator şi i-am expulzat pe toţi în afară de cei pe care îi agreez. Şi se numeşte Adswana.

Leapşa la Silvia

Încă 60 de secunde de acum încolo, e ziua lu pinkISH. (ca să fiu sincer, mai e ziua lui ore bune de acum încolo, că e programat postul ăsta).

Spiriduşul meu favorit împlineşte onorabila vârstă de….uhm.. hai că nu dau pe post Oricum, mă simt îndreptăţit să-l trimit la sfatul celor bătrâni şi buni.

Aşa, ca de ziua Irlandei îi fac cadou două poze de arhivă:

În ziua în care ne-am cunoscut

Şi în ziua în care ne-am împrietenit

De atunci am conceput împreună multe poante, InConcert.ro şi câteva proiecte cu mai puţin succes . A fost o perioadă în care am râs mult…

Când am dat peste afişul de la Şcoala ADC n-am stâmbat din nas dar nici n-am fost impresionat. Oricum, nu m-a interesat aşa mult să studiez afişul. Greşit!

Deşi e făcut de

Ovidiu Lupsa si Serban Alexandrescu (Headvertising), sub atenta indrumare a lui Octav Gavrila (Gavrila&Asociatii)

şi aici am citat de pe blogu ADC, o profă de la mine din facultate a găsit nişte greşeli. Şi cam are dreptate… Momentan nu-mi vine să cred că au ieşit de sub tipar afişele în halu ăsta.

Click pe imagine ca să râdeţi.

Am avut aseară un meeting cu nişte oameni pe care nu-i mai văzusem de mult în formula respectivă. Am fugit de la PR Fair şi am ajuns la Dan unde s-a băgat nişte mimă la modul intensiv, s-a râs şi s-a distrat lumea. Fără muzici, doar cu jumătate de film, cu chipsuri, o shaorma rece şi chestii de genu.

Am încheiat în discuţii despre blogosferă şi oameni. O seară care mi-a adus aminte de vremurile în care cântam că am doar optişpe ani, eram în preajma bacului (înainte şi după), nu-mi păsa de nimic, aerul era mai consistent şi timpul – la discreţie.  Erau zilele în care puteam să zic : hai bă la un suc fără să mă gândesc la câte chestii am de făcut până seara, zilele în care plimbările romană – unirii se lăsau cu discuţii lungi şi sticle de cola băute pe drum. Totul era aşa simplu…

Săptămână perfectă pentru Liverpool. După ce marţi i-au făcut praf pe cei de la Real Madrid, Gerrard & co au demolat şi echipa lui ‘lex Ferguson pe Old Trafford chiar.

Să urmărim rezumatul:

Şi mi-am amintit cu ocazia asta şi un mic cântecel. Băieţii de la Oasis sunt foarte simpatici în momentul de faţă

Nu prea mai contează cine o să ia campionatul. Liverpool a umilit-o pe Manchester, a bătut-o de 2 ori şi pe ea şi pe Chelsea şi e cea mai puternică echipă din Premier League.