Un blog intr-un pahar cu apa

Iar înfrângere. Pe Anfield. În faţa unor anonimi, într-o rejucare a unei partide în care Liverpool a fost dominată. Torres şi Gerrard accidentaţi, un Benayoun care aduce puţin cu Dică în momentele în care toată Ghencea îl înjura în cor pentru driblingurile prelungite.

O apărare aproape de penibil pe care Agger nu e lăsat să o conducă, iar Carragher nu mai poate. Un figurant care are pe conştiinţă multe înfrângeri de anul ăsta, Skrtel.

Şi mai presus de toate un joc fără idei. Liverpool combină din inerţie, fără nicio logică. Mingea se plimbă către omul liber, cât mai mult înapoi, fără să conteze rezultatul.

Problema nu e că Liverpool pierde meci de meci. A pierdut şi anul trecut, în momente dramatice, care ne-au făcut să ratăm titlul, deşi eram atât de aproape. Nu. Problema e că Liverpool nu joacă nimic. Gerrard e ieşit din formă din septembrie, Torres e mai mult accidentat iar Kuyt aleargă degeaba. Acest Bănel Nicoliţă de Olanda ne-a îngropat în vreo 2 meciuri cu recuperări greşite.

Iar când nu sunt mulţi accidentaţi, “noua” Liverpool, cu Lucas în locul lui Xabi Alonso, nu are nicio idee. Nimic.
Aşa că ar fi momentul ca Rafa să plece. Nu văd ce ar mai putea face. Sigur, cu jucători de sute de milioane de euro poate să ia titluri fără probleme. Doar că Liverpool nu va avea niciodată banii ăştia. So this is good-bye.

O să-mi dezamăgesc fanii (adică pe mama) şi o să dezvălui în premieră că pentru mine, cel mai frumos cadou venit Crăciunul ăsta nu stă în faţa blocului. Cel mai frumos cadou e cel pe care (întâmplător) mi l-am făcut singur. Are 150 de pagini şi coperta de mai sus.

Evident, căutam cadouri pentru rude/prieteni când am dat peste minunăţie şi am luat-o. Nu s-a mai întâmplat de mult să termin o carte în 2 zile. Da, sunt 150 de pagini în engleză, cu font mare, dar citite pe 25 – 26 au venit la pachet cu “pun-te masă, scoal-te masă”; cârnaţi, sarmale etc. Deci o performanţă.

Nu vă mai spun că tratează un subiect care mi-a folosit şi la licenţă şi la suflet. L-am descoperit pe Lasker, l-am redescoperit pe Ogilvy, l-am redescoperit pe Bleustein-Blanchet şi am fost dezamăgit de povestea lui Bernbach. De Leo Burnett nu mai zic nimic. Rămâne Modelul.

Ştiţi cum a fost cartea asta? Ca desenele alea cu Tom şi Jerry văzute în dimineaţa de Crăciun. Ca Singur Acasă 2 vizionat în seara de ajun, târziu după ce ai făcut bradul, aşteptând să adormi ca să vină moşul. Ca… aţi înţeles ideea. E cartea pe care o s-o citesc iar zilele astea. Pentru că merit

Cine îşi mai aminteşte ăia 15.000 de specialişti din guvernarea CDR? Ştiţi în ce s-au transformat ei în zilele noastre? În specialişti în PR. La fiecare colţ de blog e câte unu care face PR pentru ceva. E unu care dă mailuri şi are impresia că face PR.

Nu contează că nu ştii boabă de strategie. Nu contează că n-ai tocit hainele pe băncile vreunei facultăţi de profil. Nu. Tu eşti specialist în PR pentru că ai citit toate posturile de pe blogul lui Zoso despre cum trebuie tratată problema, ai văzut ce-a zis Bobby Voicu pe twitter şi la emisiunea de la radio şi în general te pricepi. Pur şi simplu ştii. Mereu râzi când vezi un comunicat de presă scris prost. Tu l-ai fi scris mai bine. În fond, asta înseamnă PR: să răspunzi la mailuri şi să dai comunicate de presă.

Corect ar fi să ai nevoie de autorizaţie. Ca să practici avocatura trebuie să intri în barou. Ca să fii medic ai nevoie de hârtie de la colegiul medicilor. Ca să fii farmacist, de la colegiul farmaciştilor. Etc. Hai cu autorizaţiile, deci. Ai studiile necesare? Eşti piarist. N-ai? La revedere. Nu că n-ar fi habarnişti cu diplomă, dar dacă lor li se adaugă şi turma de cetăţeni polivalenţi, ajungem la tristeţea care ne înconjoară.

Se vede că am început facultatea. Gata cu caterinca, gata cu bloggingu. Învăţăm. Ok, exagerez.

Dacă mai aveam 2 săptămâni de vacanţă nu se supăra nimeni. Dar a venit valul de chestii pe care le lăsasem “pentru la anu’ “.

Câinele lu vecinu de la 1 e bine, sănătos. În fiecare dimineaţă şi seară aleargă în grădină, latră, se urcă pe gard şi pe urmă se întoarce în casă.

Ieri am desfăcut bradul şi am strâns o grămadă de dulciuri de “supt” brad.

Hoimobilul are aproape 500 de km pă bord. Ne înţelegem bine momentan.

Nu cred că mai plec la Liverpool. Prefer să merg la un meci cât de cât mai important decât să dau atâta bănet şi să-i văd doar pe Reina, Carragher şi N’Gog. Pentru cine nu e la curent, Gerrard şi Torres s-au accidentat. Torres se operează şi stă o lună jumate.

Ca orice hipster wannabe stau geană pe blogul lui Brăduţ Florescu şi mă oftic.

Săptămâna trecută am făcut prima schiţă de strategie pentru o lansare de brand. Clientul a fost mulţumit şi a zis că sunt băiat fin.

(da, în ultima frază mi-am făcut publicitate mascată)

Bonus:

Azi am descoperit cea mai bună ciocolată caldă din oraş, într-un loc foarte chic.

Şi pentru că fix azi vorbeam despre asta, Lucia Scurei, colega mea, viitoare PRistă şi ea,  şi-a făcut blog.

PS: Titlul original este: “Valurile vălureşte” doar că n-am rezolvat problema cu replacerul din titlu aşa că nu pot să pun diacritice momentan

Pentru că am început pe ÎnConcert.ro o serie de materiale privind concertele anului 2009, am primit o provocare destul de interesantă de la singura profă din facultate care stă pe twitter, doamna Raluca Moise.

Şi direcţiile de explorat au continuat: iata cateva teme: evolutia gusturilor muzicale ale romanilor, dinamica prezentei la concerte in România; sau… gusturile romanilor in materie de concerte intre 2000 si 2010: de la concertul electoral la concertul de camera.

Mi se pare o problemă interesantă. Numai că n-aş putea să fac de unul singur un studiu amănunţit (care sunt convins că ar folosi întregii prese muzicale). Prin urmare: cine se bagă la aşa ceva? Putem să extindem şi pe obiceiurile de consum a muzicii (de la casetă la ipod). Cred că ar fi gata în câteva săptămâni.

Tot o chestie pe care am început-o anul trecut, o voi continua şi anul ăsta. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, e reconstituirea lui 2009 din pozele pe care le-am făcut cu telefoanele mobile. As avea alte zeci de poze din fiecare luna, dar astea sunt instantanee si surprind momente importante

Ianuarie

Plecarea de la Livadea si revelionul de poveste cu Gilică

Una din multele ieşiri la LaserTag, cu Miruna roşie în obraji.

(more…

Voi continua ceea ce am început anul trecut aici. Dacă atunci am dat doar cea mai tare reclamă din an, acum o să fac un top 3. La anul top 5 şi tot aşa

Locul 1 – T-Mobile – Life’s for sharing

(more…

Treptat, postul ăsta s-a transformat într-o analiză a lui 2009 în publicitatea românească. My bad. Urmează post şi cu My favorite ads of 2009.

2009 a fost an de criză. Şi asta s-a văzut din plin în special în primele luni când tot aşteptam să apară reclame noi şi erau doar promo-uri şi când şi când câte un spot vechi din toamna lui 2008. Au fost scoase din arhivă zeci de spoturi bune sau proaste şi s-a cumpărat doar spaţiu. Şi ăla după vreo lună în care televiziunile au tot scăzut la preţ. Cred că în ianuarie şi februarie s-a şomat la greu.

De concedieri nu mai dau prea multe detalii – unii au dat afară juniori (vezi Leo), alţii au dat afară seniori (vezi McCann) şi restul au îngheţat salariile, pe urmă redus treptat cu 10, 15, 20 de procente. Criză. Totuşi, nu le plâng de milă publicitarilor din Ro. N-a murit nicio agenţie mare, n-a falimentat niciun grup important… n-au existat fuziuni aşa cum se preconiza (auzisem acum vreun an şi ceva de o fuziune Next – CAP – Head – nimic oficial, nimic confirmat).

De la noi singurul client care a făcut ce a zis agenţia a fost Vodafone. “Cine va investi în advertising pe timp de criză va avea de câştigat pe termen lung” enunţau cu elan Naumovici, Ştefan Iordache, Enoiu şi Bogdana Butnar la sfârşitul lui 2008 şi începutul lui 2009. Cine i-a ascultat? Nimeni. Mă rog, nimeni în afară de Vodafone. Vă amintiţi ceva notabil în afară de eforturile susţinute ale celor de la McCann? Poate ING-ul care a ţinut în picioare Headvertising.

Ah şi Petrom a fost activă cu tot cu Ţaralui Andrei. Şi cu continuarea la spotul de acum 2 ani, continuare căruia i-am făcut şi noi un spoof pentru DaAfaceri. Spoof care i-a încântat pe toţi cei care se ocupă de cont, de la Ogilvy la marketeri şi agenţia de online. În felul ăsta s-au dus fericiţi la superiori cu hârtii în mână exclamând “Uite, am stârnit reacţii pe net, lumea face spoofuri, am apărut şi la cârcotaşi”.

A mai fost chixul numit Cosmote (proastă mişcare să meargă la Ogilvy – da, ştiu că a plecat contul la nivel global, but still). Cohn făcea o treabă atât de bună…Dar despre asta într-o ediţie următoare. (more…

2009 m-a prins la Livadea alături de toţi nebunii, şi pe lângă ei colegii mei din liceu Edi şi Răzvan. Plecasem de pe 28 dar am programat posturi zilnice (cât timp liber aveam atunci!) aşa că până pe 2 când m-am întors miile de cititori fideli () au avut ocazia să mă citeasca

În 2009 am jucat mult laser tag. Am trecut cu bine prin 3 sesiuni (da, şi aia de restanţe ), am vizitat (iar) arcul de triumf, am scris 260 de posturi (aproximativ), am cunoscut o grămadă de oameni şi am muncit. N-am muncit niciodată cât am muncit în 2009. Şi anul viitor sigur o să-l depăşească pe ăsta care trece.

A fost anul în care s-au întâmplat multe lucruri. Cât pentru 3-4 ani. În ianuarie mă distram fără nicio grijă, în februarie am relansat ÎnConcert.ro, în martie am mai dat o tură la Livadea, în aprilie am participat la Olimpiadele Comunicării şi nu ne-am calificat, tot în aprilie am fost la Radio Lynx la invitaţia lui Bobby.

În mai am avut parte de una dintre cele mai mişto zile: pe 1 m-am urcat în tren şi am plecat cu 3 oameni minunaţi spre Sinaia. Am urcat la Stâna Regală, ne-am distrat şi am făcut poze. Tone de poze  Tot în mai am fost pentru prima dată în Bulgaria. Şi mi-a plăcut foarte mult. Şi tot în mai am fost ales Preşedinte DaAfaceri. (more…

De vreo două săptămâni mă gândesc ce-o să scriu în postul de sfârşit de an, şi tot amân să-l scriu. Următorul post exact asta o să conţină: recapitularea pe 2009 şi new year resolution. Mai sunt fix 12 ore şi 43 de minute până la anul nou şi eu am o grămadă de treabă. Şi cât mi-aş fi dorit să stau şi să citesc…

După cum vedeţi mi-am schimbat tema. Iar. Gata cu cea de iarnă, am trecut la tema pentru 2010. Nu se văd diacriticele din titlu pentru că e un replacer de font. O s-o rezolv one way or another. Fie că le modific pe toate manual, fie că bag diacritice în fontul ăla. M-oi descurca eu Dacă are cineva sugestii, le aştept.

PS: mulţumesc pinkISH pentru că o să-mi măreşti şi logoul după ce o să citeşti asta.