Un blog intr-un pahar cu apa

După viscolul nebun care a precedat Crăciunul, m-am îmbrăcat, am căutat lopata de zăpadă prin casă şi am coborât la prestat munci fizice. Pentru că suntem printre cei mai vechi locatari din blog, avem şi cele mai mare pretenţii, pe principiul primului venit. Ştim tot ce s-a întâmplat în blocul ăsta, când a fost oprită apa caldă şi de ce, când ploua prin acoperiş, când era inundat subsolul etc. Fiind o familie cu tradiţie în bloc considerăm că avem prioritate la micile bucurii ale vieţii de locatar: loc de parcare preferenţial, putere de decizie în alegerea reprezentanţilor în comitet, timp de răspuns mai bun la înlocuirea becurilor.

Dar odată cu marile puteri vin si marile responsabilităţi. Aşa că e de datoria noastră să dăm tonul şi la muncă. Deci reţineţi, ca să poţi să ai gura mare, să dai indicaţii, să faci scandal pentru locul de parcare, trebuie să îţi justifici cocoşismul. Aşa că am plecat spre parter echipat corespunzător cu mănuşi, fular şi tot ce se mai cerea pentru o deszăpezire a trotuarului din faţa gospodăriei. O oră mai târziu, după ce jumate din treabă era gata pe aleea de acces, apare primul vecin cu lopată. Evrika! Deja mă gândeam cum o să scriu eu un post lung cât o zi de…. post, despre puterea exemplului, despre mobilizarea extraordinară, despre comunitate şi ajutor reciproc. Doar că vecinul a trecut de alee şi s-a oprit să-şi deszăpezească maşina. Şi dă-i cu mătură şi făraş şi lopată.

În timpul ăsta eu prestam în continuare la metri cubi de zăpadă rămaşi. Mai o pauză, mai o maşină care derapa, mai un împins la respectiva maşină. Vecinu pac-pac a scăpat de zăpadă şi s-a dus în casă, că doar mă descurcam aşa bine singur încât mai mult mă încurca. Între timp a apărut alt vecin care venise cu acelaşi scop: deszăpezirea maşinii. Doar că ăsta n-avea nimic. Dă-mi şi mie puţin lopata, da’ un făraş n-ai? Şi atunci mi-am amintit că şi anul trecut a fost la fel. Şi la momentul ăla le-am sugerat să-şi cumpere lopeţi că nu costă mult şi se depozitează uşor (eu am una cu băţ de lemn care se scoate şi o cupă? de plastic pe care o poţi pune oriunde). Dar am rămas cu sugestia şi anul ăsta nu numai că eram singurul care dădea la lopată, dar eram printre singurii care aveau lopată. Ce-i drept, n-am lopată, n-am cum să te ajut, îmi pare rău. Aşa că o să vorbesc cu administratorul şi la anul noii locatari care se mută în blog vor primi şi o lopată cadou. Pentru că merit.

PS: Maşina am deszăpezit-o târziu în noapte, mult după ce terminasem aleea de acces spre blog şi încă puţin din străduţă.

Când Bobby Voicu a renunţat la Yahoo m-am gândit că sigur o să facă ceva mişto. A urmat o perioadă în care a făcut consultanţă, a ajutat oameni (şi pe noi ), a susţinut conferinţe, etc. etc. şi… la un moment dat şi-a anunţat proiectul: internaţional, mare, hit! Şi m-am gândit la ceva uriaş. Mă aşteptam la ceva imens. Cred că nici un OS nu mi s-ar fi părut big enough.

În momentul în care am aflat că marele proiect al lui Bobby este Revvnation am fost dezamăgit. “Cum, adică Bobby îşi investeşte toate resursele şi timpul într-un joculeţ cu maşini?” Mi s-a părut un mare fâs.

După ce am primit invitaţia pe Revvnation mi-am dat seama că e al naibii de greu ce-au început băieţii să facă acolo. Şi că o să fie tare mişto în momentul în care vor face tot ce şi-au propus.

Momentan îmi pare rău că n-am ce face mai mult de 30-40 de minute pe zi. Dar până şi pentru asta a fost nevoie de luni bune de muncă, pentru un joc luat de la 0. Am fost fan The Crims o vreme, dar de atunci nu m-a mai prins niciun joc online. Nu tu farmville, nu tu triburile, nimic. Acum abia aştept să pot face mai multe chestii în Revvnation. Până atunci vă poftesc să-mi solicitaţi invitaţii. Am văzut prin profil că aş avea câteva.

*ştiu, titlul n-are absolut nicio legătură cu ce-am scris

Asta a fost urarea pe care am trimis-o puţinelor persoane pe care le-am mesăjuit anul ăsta. Am răspuns la câteva mesaje şi cam atât. Iar urarea este cât se poate de sinceră. Şi sunt oameni cărora le-am adresat-o cu gândul. În momentul în care mă pregăteam să tastez şi pentru ei mi-am dat seama că gândul meu s-ar pierde în zecile de alte mesaje şi m-ar face una cu turma. Ceea ce nu mi-am dorit. Aşa că v-am urat de la distanţă cu dorinţa mea cea mai de preţ.

Pentru că a fost un an epuizant. În care am făcut o grămadă de chestii. Totuşi, mai păstrez câteva zile bilanţul lui 2009. Momentan mă bucur de linişte şi de un Crăciun odihnit

A fost primul Crăciun pe care nu l-am petrecut la masă mare cu toată familia. Exact ce îmi doream când eram mic. Să stau doar eu cu ai mei şi să ne uităm la tv. Dar cu ocazia asta am aflat că nu tot ceea ce doreşti să ţi se întâmple îţi şi place. Mi-a lipsit agitaţia din ziua de Crăciun (ca să vă faceţi o idee, la mine e cam ca în Home Alone de obicei ) dar mi-a prins bine o primă zi de repaos. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră

Iar postul ăsta e total lipsit de coerenţă dar vestea bună e că s-a întors Radu. Şi scrie mişto. Şi în februarie mergem pe Anfield!

Asta fiind urarea noastră de Crăciun.

Mulţumim @anca_n pentru brad

It really is! I love Boxing Day Premier League Games Şi nu numai.

Urmează câteva zile în care chiar o să am timp! Pentru că de obicei toată lumea stă. Şi asta îmi dă mie ocazia să recuperez teren. O să fie o săptămână plină în care voi o să beţi, o să vă îmbătaţi şi o să petreceţi, iar eu o să lucrez, o să citesc şi o să mă uit la filme

Nu, nu-mi fac Crăciunul lângă laptop. Se cheamă că îmi folosesc timpul cu înţelepciune

Sărbători fericite!

La ce-o să apară azi Pe ÎnConcert.ro

Nu, n-am avut timp să-l pun până acu.

Enjoy şi întraţi mai încolo pe ÎnConcert.ro şi Monden.info ca să vedeţi despre ce e vorba.

Sper că e clar pentru toată lumea că vreau pe Anfield! Şi o să merg pe Anfield pe 18 februarie 2010. Chiar dacă circumstanţele date nu-mi sunt favorabile. Dar trebuie! Pentru că nu se ştie când mai joacă cu o echipă românească. Şi dacă nici când se ocupă cineva de deplasare nu merg, atunci când?

Hai să facem o gaşcă de doritori. Din ce am înţeles, mai mult de 1500 de lei n-are cum să coste toată aventura. Hai 2000 cu tot cu ce cadouri mai iei de acolo. Un maxim maxim. Biletele habar n-am de unde le vom lua, pentru că amărâţii ăştia de la Unirea nici site n-au. De fapt au, dar e suspendat.

Oricum ar fi, chit că mă duc în urziceni, şi tot fac rost de bilete. Mă gândesc să facem un mic grup de fani liverpool care să plece cu delegaţia unirii.  Radu a zis că se bagă. Cine mai vine cu noi?

*de ce ţi-ai şters bă, blogu?

UPDATE: Biletele pentru deplasarea Liverpool – Bucuresti. Detalii aici.

Când a fost eliminată Liverpool din UCL am zis cu juma de gură că aşa cresc şansele să vină în România. Şi guess what? CHIAR VINE!!! Liverpool – Unirea pe 18 februarie pe Anfield,  Unirea – Liverpool pe 25 februarie pe Ghencea.

Momentan încă nu-mi vine să cred

N-am poză. Şi nici link. Dar dimineaţă am citit pe twitter că ninge şi m-am repezit  la fereastră ca să văd care-i treaba. Şi era aşa mişto încât am rămas toată ziua în casă uitându-mă pe geam la viscolul de afară.

Şi pe urmă mi-am dat seama că de mult n-a mai nins înainte de Crăciun. De ani de zile n-am mai avut “a white christmas” oricât m-aş fi rugat de moş crăciun… poate anul ăsta nu se topeşte până săptămâna viitoare. AMR 10

Şi bonus, mi-am amintit cât de frumos ne-a cântat Proconsul în Tribute “prima zăpadă” acum 2 săptămâni…

Toată lumea are invitaţii la Google Wave. Deţin momentan 25 de bucăţi cu care, evident, n-am ce să fac. Probabil o să dau o parte din ele câtorva oameni care nu au. Şi restu rămân nedistribuite.

Ce ziceam eu acum 2 luni? Între timp am făcut rost de 5 bucăţi, am testat împreună cu oamenii cu care chiar lucrez şi am văzut că nu merge. Prin urmare l-am abandonat până când o să mai facă Google o campanie de promovare cu ieşirea din preview-alpha-beta-whatever.

Pe scurt: am 25 de invitaţii, le dau dacă îmi sunteţi simpatici şi dacă le  vreţi, Google wave e un jeg (cel puţin pentru moment) şiii… încă ceva…. ah, da! I told u so!