IN Advertising/PR

Cei de la Tazz au început să comunice rebrandingul în Wolt, o mişcare pe care nu mă aşteptam s-o facă atât de rapid. eMAG a vândut anul trecut Tazz către Wolt, care e deţinut de gigantul american DoorDash. 

Uneori alegerile astea sunt total de neînţeles, chiar dacă au în spate diferite studii de notorietate. Când DoorDash a ales să se extindă la nivel internaţional printr-o achiziţie, au decis să păstreze brandul finlandez Wolt. Acum Wolt intră pe piaţa din România tot printr-o achiziţie, dar renunţă la brandul Tazz.

Sper să nu îşi dea seama peste 2-3 ani că brandul DoorDash era mai potrivit şi să facă o nouă schimbare. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

După ce a găzduit diferite evenimente culturale în ultimele săptămâni, Bogdania revine şi ca restaurant/bistro/cum vreţi să-i spuneţi.

Un loc în care poţi să mănânci şi să bei lucruri interesante. Cam ăsta e conceptul. Poţi să bei bragă, cremă de bragă, cafea la nisip, salep turcesc (musai să-l încercaţi!), nişte plăcinte dulci şi sărate, plus câteva feluri mai clasice (nişte salate, un peşte, un cotlet, nişte garnituri). 

Poţi să şi mănânci bine, dar nu mi se pare genul de loc în care te duci doar pentru mâncare. Te duci acolo pentru povestea locului şi pentru alte poveşti pe care le are familia Bogdan, pentru toate evenimentele culturale pe care le organizează, pentru aerul boem al locului. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Luminiţa Malanca este unul dintre numeroşii iubitori de teatru din Bucureşti. Merge des la spectacole, se duce şi prin ţară după un anumit regizor sau un festival. 

Şi fix din poziţia de om care merge des la teatru, a sesizat o nevoie. Chiar dacă ni se pare că teatrul este mai accesibil decât oricând, există o categorie socială pentru care lucrurile nu stau chiar aşa uşor. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Am tot ascultat poveştile lui Donald Trump legate de Groenlanda, canalul Panama şi chiar de Canada, dar nu le-am băgat prea mult în seamă. Apoi am ajuns la articolul ăsta al Danielei Petrescu despre Hawaii şi mi s-a născut o întrebare: Cum a ajuns Hawaii să fie unul dintre cele 50 de state americane? Mai ales că Hawaii a devenit stat american abia în 1959, în acelaşi an cu Alaska.

Ok, dar cum au ajuns nişte oameni de pe o insulă din mijlocul oceanului să devină stat american? Mai ales că, înainte de momentul 1959, ultimele state care au intrat în această republică federală au fost Oklahoma (1907), New Mexico şi Arizona (în 1912). Restul s-au alăturat SUA prin anii 1700 şi 1800. Citeşte tot articolul

IN De soi

La sfârşitul anului trecut am făcut un mic tur al Europei, cu ocazia aniversării Antoniei. Iniţial era în plan doar o excursie la Londra, ca să vedem Harry Potter Studio Tour, apoi m-am gândit că ar fi interesant (şi cu adevărat memorabil) să vedem şi Parisul în aceeaşi vacanţă. Aşa că am luat bilet de avion doar pe segmentul Bucureşti – Londra, cu gândul că vom lua trenul Eurostar până la Paris. O chestie care mi se părea fabuloasă în urmă cu 30 de ani, când am auzit prima dată de tunelul de sub Canalul Mânecii. O coincidenţă drăguţă a fost că şi Channel Tunnel a aniversat anul trecut 30 de ani, fiind inaugurat în 1994. 

Şi dacă tot ne-am plimbat de la Londra la Paris, m-am gândit ulterior că ar fi interesant să continuăm tot cu trenul Eurostar până în Belgia, unde am văzut Bruxelles şi Bruges. Aşa că am experimentat două drumuri cu Eurostar şi am observat şi destule diferenţe între cele două călătorii. Citeşte tot articolul

IN Liverpool

Două veşti bune în decurs de două săptămâni: Salah şi van Dijk au prelungit contractele care expirau vara asta. Egipteanul va pleca de la Liverpool la 35 de ani, olandezul la 36 de ani (asta dacă nu continuă forma excelentă încă 2 ani şi clubul le mai acordă o extensie de 1 an). Mai mult de atât e greu de crezut că vor putea continua la nivel înalt. E mai probabil ca după un sezon să plece prin SUA, dacă le vor scădea performanţele, decât să rămână până spre 40 de ani, chiar dacă amândoi sunt nişte atleţi buni. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

În urmă cu câteva săptămâni, Eugen Jebeleanu povestea într-o conferinţă de presă despre modul în care evoluează lucrurile în domeniul cultural în Franţa: scad subvenţiile de la stat, producţiile independente se fac tot mai greu etc. Gabriel Sandu povesteşte despre o situaţie similară care se întâmplă în Germania, în special în Berlin.

În timpul ăsta, în Anglia, există companii care au curajul să renunţe la fondurile publice şi să se descurce 100% cu fonduri private. Wigmore Hall din Londra a anunţat recent că se retrage din Arts Council England. Wigmore Hall este o sală de concerte aflată în apropiere de Hyde Park şi în sezonul următor va găzdui artişti precum Martha Argerich, Joshua Bell sau Lise Davidsen. În plus desfăşoară de mai bine de 10 ani un proiect numit ‘£5 Tickets for Under 35s’, prin care tinerii sub 35 de ani au acces la un număr de bilete de 5 lire. Pentru context, cele mai ieftine bilete pentru sezonul următor sunt 18 lire, dar probabil că locuri bune prinzi cu vreo 30-40 de lire.  Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Nu-mi place cum sună expresia asta în limba română, însă aţi înţeles la ce mă refer.

Mă învârt în tot felul de medii creative, destul de mulţi antreprenori, dar nu numai. Şi am tot întâlnit această teamă constantă legată de oamenii care copiază sau preiau o idee şi o adaptează puţin. 

Culmea este că în vremurile noastre, în care distribuţia contează (modul în care te asiguri că circulă un mesaj), e posibil să aibă mai mult succes copia decât originalul. Se întâmplă. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Marks & Spencer a venit în România în urmă cu mulți ani, vreo 25 chiar. Au avut un regim de franciză, s-au închis pentru o vreme, apoi au revenit inclusiv cu zona de food. Aveau acum vreo 10 ani un magazin de food în Plaza România și am luat produse bune de câteva ori. N-a mers, așa că au rămas doar cu magazinul de haine.

În UK mi se pare că mâncarea gata preparată de la M&S Food este mult peste ceea ce găsim în România. Sandvișurile sunt super diverse și extrem de bune, au multe alternative la clasicele sandvișuri ”de benzinărie” (cele cu pâinea toast moale, tăiată în triunghiuri). Plus că au multe salate foarte interesante, sushi și alte opțiuni. Am mâncat de câteva ori de la ei în Londra, în martie, când ne-a stricat programul întârzierea unui zbor și n-am mai avut timp de restaurante până seara târziu. Citeşte tot articolul

Meniu