Au mai trecut 6 luni de la articolul ăsta și tot nu știm nimic despre buletinele noi. Este deja luna noiembrie, vin alegerile, nu cred că se va mai porni vreo campanie de schimbarea buletinelor. Deci ne auzim în 2025.
Interesant este că vom pierde banii din PNRR pentru că ne-am mișcat în reluare (din nou). Citeşte tot articolul
Pe 1 decembrie are loc la Sala Palatului un spectacol-vizionare. Este proiectat filmul Home Alone, acompaniat de un concert de muzică clasică, cu compoziţiile din film, semnate de John Williams.
Din păcate n-o să fim în Bucureşti la momentul respectiv, aşa că ratăm ocazia. Sper să se mai facă şi anul viitor. Citeşte tot articolul
Mă tot gândesc de ceva timp că mi-ar plăcea să existe o arhivă a publicităţii româneşti. Ştiu, are IQads câte ceva, dar reclamele vechi sunt la o calitate foarte slabă, pe la 360p unele.
Sunt multe momente în care îmi amintesc de nişte reclame foarte bune, sau încerc să-i dau Antoniei o referinţă pentru un inside joke pe care nu l-a prins pentru că era mică. Citeşte tot articolul
De ceva timp mi-a atras atenţia o chestie şi mă tot macină, puţin câte puţin. E vorba de locurile rezidenţiale de parcare pentru persoane cu handicap. Cele autorizate pentru cineva în mod special.
Am observat că sunt destul de multe prin sectorul 2, cel puţin în zona în care mă învârt eu. Am numărat vreo 8 doar în jurul biroului meu, într-un perimetru de 4-5 străzi.
Ceea ce mi se pare cam mult ca să fie o coincidenţă. Sunt inclusiv 3 locuri în dreptul aceluiaşi bloc, într-o zonă în care nu există locuri de parcare plătite (restul sunt la liber), iar în jur sunt doar case cu garaje şi curţi. Nu poţi să presupui că sunt de la alte blocuri, pentru că legea prevede să primeşti loc lângă locuinţa ta. Citeşte tot articolul
Am sărbătorit aniversarea primului an de căsătorie la Mosafir, unul dintre cele mai noi localuri „dichisite” din Bucureşti. Mosafir este un bistro cu motto-ul „bistronomie, gâlgâl, potol”.
Dacă vreţi o descriere scurtă: eu am zis că e un fel de fine dinning pentru hipsteri. De ce spun asta? Pentru că meniul lor include preparate precum pulpă de pui cu piure sau ficăţei cu couscous. Şi mulţi oameni vor spune „păi stai aşa, că mănânc pulpă de pui şi acasă, care e faza?”. Citeşte tot articolul
Dacă comparăm cu anii 2000 (mi-e frică să merg mai în spate, în vremurile de tristă amintire de după Revoluţie), putem să ne dăm seama foarte uşor că trăim mai bine. Casele sunt mai mari (unele) şi mai bine utilate, hainele pe care le purtăm sunt de calitate mai bună (din nou, unele), televizoarele sunt mai mari (toate, fără excepţie), avem maşini mai dotate şi mai capabile. O ducem mai bine, asta e clar.
Însă mai e un alt tip de bogăţie, pe care poate că nu-l băgăm în seamă, dar care ne duce standardul de viaţă la un alt nivel, un pic mai aproape de Vest. Clasa de mijloc, în special cea urbană, a început să se mai preocupe de sănătate şi de familie. Citeşte tot articolul
Căutam nişte bilete la teatru prin Londra, ocazie cu care am dat de versiunea asta de Oedip, care se joacă din ianuarie până în martie la The Old Vic. Ştiţi teatrul, e ăla la care a fost Kevin Spacey director artistic până la izbucnirea scandalului de hărţuire sexuală. Dar nu e cunoscut numai pentru asta, vorbim de un teatru fondat în urmă cu mai bine de 200 de ani.
Teatrul Naţional Britanic, fondat sub coordonarea lui Laurence Olivier, a fost găzduit de Old Vic, iar apoi s-a mutat în zona South Bank. Judi Dench a jucat mulţi ani acolo, Kevin Spacey a jucat pe scena aia, plus mulţi alţi actori cunoscuţi. Citeşte tot articolul
Am reuşit să vedem Anul Nou care n-a fost, filmul semnat de Bogdan Mureşanu. A apărut de vreo lună în cinema, aşa că dacă vreţi să-l vedeţi recomand să mergeţi repede, nu cred că va mai sta mult prin cinematografe. Filmul spune povestea ultimelor zile dinainte de Revoluţia din 1989, pe alocuri cu un umor amar.
În 2019, TVR a difuzat Cadoul de Crăciun, un scurtmetraj care a fost un fel de preview pentru filmul ăsta. Povestea din Cadoul de Crăciun este acum integrată în Anul Nou care n-a fost, alături de alte poveşti care se întrepătrund în Bucureştiul zilelor dinainte de Revoluţie. Citeşte tot articolul
ImpAct este o conferinţă apărută în Polonia în urmă cu câţiva ani, care anul ăsta s-a extins şi în România. Cred că e prima conferinţă care vine în România din afară, ceea ce mi se pare interesant.
Dacă judec prin prisma speakerilor care vorbesc la evenimentul din Polonia, aş zice că e un fel de Brand Minds polonez. Au fost de-a lungul anilor Yuval Noah Harari, Nassim Taleb, Natalie Portman, Hilary Clinton.
Zilele trecute au organizat prima ediţie Impact Bucharest, la club Face, un spaţiu care mă surprinde mereu prin versatilitate. Am fost acolo la tot felul de evenimente, de la petreceri până la conferinţe de business. Ştiu că se fac inclusiv nunţi acolo. Citeşte tot articolul
Mai exact, mă întreb ce s-a întâmplat cu IKEA România. De 2-3 ani mi se pare că serviciile s-au dus în jos rău de tot. Nu ştiu cum o fi la nivel internaţional, dar în România pur şi simplu s-au stricat, cum se zice în popor.
Angajaţii mi se par total blazaţi, unii îţi răspund în doi peri, ba chiar te mai şi ceartă că i-ai întrebat ceva într-un raion care nu le aparţine. Şi am tot păţit asta, nu a fost un caz izolat.
Au tăiat partea de facturare, iar acum trebuie să mergi repede acasă şi să-ţi faci factura, neapărat să nu uiţi, într-un interval destul de scurt. Până acum 1-2 ani puteai să faci factura la ieşire, acum e doar online, iar odată cu eFactura este şi grabă mare cu asta. Citeşte tot articolul
S-au împlinit recent 4 ani de când Antonia a lansat Aceeaşi Mărie. Uneori pare că au trecut 20 de ani, nu 4. Alteori pare că a fost ieri.
N-am apucat să celebrăm momentul pentru că montam mobilă, aranjam diferite detalii, căram lucruri la Maison Créative.
Dar a venit momentul să îndreptăm lucrurile. Citeşte tot articolul
