Un blog intr-un pahar cu apa

Chiar ieri mă plângeam pe twitter că am colegi semi-analfabeţi. Îmi pare rău, dar ăsta e adevărul: unii studenţi din facultatea de litere, anul 3, CRP, nu ştiu să scrie corect. Despre asta într-un post viitor.

Degeaba ne plângem de studenţi, dacă profesorii sunt la pământ. Am zis-o de multe ori. Doar că azi m-am enervat peste măsură.

Examen la strategii publicitate şi Examen – postmodernism. Ora 10:00

Am acceptat dintr-o prostie să dăm examen la două materii în acelaşi timp. Am acceptat condiţiile propuse de un pseudo-profesor care anul trecut ne-a “examinat” printr-o lucrare scrisă, întinsă pe parcursul a 15 minute. Anul ăsta, pentru că erau două materii, probabil că s-a gândit că e nevoie de ceva mai mult timp.

După “doar” o oră de întârziere, a început comedia. Doamna “profesoară” ajunge în sală. Înainte să dicteze subiectele, ne recomandă să venim la masterul de Expertiză şi consultanţă în publicitate. Pentru că merită şi pentru că sunt profesori capabili. Când am întrebat-o ce practicieni predau la masterul respectiv, n-a reuşit să-mi dea un răspuns coerent. (more…)

Unul din obiectivele pe care le-am stabilit pentru ÎnConcert.ro la debutul lui 2010 a fost să începem să monetizăm. Azi am dat drumul la prima campanie de bannere (dacă îmi zicea cineva că primii bani scoşi vor fi din display advertising îl luam la mişto).

Acestea fiind zise, noi ne-am îndeplinit obiectivul pe 2010, deci plecăm fiecare acasă şi ne revedem în 2011!

Spoiler alert! (adică povestesc tot cap-coadă)

Am ajuns la vizionarea de presă din Plaza cu gândul doar la popcornul cu ciocolată pe care îl au acolo şi care lipseşte cu desăvârşire în AFI. Iniţial credeam că Up in the air e titlul mai lung al desenului animat UP. Pe urmă am văzut că e cu George Clooney şi atât. Să vedem, zic. Filmul e mişto. Trist, dar mişto. M-am regăsit într-o oarecare măsură în personaj.

George Clooney e un tip care concediază oameni. Lucrează la o firmă specializată în aşa ceva. Zboară 250 de zile pe an ca să ajungă dintr-un oraş în altul, în funcţie de firma care l-a angajat să facă concedieri.
N-are o casă (ok, are un apartament amărât care nu se pune), n-are familie, nu ţine legătura cu surorile lui. E mereu în avion, sau în aeroport. Ca orice om fără o viaţă, are un hobby. Adună milele străbătute ca să capete tot felul de carduri gold, platinum, vip etc. Şi scopul lui suprem este să atingă 10 milioane de mile zburate ca să-i treacă numele pe un avion şi să primească un card super exclusivist.

Cardurile astea îi dau impresia unei vieţi de huzur. Numai că el n-are o viaţă. El trăieşte de ani buni de parcă ar fi în ziua cârtiţei. Nasol, zic. Eh şi găseşte o tipă care e la fel ca el, zboară non-stop. Pare o variantă feminină a lui. Exact ce avea nevoie. Încep ei o pseudo-relaţie, îl arată semi-nud pe George Clooney de 2 ori ca să justifice de ce l-au ales pe el şi nu pe Nicolas Cage şi gata. Ai impresia că ai asistat la un film drăguţ despre “chiar şi ciudaţii îşi găsesc soul-mate”. Dar când omu se duce la ea să-i facă o surpriză, îi face ea o surpriză şi află că de fapt era căsătorită şi avea şi copil. Therefore George Clooney e doar o aventură între zboruri. Între timp el îşi face milele, ia cardu pe care îl mai aveau doar 6 persoane în lume şi continuă să-şi vadă de treabă. The End.

Mişto, nu? Pe mine m-a deprimat groaznic filmu. Cu toate astea, Andreea zice ca a fost misto. Ce-i drept, si mie mi-a plăcut, într-un fel masochist aşa

Brutarul n-are pic de făină în casă. Poetul n-are un volum bun de poezii. Electricianul n-are niciun metru de fir conductor. Văcarul n-are nici măcar un litru de lapte, fermierul nu mănâncă niciodată chestii naturale, măcelarul n-are carne, publicitarul n-are nici măcar un print de calitate, ospătarul n-are niciun tirbuşon. Apicultorul n-are pic de miere, zugravul n-are o bidinea, viticultorul n-are un pahar cu vin, bancherul n-are niciun leu (normal, doar e criză), translatorului îi lipseşte dicţionarul din casă, telefonistul n-are telefon, are pager, tapiţerul are paturile stricate, instalatorului îi curge apa de la bazin şi îşi inundă vecinii. Programatorul are calculatorul stricat, potcovarul n-are potcoave, doar mărţişoare în formă de potcoavă, pictorul n-are niciun şevalet, pedichiurista n-are nicio ojă în casă, ORLista poartă ochelari, minerul n-are nici cărbune, nici sare, nici aur. Moaşele n-au copii, menajera are casa vraişte, frizerul şi-a lăsat plete, grefierul n-are maşină de scris, nici imprimantă, bijutierul n-are nici măcar o verighetă de valoare, fotograful n-are nicio poză cu el care să-i placă ŞI NOI N-AVEM UN AFURISIT DE PARACETAMOL ÎN CASĂ!!!

Zăpadă. Zăpadă pe asfaltul cald, încă afectat de încălzirea globală. Peste ea, zăpadă. Zăpadă peste zăpada care nici nu s-a topit. Zăpadă pe care oamenii o calcă cu nesaţ, alergând către diverse locuri. Zăpadă tocată de mii de tălpi. Peste ea, zăpadă. Zăpadă peste zăpada aşezată cuminte în grădini. Zăpadă peste mormanele de zăpadă adunate cu lopeţi mari, de plastic, roşii. Zăpadă peste autobuze, care strivesc alte straturi de zăpadă, într-un sendviş de zăpadă cu gust de autobuz. Zăpadă pe maşini, pe cabluri, zăpadă pe ramurile copacilor. Peste ea, zăpadă. Zăpadă peste oameni, şi peste ea, zăpadă.

Zăpadă peste clădiri. Zăpadă la televizor, şi la ştiri interne, şi la ştiri externe. Zăpada în talk-showuri. Zăpadă aşezată peste statui ale oamenilor pe care i-am crezut odată importanţi. Zăpadă peste zăpada proaspăt aşezată. Zăpadă pe drumurile proaspăt curăţate. Zăpadă peste tomberoane şi gropi de gunoi. Peste ea, zăpadă. Zăpadă peste zăpadă.

…punct ro

Nu merg foarte des la cinema. În ultima vreme am văzut destul de multe filme, fie împins de la spate de Andreea, fie la invitaţia RoImage.

Nu văd utilitatea cinema-ului. Sigur, a fost foarte bun în momentul în care nu ne permiteam toţi televizoare.  Dar au trecut mai bine de 100 de ani de atunci. Atunci îmi explică şi mie cineva de ce traseul e în continuare cinema –> dvd –> VOD –> pay TV –> free TV?

Ce să fac la cinema? Să văd un film nou şi de cele mai multe ori bun (nu prea fac teste când merg la cinema, aleg doar chestii mişto) cu o gaşcă de neciopliţi?

Ajungi acolo – coadă la bilete. Pe urmă coadă la popcorn. După ce începe filmu primele 15 minute sunt sacrificate. Toţi întârziaţii se găsesc să intre şi să-şi caute prietenii prin sală. Sau locurile. Aţi observat că mereu ăştia care întârzie au loc undeva în mijlocu sălii? Da’ fix în mijloc, pe mijlocul rândului.

Şi încep să plescăie. Şi să râdă. Şi să comenteze. Şi iar să râdă. Şi după ce că n-ai văzut primu sfert de oră, dacă mai nimereşti şi cu vorbăreţi ai dat banii degeaba.

Ca să nu mai spun că la cinema n-ai cum să opreşti filmul în mijlocul acţiunii şi să cauţi ceva pe net. Sau să te duci la budă. Sau să îţi mai iei un suc.

Iar la final, ca să arate cât de şefi sunt, lasă în sală cutii de popcorn, sticle, pahare de suc etc.  Am dat bani, deci să strângă altu după mine.

Nu mai bine văd eu acasă, din fotoliu, cu mâna pe butonul de pauză şi în linişte?

Singurul lucru care mă face să merg în continuare la cinema e popcornul cu ciocolată. Aţi încercat vreodată? E delicios! Păcat că la AFI n-au aşa ceva…

Iar înfrângere. Pe Anfield. În faţa unor anonimi, într-o rejucare a unei partide în care Liverpool a fost dominată. Torres şi Gerrard accidentaţi, un Benayoun care aduce puţin cu Dică în momentele în care toată Ghencea îl înjura în cor pentru driblingurile prelungite.

O apărare aproape de penibil pe care Agger nu e lăsat să o conducă, iar Carragher nu mai poate. Un figurant care are pe conştiinţă multe înfrângeri de anul ăsta, Skrtel.

Şi mai presus de toate un joc fără idei. Liverpool combină din inerţie, fără nicio logică. Mingea se plimbă către omul liber, cât mai mult înapoi, fără să conteze rezultatul.

Problema nu e că Liverpool pierde meci de meci. A pierdut şi anul trecut, în momente dramatice, care ne-au făcut să ratăm titlul, deşi eram atât de aproape. Nu. Problema e că Liverpool nu joacă nimic. Gerrard e ieşit din formă din septembrie, Torres e mai mult accidentat iar Kuyt aleargă degeaba. Acest Bănel Nicoliţă de Olanda ne-a îngropat în vreo 2 meciuri cu recuperări greşite.

Iar când nu sunt mulţi accidentaţi, “noua” Liverpool, cu Lucas în locul lui Xabi Alonso, nu are nicio idee. Nimic.
Aşa că ar fi momentul ca Rafa să plece. Nu văd ce ar mai putea face. Sigur, cu jucători de sute de milioane de euro poate să ia titluri fără probleme. Doar că Liverpool nu va avea niciodată banii ăştia. So this is good-bye.

O să-mi dezamăgesc fanii (adică pe mama) şi o să dezvălui în premieră că pentru mine, cel mai frumos cadou venit Crăciunul ăsta nu stă în faţa blocului. Cel mai frumos cadou e cel pe care (întâmplător) mi l-am făcut singur. Are 150 de pagini şi coperta de mai sus.

Evident, căutam cadouri pentru rude/prieteni când am dat peste minunăţie şi am luat-o. Nu s-a mai întâmplat de mult să termin o carte în 2 zile. Da, sunt 150 de pagini în engleză, cu font mare, dar citite pe 25 – 26 au venit la pachet cu “pun-te masă, scoal-te masă”; cârnaţi, sarmale etc. Deci o performanţă.

Nu vă mai spun că tratează un subiect care mi-a folosit şi la licenţă şi la suflet. L-am descoperit pe Lasker, l-am redescoperit pe Ogilvy, l-am redescoperit pe Bleustein-Blanchet şi am fost dezamăgit de povestea lui Bernbach. De Leo Burnett nu mai zic nimic. Rămâne Modelul.

Ştiţi cum a fost cartea asta? Ca desenele alea cu Tom şi Jerry văzute în dimineaţa de Crăciun. Ca Singur Acasă 2 vizionat în seara de ajun, târziu după ce ai făcut bradul, aşteptând să adormi ca să vină moşul. Ca… aţi înţeles ideea. E cartea pe care o s-o citesc iar zilele astea. Pentru că merit

Cine îşi mai aminteşte ăia 15.000 de specialişti din guvernarea CDR? Ştiţi în ce s-au transformat ei în zilele noastre? În specialişti în PR. La fiecare colţ de blog e câte unu care face PR pentru ceva. E unu care dă mailuri şi are impresia că face PR.

Nu contează că nu ştii boabă de strategie. Nu contează că n-ai tocit hainele pe băncile vreunei facultăţi de profil. Nu. Tu eşti specialist în PR pentru că ai citit toate posturile de pe blogul lui Zoso despre cum trebuie tratată problema, ai văzut ce-a zis Bobby Voicu pe twitter şi la emisiunea de la radio şi în general te pricepi. Pur şi simplu ştii. Mereu râzi când vezi un comunicat de presă scris prost. Tu l-ai fi scris mai bine. În fond, asta înseamnă PR: să răspunzi la mailuri şi să dai comunicate de presă.

Corect ar fi să ai nevoie de autorizaţie. Ca să practici avocatura trebuie să intri în barou. Ca să fii medic ai nevoie de hârtie de la colegiul medicilor. Ca să fii farmacist, de la colegiul farmaciştilor. Etc. Hai cu autorizaţiile, deci. Ai studiile necesare? Eşti piarist. N-ai? La revedere. Nu că n-ar fi habarnişti cu diplomă, dar dacă lor li se adaugă şi turma de cetăţeni polivalenţi, ajungem la tristeţea care ne înconjoară.

Se vede că am început facultatea. Gata cu caterinca, gata cu bloggingu. Învăţăm. Ok, exagerez.

Dacă mai aveam 2 săptămâni de vacanţă nu se supăra nimeni. Dar a venit valul de chestii pe care le lăsasem “pentru la anu’ “.

Câinele lu vecinu de la 1 e bine, sănătos. În fiecare dimineaţă şi seară aleargă în grădină, latră, se urcă pe gard şi pe urmă se întoarce în casă.

Ieri am desfăcut bradul şi am strâns o grămadă de dulciuri de “supt” brad.

Hoimobilul are aproape 500 de km pă bord. Ne înţelegem bine momentan.

Nu cred că mai plec la Liverpool. Prefer să merg la un meci cât de cât mai important decât să dau atâta bănet şi să-i văd doar pe Reina, Carragher şi N’Gog. Pentru cine nu e la curent, Gerrard şi Torres s-au accidentat. Torres se operează şi stă o lună jumate.

Ca orice hipster wannabe stau geană pe blogul lui Brăduţ Florescu şi mă oftic.

Săptămâna trecută am făcut prima schiţă de strategie pentru o lansare de brand. Clientul a fost mulţumit şi a zis că sunt băiat fin.

(da, în ultima frază mi-am făcut publicitate mascată)

Bonus:

Azi am descoperit cea mai bună ciocolată caldă din oraş, într-un loc foarte chic.

Şi pentru că fix azi vorbeam despre asta, Lucia Scurei, colega mea, viitoare PRistă şi ea,  şi-a făcut blog.

PS: Titlul original este: “Valurile vălureşte” doar că n-am rezolvat problema cu replacerul din titlu aşa că nu pot să pun diacritice momentan