Un blog intr-un pahar cu apa

Brandul de ţăran

Nu mă promovez cum ar trebui. Sunt prea puţin incisiv, dau prea puţine linkuri la blogul meu, n-am nici taguri. La nivel de promovare, sunt un blogger destul de reţinut. Aşa că m-am gândit să-mi refac imaginea, brandul hoinaru să vină cu ceva nou.

Am apelat la prietenii de la BecMedia pentru un logo total nou, redesenat complet faţă de vechiul meu logo. Rezultatul lor (plătit pe bani grei, vă asigur) este mai sus.

Să vă explic totuşi care e treaba cu logoul asta:

Frunza: Partea verde poate fi interpretată ca o formă de relief. Totuşi, nu este. Cele 3 tăieturi reprezintă media de 3 posturi pe zi la care am ajuns in ultima vreme. Poate fi interpretată ca o stilizare a ultimei luni de trafic în  Google Analitycs, cu mai puţin trafic la început, cu suişuri şi coborâşuri. Diferenţa de nuanţă stânga-dreapta poate să semnifice conţinutul care se umple de sens în posturile mai recente. Este un simbol al spiritului meu amabil şi pur.

Rămurica: Albastrul este inspirat din tema blogului meu, sau din culorile echipei mele de suflet, Steaua Bucureşti. Poate fi interpretat la nivel simbolic drept stilizarea evoluţiei mele în Zelist. Se observă o uşoară ridicare iar apoi un declin care totuşi dă speranţă. Partea albastră promovează excelent câteva categorii de pe blogul meu: Arhanghelii, Casual Stuff, Contraste.

Logotipul: Caracterele imită un scris de mână (unul foarte urât, dar interesant). Totul denotă personalitate, o personalitate puternică, dar prietenoasă. Un font de o originalitate pronunţată, aşa cum este şi blogul meu. Am ales aceste forme deoarece exprimă exact ceea ce vreau de la viaţă: uneori curbe, alteori colţuri.

Izotipul: Frunza reprezintă stilizat activităţile mele din ultima vreme: tăiatul frunzei la câini, cântatul la frunză şi bineînţeles umblatul creanga (printr-o extensie a stilizării – observaţi cum se îngroaşă crenguţa albastră).

Cam asta ar fi… sper să vă placă, pentru că toţi cei 14 oameni de la BecMedia au muncit din greu ca să ajungă la acest rezultat. Vă mulţumesc şi pe această cale.

Adică să ne vedem şi de treburi.

De când am terminat facultatea şi n-am luat licenţa, am fost în vacanţă. O vacanţă care m-a relaxat şi m-a omorât, puţin câte puţin.

M-a relaxat pentru că o lună jumate am fost blogger, am participat la o grămadă de evenimente faine şi dimineaţa m-am trezit doar cu o problemă în cap: ce să mai scriu azi pe blog?

M-a omorât pentru că eu nu sunt obişnuit să stau. Nu sunt obişnuit să nu fac nimic perioade lungi de timp. Nu prea ştiam să vegetez. Nu credeam să-nvăţ a dormi vreodată după-amiaza cu regularitatea cu care am dormit în luna asta jumate.

Dar după cum aţi observat, în ultimele zile am scris mai puţin pe blog de unde rezultă că am muncit mai mult. Diverse chestii cu care am rămas în urmă, proiecte viitoare şi o parte din alea vechi.

Acum, dacă îmi daţi voie, eu o să mă întorc la treburile mele şi o să scriu pe blog doar când apuc (destul de rar pentru un blogger, destul de des pentru un om ocupat).

Şi am scris postul ăsta nu pentru că aveam ceva de zis, nu că aş renunţa la blogging, nu că mi-aş pensiona blogul cum fac alţii, dar chiar nu voiam să scriu despre brandul de ţară.

Hai, nu plecaţi din faţa monitoarelor că urmează Friday’s Series News, un nou episod din Arhangheli şi a mî dî.

Habar n-am. Dar băieţii de la Old Spice se pare că au reuşit. E campania despre care se tot vorbeşte zilele astea.

Cifre pe scurt: 186 de video responses, 107% creşterea vânzărilor în ultima lună, cam 110 milioane de viewuri pe tot conţinutul video al brandului.

Iar primul spot a luat deja Grand Prix la Cannes (aşa cum echipa Hoinaru.ro a prevăzut încă de luna trecută).

Ce trebuie să reţinem din campania Old Spice? Că probabil este cea mai bună/spectaculoasă/mare  campanie pe social media de anul ăsta. Şi pentru că cifrele care au ieşit sunt cu adevărat impresionante, Old Spice intră direct in the book. Marketeri şi advertiseri din lumea întreagă tocmai au făcut rost de un argument extrem de puternic în favoarea social media. (Aşa că pregătiţi-vă să vedeţi 6 luni de acum încolo chestia asta în prezentări. În multe prezentări)

De notat şi că au răspuns în 3 ore solicitării legate de cererea în căsătorie. Un spot de 51 de secunde scris, filmat, montat şi urcat în 3 ore. Şi cum bine zice Edward Boches (am dat linkul mai sus), ăsta e începutul pentru real time advertising. Şi ţine mai mult de talent decât de platformele folosite.

Ar fi interesant de aflat cum văd plannerii valul ăsta de creativitate la minut, care pare să-i scoată din ecuaţie.

Şi ca exerciţiu de imaginaţie, gândiţi-vă cum ar funcţiona la noi o campanie de genul ăsta, cu aprobări de la client, de la şefii clientului, de la şefii şefilor clientului şi tot aşa.

Şi cum pierdeam eu vremea luni seară dau peste ştire pe Footballpress.net (tnx Alex pentru pont, chiar sunt o grămadă de ştiri bune acolo). Drenthe urmează să vină la Liverpool. Intru pe ştire şi văd: fotbalistul tocmai a anunţat pe pagina lui de Facebook că e aproape de o mutare la clubul englez. Păi şi jurnalistul ce-a făcut în cazul ăsta? Nimic. Meritul lui e că îl place pe Drenthe. Pe Facebook.

Şi mă gândesc că Drenthe are un om care se ocupă de imaginea lui. Sau cineva care îi scrie pe Facebook (nu toţi fotbaliştii îşi scriu singuri pe Facebook şi Twitter). Păi şi atunci ce sens mai are jurnalistul în schema asta? Nu are.

Cât timp îmi pot crea singur (pe baza unor platforme) un grup cu care vreau să comunic, cât timp îmi strâng singur comunitatea de cititori, jurnalistul e în plus. Pentru că eu pot comunica direct, fără intermediari, cu publicul meu.

Iar dacă schema era înainte Eu – Jurnalist – Media – Public, acum este Eu – Spaţiul meu online (blog, site, facebook, twitter – aţi înţeles ideea) – Public. Înainte, piaristul trebuia să treacă pe la jurnalist ca să i se publice ceva. Un comunicat, o ştire, o poză. Era mai greu, ca fotbalist, să ai propriul tău post de televiziune, sau propriul ziar, prin intermediul căruia să comunici.

Şi da, la asta mă gândesc eu luni seară.

Suntem nişte cancanişti. Toţi. Chiar şi ăia care nu recunosc. Citim pe ascuns ce fac vedetele noastre de cârpă, bumbac 100%, care îşi odihnesc bucile obosite de atâta dans prin cluburi cu litere dublate în nume. Şi ne place când aflăm că se ceartă, se împacă, dau mii de euro pe excursii. Dar pentru că e decent să critici presa de scandal, nu ne arătăm drept simpatizanţi ai genului. Suntem oameni de calitate, nu cetăţeni oarecare, domni – nu plezirişti de ordin mărunt. Astea sunt plăcerile oamenilor de rând, noi avem o facultate, un master.

Şi nu-i vedem cum citesc ei pe ascuns CanCan, Click şi Libertatea într-un tab vecin fiind deschise Dilema Veche şi Caţavencu. Dar ajunşi pe twitter îi descoperim între urmăritorii diverselor conturi fake. Sunt aceiaşi cancanişti deghizaţi. Ăia care se plâng de jurnalism, critică moartea servită la draft, ca o bere ieftină, de presa românească. Tot ei se îngrozesc şi ajung să râdă de mojicia care a cuprins societatea, mojicie pe care o consumă ca nişte narcomani. Pardon, nu e mojicie, e parodie.

Exerciţiu de imaginaţie: când v-aţi uitat ultima oară la un serial cap-coadă?

Dar la televizor?

Vă spun eu când am văzut ultima oară un serial la tv: never. Am realizat zilele trecute că n-am reuşit niciodată să prind fiecare episod dintr-un serial. M-am uitat la foarte multe, de la Fresh Prince of Bel-Air la Quantum leap sau Perfect strangers. Nimic, dar nimic, n-am reuşit să văd cap coadă.

Şi încerc să-mi dau seama de două chestii:

1. De ce ne mai dau televiziunile seriale? E clar că nu vom reuşi niciodată să prindem tot. Da, prin afară mai sunt posturile +1 şi mai ai şanse să prinzi. Da, există reluări. Dar ce sens are să te mai oboseşti? Suntem într-o epocă dinamică. Dacă azi la 6 sunt acasă, nu înseamnă că mâine la aceeaşi oră o să fiu tot acasă. Câţi dintre cunoscuţii voştri au un program fix? Şi nu mă refer la faptul că muncesc zilnic de la 8 la 5.

În plus, putem lua de pe net orice episod din orice serial. Ce sens mai are să ne sacrificăm anumite momente din viaţă când totul poate fi on demand?

2. Şi aici intervine a doua întrebare: când o să avem şi seriale pe bani? Da, torrentele merg, spaţiu pe hard este, dar ceva legal? Cu filmele am înţeles, Muvix.ro oferă o grămadă de filme pe 1 euro. Dar seriale? Adică vreau să întreb când o să avem şi noi un Hulu, că acces la Hulu sigur n-o să avem prea curând.  Şi da, în afară de Muvix, Cinemagia mai bagă uşor-uşor filme moca, Realitatea lui Piticu s-a apucat şi ea… Acum hai să facem ceva mai serios.

Voi? Se uită cineva la seriale pe tv?

În acest minunat sfârşit de săptămână se pleacă la mare în grup. Ba la concertul Mika – moka, ba la Liberty Parade tot moka. Ca să nu ziceţi că nu v-am zis, iată ştirile de duminică seară.

Mii de români blocaţi pe Autostrada Soarelui. După un weekend încins pe litoral, zeci de mii de români se întorc acasă în această seară. Aceştia au luat cu asalt Autostrada Soarelui, fluxul mare de autoturisme producând ambuteiaje de zeci de kilometri. Alături de ei se află şi trimisul nostru special, Cătălin Radu Tănase.
- Cătălin?

- Mulţumesc Oana (e weekend, Esca e în concediu) mă aflu pe Autostrada Soarelui aproape de Cernavodă, locul în care începe coada întinsă pe zeci de kilometri. Am stat de vorbă cu oamenii şi aproape toţi mi-au relatat că se aşteptau la cozile acestea dar sperau să le evite plecând mai devreme sau mai târziu. Haideţi să mergem să aflăm direct de la un turist român… Bună seara
- (un tip într-un Opel, rupt de somn, mort de căldură şi uşor amuzat) Bună seara..
- De câte ore vă aflaţi pe drum?
- De… la 4.
- Şi de unde aţi plecat?
- Din Mangalia
- Vă aşteptaţi să fie aglomeraţie la întoarcere?
- Bănuiam, dar m-am gândit că lumea pleacă mai târziu.

Distracţie, muzică şi dans pentru turiştii aflaţi pe litoral în weekend. Sâmbătă artistul britanic Mika a susţinut un concert pe plaja din Mamaia în timp ce la Saturn zeci de mii de fani ai muzicii electronice s-au întâlnit pentru Liberty Parade. Au băut, au dansat şi s-au distrat până în zori.

*Material de la faţa locului*

- Cum e la mare?
- (un tip praf, cu o freză ciudată şi cu tricoul legat în jurul brâului) BINEEEEEEE! Ne distrăm, ne simţim bine, e atmosferăăăăăăăă! (pe fundal prietenii lui, la fel de morţi încearcă să intre în cadru)

- De ce aţi venit la mare?
- (alt prăfălău, băut, drogat etc) Că e Libărti Păreeeeid!!! Cum să nu vin? Facem haooooooos! uuhuuu.

Hotelierii se declară mulţumiţi după cel mai aglomerat weekend al verii. După ce zeci de mii de români au asaltat litoralul Mării Negre, managerii de hoteluri declară că a fost cel mai profitabil weekend. Gradul de ocupare a depăşit toate aşteptările iar încasările au fost pe măsură. Pentru că ne aflăm în plin sezon, o cameră a ajuns chiar şi la *multe sute de lei pe noapte* într-un hotel de 4 stele. Cei mai puţin pretenţioşi au găsit cazare la 2-3 stele la preţuri *la fel de mari*.

Aici urmează de obicei câteva întrebări pentru un manager îmbrăcat fistichiu şi pe urmă interviu cu o tanti care umblă prin gară cu “Cazare?”

Munţi de gunoaie lăsaţi în urmă de turişti pe plaje. După evenimentele din weekend plajele au rămas destul de pustii, însă pline de gunoaie. În Mamaia şi Saturn munţi de sticle şi pahare de plastic acopereau nisipul. Deşi organizatorii au încercat să păstreze curăţenia, numărul mare i-a luat pe nepregătite astfel încât plaja arăta ca după dezastru. Primarul Constanţei, Radu Mazăre a declarat că organizatorii vor primi amenzi şi vor fi somaţi să cureţe plajele în cel mai scurt timp.

Urmează ştiri externe. Distracţie plăcută.

Am mai zis că n-am deloc încredere în diversele iniţiative civice. Sunt convins că se vor extinde, dar niciuna nu va reuşi să schimbe lucrurile de fond. Nu vor schimba modul de gândire şi atitudinea românilor. Totuşi, cred că am putea schimba imaginea României printr-o iniţiativă de genul ăsta. Suntem în plină mediacracy iar social media începe să devină trend setter. Vorbeam aseară cu Ciubotaru despre coolness-ul pe care e construit brandul “Decât o revistă” (ajunsă la numărul 3, lansat aseară la Cărtureşti). De coolness beneficiază şi Lecturi Urbane şi Let’s Do It Romania. Şi nu e un lucru rău. E ok ca unii oameni să participe la anumite acţiuni doar pentru că e cool, cât timp devin endorseri ai evenimentului pentru cunoscuţii lor.

Cred că asta ar fi soluţia şi pentu promovarea brandului de ţară. Adică asta e direcţia din care trebuie să pornească lucrurile pentru ca aşa ceva să meargă. Fără bugete de media, fără creaţie pe contracte de milioane de euro. De la o gaşcă de oameni, pe facebook. Iar în viitor aşa vor merge lucrurile. De la mic la mare, de la implicare maximă a câtorva oameni la molipsirea altor subiecţi. Let’s do it Romania, Lecturi Urbane, Decât o revistă sunt câteva exemple.

Mai ştiţi serialul ăla care ne-a ţinut cu sufletul la gură ani la rând şi care s-a terminat nasol? Lost. De el e vorba. Se pare că nu s-a terminat de tot, o să avem parte de secvenţe extra pe DVD-ul sezonului 6.

Duminică seară începe sezonul 4 din Mad Men. Şi avem parte de un nou episod din Entourage. Sezonul ăsta se pare că o să exploreze o ruptură între Vince şi E.

CBS are un nou serial, Chaos care e abia la episodul pilot şi care nu se ştie dacă va mai continua.

Prin lume e la modă un nou show de televiziune Australia’s Next Top Model. Probabil în câţiva ani o să fie şi la noi.

Trailerul sezonului 6 din Weeds tocmai a apărut. Pe 16 august începe şi serialul.

Posturile pe săptămâna asta nu s-au copt încă. Le mai ţin o vreme în draft. Ce să-i faci, sunt diacritice proaste, de import. Cât timp le aşteptaţi puteţi să luaţi un loc pe canapea. Sau să reveniţi mai încolo. Oricum, nu sunaţi la uşă. Ies eu din când în când…