Un blog intr-un pahar cu apa

Pentru că am început pe ÎnConcert.ro o serie de materiale privind concertele anului 2009, am primit o provocare destul de interesantă de la singura profă din facultate care stă pe twitter, doamna Raluca Moise.

Şi direcţiile de explorat au continuat: iata cateva teme: evolutia gusturilor muzicale ale romanilor, dinamica prezentei la concerte in România; sau… gusturile romanilor in materie de concerte intre 2000 si 2010: de la concertul electoral la concertul de camera.

Mi se pare o problemă interesantă. Numai că n-aş putea să fac de unul singur un studiu amănunţit (care sunt convins că ar folosi întregii prese muzicale). Prin urmare: cine se bagă la aşa ceva? Putem să extindem şi pe obiceiurile de consum a muzicii (de la casetă la ipod). Cred că ar fi gata în câteva săptămâni.

Tot o chestie pe care am început-o anul trecut, o voi continua şi anul ăsta. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, e reconstituirea lui 2009 din pozele pe care le-am făcut cu telefoanele mobile. As avea alte zeci de poze din fiecare luna, dar astea sunt instantanee si surprind momente importante

Ianuarie

Plecarea de la Livadea si revelionul de poveste cu Gilică

Una din multele ieşiri la LaserTag, cu Miruna roşie în obraji.

(more…)

Voi continua ceea ce am început anul trecut aici. Dacă atunci am dat doar cea mai tare reclamă din an, acum o să fac un top 3. La anul top 5 şi tot aşa

Locul 1 – T-Mobile – Life’s for sharing

Treptat, postul ăsta s-a transformat într-o analiză a lui 2009 în publicitatea românească. My bad. Urmează post şi cu My favorite ads of 2009.

2009 a fost an de criză. Şi asta s-a văzut din plin în special în primele luni când tot aşteptam să apară reclame noi şi erau doar promo-uri şi când şi când câte un spot vechi din toamna lui 2008. Au fost scoase din arhivă zeci de spoturi bune sau proaste şi s-a cumpărat doar spaţiu. Şi ăla după vreo lună în care televiziunile au tot scăzut la preţ. Cred că în ianuarie şi februarie s-a şomat la greu.

De concedieri nu mai dau prea multe detalii – unii au dat afară juniori (vezi Leo), alţii au dat afară seniori (vezi McCann) şi restul au îngheţat salariile, pe urmă redus treptat cu 10, 15, 20 de procente. Criză. Totuşi, nu le plâng de milă publicitarilor din Ro. N-a murit nicio agenţie mare, n-a falimentat niciun grup important… n-au existat fuziuni aşa cum se preconiza (auzisem acum vreun an şi ceva de o fuziune Next – CAP – Head – nimic oficial, nimic confirmat).

De la noi singurul client care a făcut ce a zis agenţia a fost Vodafone. “Cine va investi în advertising pe timp de criză va avea de câştigat pe termen lung” enunţau cu elan Naumovici, Ştefan Iordache, Enoiu şi Bogdana Butnar la sfârşitul lui 2008 şi începutul lui 2009. Cine i-a ascultat? Nimeni. Mă rog, nimeni în afară de Vodafone. Vă amintiţi ceva notabil în afară de eforturile susţinute ale celor de la McCann? Poate ING-ul care a ţinut în picioare Headvertising.

Ah şi Petrom a fost activă cu tot cu Ţaralui Andrei. Şi cu continuarea la spotul de acum 2 ani, continuare căruia i-am făcut şi noi un spoof pentru DaAfaceri. Spoof care i-a încântat pe toţi cei care se ocupă de cont, de la Ogilvy la marketeri şi agenţia de online. În felul ăsta s-au dus fericiţi la superiori cu hârtii în mână exclamând “Uite, am stârnit reacţii pe net, lumea face spoofuri, am apărut şi la cârcotaşi”.

A mai fost chixul numit Cosmote (proastă mişcare să meargă la Ogilvy – da, ştiu că a plecat contul la nivel global, but still). Cohn făcea o treabă atât de bună…Dar despre asta într-o ediţie următoare. (more…)

2009 m-a prins la Livadea alături de toţi nebunii, şi pe lângă ei colegii mei din liceu Edi şi Răzvan. Plecasem de pe 28 dar am programat posturi zilnice (cât timp liber aveam atunci!) aşa că până pe 2 când m-am întors miile de cititori fideli (:-J) au avut ocazia să mă citeasca

În 2009 am jucat mult laser tag. Am trecut cu bine prin 3 sesiuni (da, şi aia de restanţe :P), am vizitat (iar) arcul de triumf, am scris 260 de posturi (aproximativ), am cunoscut o grămadă de oameni şi am muncit. N-am muncit niciodată cât am muncit în 2009. Şi anul viitor sigur o să-l depăşească pe ăsta care trece.

A fost anul în care s-au întâmplat multe lucruri. Cât pentru 3-4 ani. În ianuarie mă distram fără nicio grijă, în februarie am relansat ÎnConcert.ro, în martie am mai dat o tură la Livadea, în aprilie am participat la Olimpiadele Comunicării şi nu ne-am calificat, tot în aprilie am fost la Radio Lynx la invitaţia lui Bobby.

În mai am avut parte de una dintre cele mai mişto zile: pe 1 m-am urcat în tren şi am plecat cu 3 oameni minunaţi spre Sinaia. Am urcat la Stâna Regală, ne-am distrat şi am făcut poze. Tone de poze :D Tot în mai am fost pentru prima dată în Bulgaria. Şi mi-a plăcut foarte mult. Şi tot în mai am fost ales Preşedinte DaAfaceri. (more…)

De vreo două săptămâni mă gândesc ce-o să scriu în postul de sfârşit de an, şi tot amân să-l scriu. Următorul post exact asta o să conţină: recapitularea pe 2009 şi new year resolution. Mai sunt fix 12 ore şi 43 de minute până la anul nou şi eu am o grămadă de treabă. Şi cât mi-aş fi dorit să stau şi să citesc…

După cum vedeţi mi-am schimbat tema. Iar. Gata cu cea de iarnă, am trecut la tema pentru 2010. Nu se văd diacriticele din titlu pentru că e un replacer de font. O s-o rezolv one way or another. Fie că le modific pe toate manual, fie că bag diacritice în fontul ăla. M-oi descurca eu Dacă are cineva sugestii, le aştept.

PS: mulţumesc pinkISH pentru că o să-mi măreşti şi logoul după ce o să citeşti asta.

După viscolul nebun care a precedat Crăciunul, m-am îmbrăcat, am căutat lopata de zăpadă prin casă şi am coborât la prestat munci fizice. Pentru că suntem printre cei mai vechi locatari din blog, avem şi cele mai mare pretenţii, pe principiul primului venit. Ştim tot ce s-a întâmplat în blocul ăsta, când a fost oprită apa caldă şi de ce, când ploua prin acoperiş, când era inundat subsolul etc. Fiind o familie cu tradiţie în bloc considerăm că avem prioritate la micile bucurii ale vieţii de locatar: loc de parcare preferenţial, putere de decizie în alegerea reprezentanţilor în comitet, timp de răspuns mai bun la înlocuirea becurilor.

Dar odată cu marile puteri vin si marile responsabilităţi. Aşa că e de datoria noastră să dăm tonul şi la muncă. Deci reţineţi, ca să poţi să ai gura mare, să dai indicaţii, să faci scandal pentru locul de parcare, trebuie să îţi justifici cocoşismul. Aşa că am plecat spre parter echipat corespunzător cu mănuşi, fular şi tot ce se mai cerea pentru o deszăpezire a trotuarului din faţa gospodăriei. O oră mai târziu, după ce jumate din treabă era gata pe aleea de acces, apare primul vecin cu lopată. Evrika! Deja mă gândeam cum o să scriu eu un post lung cât o zi de…. post, despre puterea exemplului, despre mobilizarea extraordinară, despre comunitate şi ajutor reciproc. Doar că vecinul a trecut de alee şi s-a oprit să-şi deszăpezească maşina. Şi dă-i cu mătură şi făraş şi lopată.

În timpul ăsta eu prestam în continuare la metri cubi de zăpadă rămaşi. Mai o pauză, mai o maşină care derapa, mai un împins la respectiva maşină. Vecinu pac-pac a scăpat de zăpadă şi s-a dus în casă, că doar mă descurcam aşa bine singur încât mai mult mă încurca. Între timp a apărut alt vecin care venise cu acelaşi scop: deszăpezirea maşinii. Doar că ăsta n-avea nimic. Dă-mi şi mie puţin lopata, da’ un făraş n-ai? Şi atunci mi-am amintit că şi anul trecut a fost la fel. Şi la momentul ăla le-am sugerat să-şi cumpere lopeţi că nu costă mult şi se depozitează uşor (eu am una cu băţ de lemn care se scoate şi o cupă? de plastic pe care o poţi pune oriunde). Dar am rămas cu sugestia şi anul ăsta nu numai că eram singurul care dădea la lopată, dar eram printre singurii care aveau lopată. Ce-i drept, n-am lopată, n-am cum să te ajut, îmi pare rău. Aşa că o să vorbesc cu administratorul şi la anul noii locatari care se mută în blog vor primi şi o lopată cadou. Pentru că merit.

PS: Maşina am deszăpezit-o târziu în noapte, mult după ce terminasem aleea de acces spre blog şi încă puţin din străduţă.

Când Bobby Voicu a renunţat la Yahoo m-am gândit că sigur o să facă ceva mişto. A urmat o perioadă în care a făcut consultanţă, a ajutat oameni (şi pe noi ), a susţinut conferinţe, etc. etc. şi… la un moment dat şi-a anunţat proiectul: internaţional, mare, hit! Şi m-am gândit la ceva uriaş. Mă aşteptam la ceva imens. Cred că nici un OS nu mi s-ar fi părut big enough.

În momentul în care am aflat că marele proiect al lui Bobby este Revvnation am fost dezamăgit. “Cum, adică Bobby îşi investeşte toate resursele şi timpul într-un joculeţ cu maşini?” Mi s-a părut un mare fâs.

După ce am primit invitaţia pe Revvnation mi-am dat seama că e al naibii de greu ce-au început băieţii să facă acolo. Şi că o să fie tare mişto în momentul în care vor face tot ce şi-au propus.

Momentan îmi pare rău că n-am ce face mai mult de 30-40 de minute pe zi. Dar până şi pentru asta a fost nevoie de luni bune de muncă, pentru un joc luat de la 0. Am fost fan The Crims o vreme, dar de atunci nu m-a mai prins niciun joc online. Nu tu farmville, nu tu triburile, nimic. Acum abia aştept să pot face mai multe chestii în Revvnation. Până atunci vă poftesc să-mi solicitaţi invitaţii. Am văzut prin profil că aş avea câteva.

*ştiu, titlul n-are absolut nicio legătură cu ce-am scris

Asta a fost urarea pe care am trimis-o puţinelor persoane pe care le-am mesăjuit anul ăsta. Am răspuns la câteva mesaje şi cam atât. Iar urarea este cât se poate de sinceră. Şi sunt oameni cărora le-am adresat-o cu gândul. În momentul în care mă pregăteam să tastez şi pentru ei mi-am dat seama că gândul meu s-ar pierde în zecile de alte mesaje şi m-ar face una cu turma. Ceea ce nu mi-am dorit. Aşa că v-am urat de la distanţă cu dorinţa mea cea mai de preţ.

Pentru că a fost un an epuizant. În care am făcut o grămadă de chestii. Totuşi, mai păstrez câteva zile bilanţul lui 2009. Momentan mă bucur de linişte şi de un Crăciun odihnit

A fost primul Crăciun pe care nu l-am petrecut la masă mare cu toată familia. Exact ce îmi doream când eram mic. Să stau doar eu cu ai mei şi să ne uităm la tv. Dar cu ocazia asta am aflat că nu tot ceea ce doreşti să ţi se întâmple îţi şi place. Mi-a lipsit agitaţia din ziua de Crăciun (ca să vă faceţi o idee, la mine e cam ca în Home Alone de obicei ) dar mi-a prins bine o primă zi de repaos. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră

Iar postul ăsta e total lipsit de coerenţă dar vestea bună e că s-a întors Radu. Şi scrie mişto. Şi în februarie mergem pe Anfield!

Asta fiind urarea noastră de Crăciun.

Mulţumim @anca_n pentru brad