Tag

antreprenoriat

Greşeli în antreprenoriat (2): Setarea aşteptărilor

0

Cred că una dintre cele mai frecvente greşeli din primii ani de antreprenoriat a fost legată de setarea aşteptărilor clientului. Şi nu mă refer la promisiuni nerealiste, pentru că nu obişnuim să facem asta, ba din contră. Întotdeauna am privit lucrurile cu prudenţă, ceea ce ne-a dăunat într-o piaţă în care se aruncă cu promisiuni nefondate în stânga şi în dreapta fără nicio ruşine. Reţinerea noastră a fost interpretată adesea drept o nesiguranţă sau o lipsă de pricepere. 

Problema cu aşteptările era cauzată, de cele mai multe ori, de prea mult entuziasm. Se întâmpla să livrăm înainte de deadline, să răspundem la emailuri imediat ce le primeam, să ne concentrăm atenţia asupra noului proiect, renunţând la timpul liber, la weekenduri, sau chiar la ore de somn. Era singura soluţie ca să nu neglijăm ceilalţi clienţi. Numai că acest tratament preferenţial ajungea să fie privit ca o normă, iar în momentul în care lucrurile reveneau la un ritm normal, clientul considera respectarea deadline-ului drept o întârziere.

Citeste mai mult

Greşeli în antreprenoriat (1): Avansul

2

pexels-photo_money

Mă gândesc de ceva timp să încep o serie de articole cu greşeli pe care le-am făcut în viaţa de antreprenor, în speranţa că vor ajuta pe cineva, la un moment dat. Pe mine m-ar fi ajutat să citesc nişte chestii, dar le-am învăţat the hard way pentru că altă cale nu prea ai la 18-19 ani când te trezeşti cu o firmă în braţe şi ţi se pare că le ştii pe toate. Cum s-ar spune, scriu articolele astea pentru Alex cel de acum 8-9 ani.

Una dintre greşelile pe care le-am făcut până acum vreo 2 ani e legată de avans. Noi, la Superior Media, lucrăm în general pe recomandări, deci consideram că nu are sens să luăm un avans. De cele mai multe ori ajungeam la cunoscuţi de-ai unor foşti clienţi sau la oameni din cercul nostru de prieteni. De ţepe am fost oarecum feriţi, în sensul că n-am luat vreuna foarte mare, aşa că vedeam avansul ca pe o formalitate inutilă. “Ne plătiţi dumneavoastră la final, când e treaba gata!”

Însă problema nu era că oamenii nu mai făceau proiectul, ci că în lipsa unui avans aveau tendinţa să o lălăie. Şi ne trezeam cu proiecte simple întinse pe 6-8-10 luni, în care clientul nu se simţea deloc responsabil, tu nu puteai să livrezi şi totul se prelungea la nesfârşit.

N-aş fi crezut că asta e soluţia, însă după ce am introdus plata unui avans la semnarea contractului numărul de proiecte “lungite” a scăzut extrem de mult. N-au dispărut de tot, dar mulţi oameni se simt mai motivaţi să termine în momentul în care dau nişte bani de la început. 

Antreprenorii şi începuturile

3

featured_photo

Prin natura jobului mă întâlnesc foarte des cu antreprenori. Şi de cele mai multe ori e vorba de antreprenori la început de drum, că ei sunt cei care au nevoie de comunicare sau un site pentru afacerea lor. Şi una dintre greşelile pe care le fac cei mai mulţi ţine de planificare şi dozarea efortului.

Vorbeam recent cu cineva care mi-a povestit de nişte prieteni comuni ce tocmai şi-au închis business-ul lansat la începutul anului. Câteva luni au tras tare să amenajeze spaţiul, să găsească nume, să facă branding, site, stocuri, au făcut totul ca la carte. Şi după atâta muncă şi o căruţă de bani investiţi au deschis afacerea obosiţi atât fizic, cât şi psihic, ba chiar şi cu buzunarele aproape goale. Nu erau total nepricepuţi, nu aveau un produs prost, însă n-au mai avut energia să continue după primele 6 luni în care treaba a mers prost.

Citeste mai mult

“Munceşti pentru tine” şi entuziasmul la job

2

shutterstock_324419606

Da, muncesc “pentru mine”. Şi e de mult aşa. De fapt, de 10 ani, de când m-am apucat de muncă într-o formă sau alta, am muncit “la patron” mai puţin de un an.

Din 2010 prestez la Superior Media. N-am simţit niciodată că muncesc pentru mine şi mi s-ar părea total aiurea să fie aşa. Eu înţeleg că pentru mine înseamnă să fac ceva al cărui beneficiar direct sunt eu, adică scris pe blog, citit cărţi şi văzut documentare legate de hobbyurile mele, nu scris planuri de comunicare pentru clienţi. Alea le fac pentru bani şi n-am nicio problemă să admit asta, mi se pare foarte normal, că de-aia e un business. Şi nu văd mari diferenţe între a munci pentru tine sau pentru altcineva, cred că e vorba mai degrabă de barierele alea psihologice care aduc frustrări.

Citeste mai mult

Antreprenoriat: Începuturile şi disperarea

6

După 5 ani+ de exersat treaba asta cu antreprenoriatul, am început să observ nişte tipare atunci când vine vorba de oamenii care se apucă de aşa ceva.

Faza iniţială e cea mai amuzantă, în care toţi îşi propun să rupă norii, să schimbe lumea şi să facă tot succesul din lume. 50% se întorc cu coada între picioare la statutul de angajat, oficial pentru că “s-au întâlnit cu o oportunitate prea mare”. Puţini oameni tratează chestia asta cu maturitate şi înţeleg că o să dureze un timp până va creşte acel business, timp în care e posibil să faci foamea.

Citeste mai mult

The next level

0

hoha_print

Vine un moment în viaţa unui blogger când simte că trebuie să treacă la următorul nivel, să facă şi altceva. Mulţi nu o fac, rămân prinşi într-o etapă pe care, teoretic, au depăşit-o.

Dar mai sunt şi oamenii care îşi suflecă mânecile şi se pun pe treabă. După ce au organizat o mulţime de evenimente prin blogosferă, TVDeceii au luat-o pe Zăineasca de mână şi au pus-o de o agenţie de publicitate specializată în organizarea de evenimente. De la nunţi până la chestii corporate.

Am încredere în ei pentru că îi ştiu foarte creativi, iar Florica are o organizare militărească în sânge. Ei vor face evenimente HOHA. Fiind cererea foarte mare, au ceva probleme cu serverul momentan, dar îi găsiţi pe Facebook.

Nu pot să le urez decât “Case de piatră!”.

Stil

0

Prin 2009 l-am cunoscut pe Alex Moise, un băiat din IT care se îmbrăca destul de bine. Anii au trecut şi Alex a continuat să-şi cultive pasiunea pentru vestimentaţie, pasiune pe care la un moment dat a transformat-o în business alături de nişte prieteni. Aşa s-a născut SARTO, un brand de vestimentaţie “made to measure”. Adică haine făcute la comandă venite la pachet cu consiliere vestimentară. O experienţă completă, cum spun băieţii pe siteul lor.

Deşi SARTO e unul dintre proiectele care mă fac să cred că antreprenoriatul are o şansă reală în România, am ratat sistematic evenimentele lor. Dacă au vreo listă neagră, sunt aproape convins că am ajuns acolo cu toate refuzurile mele.

Cel mai recent e de zilele trecute, când au lansat “Bărbaţii SARTO 2013” – clip pe care îl puteţi vedea mai sus. E doar o mică parte din parteneriatul pe care SARTO îl are cu Festivalul George Enescu, o realizare extrem de importantă din punctul meu de vedere. Şi nu e singura realizare, pe zi ce trece brandul ăsta creşte cu paşi mici şi siguri. Dacă vă uitaţi pe pagina lor de Facebook o să vedeţi că Victor Rebengiuc poată ţinute SARTO, la fel şi stafful de la Enescu. Iar astea sunt doar cele mai recente exemple.

Se poate şi de aici

3

La un moment dat, Cristi Manafu scria deznădăjduit că e foarte greu să porneşti în România un start-up şi să ai succes internaţional. Recenta vânzare a Summify dă speranţe multor antreprenori români, care văd că există şanse şi dintr-un apartament de bloc dintr-un cartier bucureştean.

Sigur, traseul Summify e ceva mai complex, n-au trecut direct de la un apartament din Berceni la sediul Twitter, însă ceea ce trebuie să reţinem e că se poate. Şi sunt poate prea puţini cei care întreţin această speranţă a antreprenorilor români. Finanţările primite de Emi Gal sau Vladimir Oane şi acum achiziţia Summify sunt nişte semnale importante pentru piaţa locală, chiar dacă proiectele respective sunt pe alocuri criticate.

De urmărit – un video (şi) despre antreprenoriat

0

 

Bobby Voicu dă multe interviuri, povesteşte des cum a devenit cunoscut (sau poate l-am auzit eu de multe ori).

Oricum, merită să vizionaţi acest clip, mai ales dacă vă doriţi să ajungeţi antreprenori. Cred că interviul merita difuzat în cadrul Netcampului de anul acesta. Dacă vă uitaţi cu atenţie, o să vedeţi că antreprenoriatul e greu chiar şi când eşti Bobby Voicu. Asta pentru cei care au impresia că atunci când eşti ceva mai cunoscut scapi automat de griji. Sau ţi se plătesc toate facturile la timp.

E greu, criză e pentru toată lumea. Fie că vorbim pe la conferinţe sau nu. Diferenţa între un business de succes şi unul falimentar se face prin muncă.