Tag

bani

Fake metrics şi goana după bani

3

Dacă până acum un an se vorbea despre cifre umflate în social media prin cumpărarea de followeri, likeuri sau trafic, acum lucrurile au început s-o ia razna.

Nu doar utilizatorii fac chestii dubioase, ci şi reţelele, aflate sub presiunea investitorilor. Mai întâi au recunoscut cei de la Facebook o “eroare” în raportarea numărului de views pentru video-uri. Şi nu s-au oprit aici, au făcut modificări şi în modul în care e calculat reachul.

Acum a venit rândul celor de la Twitter să recunoască o eroare în aplicaţia de Android, care a raportat cu 35% mai multe views pe video-urile din campanii. Practic, le-au luat oamenilor mai mulţi bani pentru vizualizări care n-au existat vreodată. După câteva zile şi-au cerut scuze şi au returnat banii, dar semnele de întrebare sunt tot acolo. Cum rămâne cu “cel mai măsurabil mediu de comunicare”? Cum rămâne cu “noi vă oferim statistici exacte, spre deosebire de ratingul de la TV, care e doar o estimare”?

Problemele astea vor afecta încrederea brandurilor mari, care se bazează pe raportări, pe estimări şi pe statistici. Deja mă gândesc cu groază cum le poţi explica unor clienţi corporatişti că excelul lor n-o să mai iasă pe toate KPI-urile, că a mai schimbat Facebook nişte chestii şi înainte lucrurile erau puţin umflate.

Şi cel mai nasol e că astfel de companii vor ajunge să fie devorate de piaţă din cauza unor investitori cărora chiar nu le pasă dacă merg sau nu lucrurile câtă vreme reuşesc să-şi retragă banii la timp. Dacă aş fi în locul oamenilor de la Google aş fi foarte supărat în momentul ăsta, pentru că d-alde Facebook şi Twitter îmi strică piaţa cu disperarea lor.

Economii?

2

Citeam zilele trecute articolul ăsta despre piaţa imobiliară şi mă gândeam la asemănările dintre 2008 şi 2016. Ştiu că pe vremea aia piaţa serviciilor se mişca bine, lumea consuma, oamenii deschideau afaceri noi, făceau investiţii. Şi simţeam asta din numărul de clienţi pe care îi aveam, era pace şi prietenie peste tot. Iar sentimentul ăsta în loc să mă liniştească mă face să mă gândesc la economii, că ţin minte cum a lovit criza în 2008.

Poate n-o fi nasol anul viitor, dar cu un posibil guvern PSD nu prea am motive să fiu optimist. Când îşi vor da seama băieţii că trebuie să facă rost de bani de undeva, ghiciţi cine vor fi primii care vor deschide portofelul. Nu, nu vor tăia salarii, că nu se face să iei bani de la populaţia bugetară, ci vor creşte taxele pentru mediul de afaceri. Mai un TVA, mai un impozit bine ţintit pe IMMuri şi se adună milioanele la buget. Aşa că sfatul meu e să vă apucaţi de economii. Că robinetul cu bani de la clienţi se închide de 10 ori mai repede decât se deschide.

iCredit îţi cere şi banii pe care nu i-ai luat

2

Sună un număr necunoscut pe telefonul personal, adică ăla pe care nu îl au decât câţiva prieteni apropiaţi, familia și nici aia toată. Văd târziu apelul. Ușor contrariat, sun înapoi.

– Bună ziua.
– Da.
– Am primit un apel de la dumneavoastră.
– Da, spuneţi.
– Păi m-aţi sunat. Cine sunteţi și ce doriţi?
– Cine sunt? Radu Muntean e numele meu, de la iCredit (nu sunt sigur că așa era numele lui, dar p’acolo). Nu vă spune nimic?
– Nu.
– (ironic, gen “hai, nu mai face pe prostul”) Nu vă spune nimic iCredit?
– Nop.
– N-aveţi un credit neachitat la noi?
– N-am niciun credit neachitat la nimeni, deci în niciun caz la iCredit.
– Așa deci, ziceţi că nu… (de parcă vorbea în faţa unui juriu).
– Probabil e o greșeală, pe cine căutaţi?
– Domnule, eu am o agendă plină, de unde să știu exact cine sunteţi? Caut oameni care au credite neachitate la iCredit. Și până una-alta nu v-aţi prezentat, eu m-am prezentat, dumneavoastră cine sunteţi? Că cine sună se prezintă întâi!

În punctul ăsta mi-am dat seama că discuţia e de un absurd tembel, așa că am renunţat:

– Domnule, sunt exact persoana pe care aţi sunat-o mai devreme, dar e clar că nu cea pe care o căutaţi așa că e irelevant numele meu. La revedere!

N-am pe nimeni în familie cu credit la ei, abonamentul respectiv nici nu e pe numele meu, e pe o firmă, dar eu tot nu vreau să le dau bani. Și îi evit ca un nesimţit!

Salarii mici, salarii mari

16

shutterstock_152153471_small

A apărut studiul privind salariile din social media în România. 713 euro pe lună, în medie. Adică vreo 3000 de lei. Mult sau puţin? Depinde cum priveşti problema. Din perspectivă antreprenorială, e mai puţin important câţi bani se cheltuiesc cu omul ăla. Ce contează e produsul finit al muncii sale. Cu alte cuvinte, cât produce de banii ăia? Ce beneficii aduce companiei? E ceva concret, palpabil, dincolo de rapoarte şi likeuri numărate? Eu, de fiecare dată când semnez cu un client nou, îmi pun problema: cum pot folosi social media ca să aduc bani acestui business? Sau să-i rezolv probleme de vizibilitate care, în fond, îl fac să piardă bani?

Am un prieten care spune că s-a umplut ţara de “wordişti” care nu ştiu să producă nimic, nu aduc niciun beneficiu şi consumă resurse financiare. El e extrem de dur şi pune în aceeaşi oală accounţi, copywriteri şi oameni de social media. Îmi dă mereu exemple la prima mână, precum vânzătoarele de la supermarket, care stau pe 10-12 milioane şi salariile medicilor, cele ale profesorilor (chiar şi cele din mediul privat). Nu-i împărtăşesc opiniile, dar sunt convins că trebuie făcută o diferenţiere între cei care chiar aduc un beneficiu real companiei pentru care lucrează şi cei care doar încearcă asta.

Citeste mai mult

Există lucruri penibile şi mai există şi asta

6

Mă uitam la TV pe la engleji şi am dat de reclama asta. Nu ştiam că Van Damme o duce atât de prost cu banii, altfel vorbeam cu nişte prieteni să facem o chetă, poate nu ajungea să producă aşa ceva.

În momentul ăsta reclama la Catena stă într-un colţ cu reclama la Profi şi împreună fac mişto de băieţii de la Coors Light.

PS: Să-mi explice cineva cum s-a ajuns de la asta la tâmpenie de mai sus.

Când publicul îţi dă o palmă morală

3

La 3 ani după ce a plecat din trupa Iris şi nu s-a remarcat cu absolut nimic, Cristi Minculescu reia colaborarea cu foştii colegi. Momentan pentru vreo 2 concerte, la Cluj şi Târgu-Mureş, însă probabil că vor urma şi altele.

Ce ar trebui să reţină soliştii ăştia cu aere de vedetă e că lumea nu-i apreciază pentru voce. Nu, românii nu au o cultură muzicală atât de vastă încât să meargă la un concert într-un bar doar ca să asculte timbrul lui Minculescu sau al lui Kempes. Nu, omul merge să fredoneze “Casino”, “Floare de iris” sau “Ziua vrăjitoarelor”. Însă piesele astea sunt mişto în varianta lor originală, dacă le dai alt solist s-a pierdut tot farmecul. Şi de obicei trupa are drepturi pe piese, deci solistul nu prea are voie să le cânte. Şi chiar dacă le cântă fără acord, la un bis pe final de concert, nu sună la fel cu un instrumentist care abia a învăţat acordurile.

De-asta mi se par aberante ifosele astea de tipul “eu sunt Cargo” sau “eu sunt Iris”, ba chiar total neproductive. Vorbim de nişte oameni de 50-60 de ani, ar trebui să fie conştienţi că împreună pot face bani mai uşor.

Oricum trupele astea nu au mai scos nimic interesant de 15-20 de ani, măcar să asculţi piesele alea vechi într-o variantă cât mai aproape de original.

Kempes încă n-a prins ideea şi se încăpăţânează să meargă de capul lui, întâi cu Rezident Ex, acum cu proiectul KEMPES. Aşteptăm să se prindă atât el, cât şi colegii de la Cargo că orgoliile domolite fac bine la buzunar.

Vrem bani din blog, dar…

8

bani_blog

Citeam un articol scris zilele trecute de NwRadu (recuperez ce-am pierdut în perioada de festival) şi am început să calculez cât a cheltuit el numai pe echipamente foto-video în ultimul an. 1000 de lei pe cameră, 330 de lei lumini, 150 de lei microfon. 1500 de lei doar pentru câteva clipuri, care nici măcar nu reprezintă sursa principală de materiale pentru blogul lui. La asta se adaugă o mulţime de alte cheltuieli pe care sunt convins că Radu le face, aşa cum se întâmplă cu mulţi dintre bloggerii de top de la noi.

Şi în acelaşi timp avem graficul de mai sus, extras din studiul Blogosfera în România. E amuzant cum vrem să câştigăm bani din blogging, dar nu suntem dispuşi să investim într-un laptop decent, un abonament de net, un MiFi, un mirrorless etc.

Ca să nu mai vorbim de investiţia în timp. Oricum noi n-avem când să scriem pe blog, că suntem ocupaţi. Aşa că ori veniţi cu ceva campanii, ori ne lăsaţi în pace, că avem treabă.

Bloggerii în scandalul de la Tarom

21

Acum ceva timp, la TAROM a venit un manager privat. Om cu experienţă, ales pe bune, a început să taie în carne vie şi de-atunci sistemul încearcă să-l scuipe. Au fost tot felul de şicane: ba i-au redus mandatul, ba l-a demis Consiliul de Administraţie şi l-a pus înapoi Ministrul Transporturilor. Ultima ghiduşie venită de la Corpul de Control al Tarom e un raport privind activitatea CEOului belgian.

Evident, din raportul respectiv reiese că s-au cheltuit mulţi bani aiurea, printre altele şi pe o campanie pe bloguri.

Concluzia finală legată de banii daţi pe bloguri este următoarea:

Este evident că achitarea unei sume total de 86.180 euro (69.500 euro + 16.680 euro TVA) pentru promovarea companiei pe blogul unor persoane fizice, gen www.razvanpascu.ro, www.adrianciubotaru.ro, www.victorkapra.ro, www.alexandrunegrea.ro, www.alexradescu.ro, www.tedoo.ro etc. este total nejustificată având în vedere numărul mic al persoanelor care au accesat respectivele bloguri.

Fiţi siguri că aceeaşi concluzie ar fi fost trasă indiferent de numele implicate, indiferent de traficul lor. Că asta era tema dată.

Citeste mai mult

Dacă sunt bani la buget

0

În ultima vreme aud o frază care mă amuză şi mă scoate din minţi în acelaşi timp. Vom face cutare lucru “dacă sunt bani la buget”. Vom mări pensiile dacă sunt bani la buget, le vom da medicilor ceva bani în plus din martie dacă sunt bani la buget, vom începe proiectul X dacă sunt bani la buget.

De parcă treaba asta cu banii la buget e o loterie totală şi habar n-avem de ce bani vom dispune peste 4-5 luni. Plătim din banii statului armate de specialişti, dar niciunul nu e în stare să dea o prognoză pe următoarele câteva luni. Aşa că rămâne să vedem cum stăm cu banii la momentul ăla şi ne descurcăm noi.

Înţeleg că un factor important ţine de încasările care se fac din impozite, dar e puţin aiurea ca un stat din ditamai Uniunea Europeană să fie atât de rupt în fund şi să nu ştie nici măcar aproximativ pe ce bani se bazează în următoarele 2 trimestre. E ca şi cum aş zice că te invit la o petrecere dar o să ne putem îmbăta în funcţie de ce băutură aduce lumea.

Deci asta cu “dacă sunt bani la buget” e mai degrabă o metodă de dus cu zăhărelul poporul până ne dezmeticim noi cum stă treaba şi cum ieşim din… situaţie.

Realităţi paralele

7

O cunoştinţă a făcut următoarea afirmaţie: în ziua de azi te descurci greu de tot cu 2000 de euro pe lună, mai ales dacă ai şi vreo rată de 3-400 de euro plus alte cheltuieli; rămâi cu 1500 de euro care cu greu îţi ajung ca să pui benzină, să te distrezi şi să-ţi cumperi şi haine.

Mi-ar plăcea să analizaţi, pe scurt, afirmaţia. Pentru că mie mi se pare venită dintr-o lume paralelă cu a noastră. Repet, vorbim de aproape 9000 de lei, lunar. Există vreo realitate în care te descurci greu cu banii ăştia?