Discurs

Stimaţi vorbitori de limbă română,
stimaţi români,

Limba noastră naţională a fost în toată istoria literară a acestei ţări un subiect ce a stârnit interesul multor intelectuali. Deşi preocuparea comună a existat mereu, diferenţa de opinie a dus de multe ori la dezbateri privind evoluţia acestei limbi naţionale, evoluţie care de multe ori s-a considerat a fi dusă într-o direcţie greşită. Nu sunt puţini cei care contestă aceste evoluţii ale limbii odată cu fiecare apariţie a noilor norme.

Menite să aducă o noutate şi să se adapteze la ceea ce vorbeşte poporul român, aceste norme sunt stabilite de nişte intelectuali a caror putere de decizie a fost pusă la indoiala în multe momente. Problema care se pune în acest moment este: cine poate stabili dacă o evoluţie aduce automat un plus pentru limbă sau nu.

Vom incerca să vedem carei tabere îi putem aduce mai multe argumente în sprijinul deciziilor luate. Vom încerca să vedem dacă această evoluţie a limbii nu este decât o introducere în cadrul normei a unor limbaje incorecte.

De multe ori schimbarea este necesară. Iar această schimbare este asociată cu evoluţia însă minţile lumintate care sunt autorizate sa ia decizia pot alege uneori soluţii de compromis.

În situaţia actuală, noul Dicţionar Ortografic, Ortoepic şi de Morfologie precum şi cea mai recentă ediţie a Gramaticii Limbii Române sunt contestate atât de intelectuali cât şi de oameni de rând care încearcă să apere valorile acestui neam.

Marea problemă care s-a pus este aceea că normele actuale se mulează pe ceea ce se vorbeşte între graniţele acestei ţări însă până mai ieri acest limbaj era considerat agramat. Astăzi el a fost introdus în cadrul normelor astfel încât, cei care ieri erau consideraţi agramaţi s-au trezit peste noapte cu un limbaj academic.

Această aducere în legalitate a tuturor agramaţilor este argumentul de bază al contestatarilor.

Este la fel de adevărat că fără astfel de decizii radicale limba română nu ar fi evoluat niciodată şi, probabil, am fi vorbit şi astăzi la fel ca în scrierile cronicarilor români. Schimbarea este binevenită mai ales dacă este vorba de o corelare între limba vorbită de popor şi ceea ce este scris.

Conservatori au existat mereu între intelectualii din România, şi nemultumirile lor au starnit deseori discuţii aprinse între ei şi cei care apărau inovaţia. Acest lucru nu ne-a împiedicat însă să ne îndepărtăm de limba lui Eminescu şi să construim un limbaj modern, adaptat nevoilor noastre de astăzi.

Cu siguranţă că aceşti contestatari nu vor dispărea, la fel cum nici oamenii reformatori nu vor înceta să lupte pentru ideile lor. Astfel, dorinţa de păstrare a limbii aşa cum este şi nevoia de a o aduce la standardele impuse de vremuri vor exista şi ele mereu.
Trebuie ca aceste modificări să aducă un echilibru între norme şi ceea ce vorbeşte românul de rând.

Este cunoscut faptul că omul de rând nu cunoaşte aceste probleme puse la vârful piramidei intelectuale însă este de datoria noastră, a tuturor, să-i informam pentru a putea păstra anumite aspecte esenţiale ale limbii.
Schimbarea poate veni însă este mai întâi nevoie să arătăm unde se greşeşte şi mai apoi să analizăm dacă această evoluţie nu poate fi prevenită prin corijarea celor din jur.

Dacă aceste probleme sunt prea puţin importante pentru omul de rând, noi trebuie să pătrundem în casa lui prin orice mijloace, să-i transmitem mesajele noastre prin intermediul celui mai bun mesager, copilul. Printr-o educaţie solidă cei mici vor putea afla cum se vorbeşte corect în limba română încă de la Decebal şi Traian şi vom avea astfel şansa de a opri aceste pseudo-evoluţii care nu fac decât rău limbii române şi poporului în ansamblu.

Dacă după această aducere la cunostinţă a normelor, poporul român va alege să continue această agresiune faţă de limba română vom putea vorbi despre o schimbare ireversibilă însă până atunci este de datoria noastră să veghem asupra respectării normelor existente.

Acest discurs a fost scris ca temă pentru cursul de Retorică şi nu a fost revizuit sau modificat. E un discurs „la prima mână”