Am o prietenă (foarte descurcăreaţă şi perseverentă de altfel) care susţine că oricine poate să facă PR. Mereu ne contrazicem când ajungem la subiectul ăsta şi ea argumentează spunând că nu-i o muncă aşa grea şi se poate învăţa prin practică. Ce-i drept, se poate învăţa, dar nu oricine practică înseamnă că a învăţat. Mie îmi place să cred că majoritatea catastrofelor au un background educaţional nelegat de comunicare şi relaţii publice. Aşa îmi place mie să cred, nu zic că e adevărat.

Vă invit să vă luaţi inima în dinţi şi să urmăriţi prezentarea de mai jos. Vă zic de pe acum că vă trebuie multă răbdare. Cu Delia n-am nimic, însă de data asta s-a prezentat foarte prost la eveniment şi nu-mi stă în fire să trec cu vederea lucruri. Plus că e un argument foarte bun pentru a-mi susţine punctul de vedere exprimat mai sus.

Prezentarea De ce nu avem prezentare? Eu o singură dată am prins pe cineva mare fără o prezentare cât de scurtă. Bogdana tocmai venise de la Madrid cu o seară înainte şi pentru că n-a avut timp, a venit la BBC (eveniment DaAfaceri din 2008) fără prezentare. Totuşi a pornit o discuţie foarte interesantă şi interactivă. Dar e Bogdana.

Noi ăştia mai micii să ne rezumăm totuşi la chestii simple şi clasice cum ar fi o prezentare. Măcar aşa păstrezi un fir logic la ceea ce spui. În ultimele luni am scris la prezentări de mi s-a făcut rău. Dacă m-aş duce la un client şi i-aş zice “n-am venit cu o prezentare” cred că ar zice “bine, mulţumesc”.

Faceţi abstracţie de ăăă-uri şi pauze. Astea sunt cheap shots, hai să vedem concret ce e greşit şi mai ales ce ar fi putut învăţa într-o şcoală de comunicare.

Vocabularul şi fluenţa se corectează cu citit. Mult citit şi mai puţine seriale. Noi la Litere chiar citeam.

Când eşti în panel cu nişte oameni nu te apuci să spui că prezentarea ta îi ajută pe oameni iar celelalte prezentări nu. În general nu faci paralele cu alte prezentări (exceptând momentele în care te cheamă Dragoş Mănac sau Bobby Voicu sau Vlad Stan şi faci o glumă). Tu ai prezentarea ta şi aia e.

Ce n-a ştiut să spună Delia?

Că pentru a comunica ai nevoie de conţinut. Din păcate n-am auzit cuvântul ăsta de la ea.

Că e mai important să stârneşte buzz decât să vinzi albume. Buzz-ul îţi aduce notorietate şi implicit concerte dacă piesele tale sunt bune. Exemplul pe care vi l-am mai dat este cel al americanilor de la Greatful Dead care în anii ’70 erau singura formaţie care permitea înregistrări la concertele lor. Fanii făceau schimb de bootleguri şi aşa muzica lor ajungea la cât mai multă lume, deşi asta le-a afectat vânzările de discuri. Pentru aprofundare citiţi articolul lui Edward Boches sau chiar cartea.

Că artiştii se folosesc de pseudo evenimente pentru a crea conţinut.

Pe astea noi le-am învăţat la şcoală la nivel teoretic. E vorba de nişte termeni, de nişte mecanisme de gândire, de o anumită perspectivă din care priveşti lucrurile. Astea se învaţă stând câţiva ani pe băncile unei şcoli şi vorbind despre PR cu nişte oameni mai mult sau mai puţin pregătiţi. Nu intrăm în detalii, astea sunt chestii de bază.

Şi încă ceva: muzica e un produs. Cd-urile şi casetele sunt suporturi care nu se mai vând.

Păreri? Sugestii? Reclamaţii?