Dintre toţi profesorii cu care am avut probleme în liceu, profa de latină a rezistat cel mai mult. De obicei noi nu stăteam la discuţii, făceam reclamaţii la directoare, la inspectorat, chiar şi la minister dacă era nevoie. Şi în 2 timpi şi 3 mişcări profesorii care aveau un comportament nepedagogic (sau în cazul profesoarelor de engleză, aveau mai puţine cunoştinţe decât noi) zburau la alte licee.

N-am avut niciodată o problemă cu profesorii slabi (în general suplinitori), dar dacă eşti vai steaua ta şi abia iei examenul de titularizare sau te nimereşti pe pile ca suplinitor, nu te da cocoş. Şi în general ăştia mai slabi voiau să facă militărie cu noi. Doar că nu mergea.

Cum ziceam, singura profă care ne detesta dar care ştia materie şi în afară de puţină demenţă nu avea nimic, era profa de latină. An de an luam note foarte mici la oral pentru că nu se lipea de noi limba lui Cezar de nicio culoare. Dar recuperam de fiecare dată la teze, când luam 9 sau 10. Evident, copiam pe rupte fără ca profa să ne prindă. Că de prins, se prinsese de mult. N-aveai cum să iei 6 în oral şi 10 în teză. Noi motivam că suntem nişte copii mai timizi şi ne pierdem repede în faţa ei :))

În clasa a 9-a scriam copiam noi liniştiţi cu telefoanele pe bancă şi s-a trezit să ne întrebe de ce le ţinem pe bancă. Nu cumva copiem? Noi i-am răspuns că aşa ceva e posibil doar cu telefoanele color. Săracii colegi care aveau telefoane color ne-au înjurat în gând. În clasa a 10-a aveam telefoane noi, toate color şi i-am zis că se poate copia doar cu telefoanele cu cameră. Ba chiar i-am şi arătat telefoanele, mărturisind spăşiţi că am încercat să copiem la o materie şi ne-a prins profesorul :))

Eh, dar în clasa a 11-a n-a mai mers şmecheria. S-au schimbat datele problemei şi ne avea la mână. În episodul următor o să vă povestesc cum ne-a prins la înghesuială profa de latină şi cum ne-am mobilizat ca să ripostăm :D

Colecţia completă de poveşti din Şcoala Centrală aici.