Aşa cum vă povesteam, clasa a 11-a a fost un moment al schimbărilor. Diriginte nou, o clasă pe la subsol şi ostilitate din partea conducerii. Cu ostilităţile eram obişnuiţi, dar noul diriginte nu ne mai susţinea deloc. Învoiri mai puţine, scutiri de mână deloc, absenţe motivate ioc. Şi pentru noi era o tragedie, mai ales că ne luptam mereu pentru premii. Şi nu puteai să iei premiu cu nota 9 la purtare.
Dar problema cea mare era latina şi profesoara care pur şi simplu nu ne suporta. Ba chiar la un moment dat ne-a pus să declarăm pe caiete că nu o vom mai saluta atunci când o întâlnim. Evident, demersul ne-a făcut să o vânăm pe la cancelarie. Alergam şi din celălalt capăt al şcolii doar ca să-i ieşim în cale şi să o salutăm respectuos :))
În semestrul al doilea din clasa a 11-a ora de latină era joia de la ora 8:00. Şoc şi groază! Cine nu era în clasă până la 8:05 nu mai intra. Absenţă nemotivabilă. Şi la 10 absenţe putea să ne lase corigenţi pe motiv de „neşcolarizare”. Era ceva cu 75% din cursurile unei materii. Anyway, ne-am chinuit un semestru întreg să ajungem la 8:00 în clasă. Imaginaţi-vă că eu ajungeam de obicei pe la 9 jumate la şcoală. Eu la 8 jumate abia mă trezeam, cum să ajung la şcoală la ora 8?
Au urmat câteva absenţe nemotivate, câteva scutiri medicale pe motiv de „analize”, câteva scandaluri cu profesoara. Dacă veneai la 8 şi 6 minute nu intrai. Dacă ea se îndrepta spre clasă, trebuia să fugi, să o depăşeşti şi să intri ca să nu ai absenţă (dacă mergeai în rând cu ea îţi închidea uşa în nas). La un moment dat ne-am enervat şi am stabilit toţi să venim din timp. Am hotărât să ajungem la 7:45, ca să aibă timp şi întârziaţii să vină.
Am stabilit ziua şi la 8:00 eram toţi în clasă. Toţi. A fost singura dată când ne-am strâns toţi în clasă, la timp, în cei 4 ani de liceu. La teze se întârzia, la deschidere s-a întârziat, la ultimul clopoţel nu mai zic. Toată clasa aştepta să vină nebuna. A intrat la 8:05 şi unul dintre colegi a zis cu voce tare: „E 8 şi 5, aveţi absenţă, doamna profesoară!„. A înlemnit. A ţipat puţin şi apoi a plecat val-vârtej din clasă. Din semestrul următor am avut o altă profesoară de latină.
Colecţia completă de poveşti din Şcoala Centrală aici.
3 comentarii. Leave new
[…] Iaaaurt, vreo două profe care ne apelau doar cu “mămică“, profa de latină care ne-a pus să semnăm că n-o mai salutăm pe […]
:))))))))) Foarte tare! Ador povestirile tale din liceu.
[…] simplă, dacă aţi urmărit până acum, ştiţi că profesoara de Latină nu ne suporta. După ce am dat-o afară şi i-am pus absenţă, profa n-a mai intrat la noi la clasă decât cu directoarea de mână. Şi s-a instaurat un fel […]