Bestfest 2011 – se poate şi mai bine

Vineri şi sâmbătă am ajuns la Bestfest, în amintirea vremurilor în care participam constant la concerte. Ştiam că o să fie mişto atmosfera de festival încă de când s-a anunţat locul de desfăşurare, dar nu prea m-au entuziasmat trupele. Cam slăbuţ, practic doar Mika era un nume „mare”, restul erau artişti pe diferite nişe. Nu săriţi, Pendulum şi Skunk Anansie nu sunt trupe mari.

Lăsând la o parte distanţa enormă pe care o aveam de parcurs până în Tunari (22 de km pe cel mai scurt traseu din faţa blocului meu), au mai fost ceva hibe. Line-upul s-a dovedit a fi slab chiar şi la nivel de trupe româneşti. OCS, Şuie, Sarmalele Reci şi Coma. În rest copii.

Bâlciul. Era un contrast atât de puternic între ce se întâmpla în spaţiul de festival şi ce era în zona amenajată pentru tiribombele alea, încât părea să fie din alt film. În rest ştiţi, fete frumoase, băieţi frumoşi, mici, pepeni, struguri, gagicuţe frumoase.

Localnicii. Primăria din Tunari a aranjat un deal frumos cu Emagic astfel încât minoritatea naţională a intrat doar cu buletinul, cum se făceau creditele la Altex pe vremuri. Mai ştiţi de Altex? Zău că vreau binele localnicilor din Tunari, vreau să se culturalizeze şi ei, dar sunt convins că Lamb, Coma şi House of Pain nu sunt pe lista lor de preferinţe muzicale.

Lumina. Care era ca în „La Steaua” lui Eminescu – azi o vedem şi nu e. Am înţeles că parcarea era un câmp, mi-ar fi plăcut să avem nişte numere, măcar nişte puncte de reper pentru rândurile alea, dar nu insist. Măcar să fi avut lumină. Ştiu, curentul e scump, dar parcă e mai greu să mergi prin toate gropile dacă nu vezi chiar nimic.

Per total atmosfera a fost foarte mişto şi cu câteva trupe mai bune chiar ar fi fost o experienţă interesantă. Pentru anul viitor propun să păstrăm locul, să scăpăm de intrarea cu buletinul, să lăsăm în afară bâlciul şi să aducem şi muzică la acest festival. Dacă se poate 😀 Că mi-a părut tare rău că n-am avut ce face sâmbătă seara în afară de Mika.

Şi în încheiere vă mai las cu un exemplu de la Peninsula 2009: pe scena mare era NIN, un recital EX-TRA-OR-DI-NAR. Foarte multă lume. Pe o altă scenă cânta Parov Stelar. Concomitent. Era şi acolo plin. Ce-i drept, scena de la Parov era mai mică, dar câteva mii de oameni tot erau.