Cu fiecare articol care aduce a publicitate, bloggerii sunt etichetaţi drept mercenari de cititorii lor care i-ar vrea albi şi imaculaţi. Ba chiar unii simt nevoia să se justifice, asaltaţi de contestatari. Dacă este normal sau nu, e o altă problemă.

În final cititorul oricum rămâne cu ideea că bloggerul pe care el îl îndrăgea de mic, pe care l-a crescut de la 100 de unici, alături de care înjura sistemul, s-a vândut pe câteva mii de euro (sau câteva sute, după posibilităţi). Şi de cele mai multe ori nu e adevărat. Sunt destui bloggeri care nu intră în campanii pentru bani. Uitaţi-vă câţi au serviciu şi o să vedeţi că sunt puţini care trăiesc doar din blogging.

Da, e o metodă prin care îşi completează veniturile, dar din punctul meu de vedere sunt alte lucruri mai importante. Bloggingul ăsta mai serios are avantaje care nu ţin de bani. Sunt o grămadă de locuri în care n-ai ajunge în mod obişnuit nici dacă ai fi dispus să plăteşti mulţi bani.

De exemplu, în Redescoperă România nu poţi să ajungi plătind pe cineva. Sigur, îţi poţi face propriul Redescoperă, dar nu e acelaşi sentiment. La Heineken Mansion sau în Tabara de Reformare Heineken nu ajungi decât dacă bei bere şi câştigi concursul.

În Zona VIP la partyurile Desperados, la Uzinele Dacia în vizită, #prinsibiulmeu sau într-un sat uitat de lume alături de cei de la Unicef,  nu ajungi decât aşa. Până la urmă nu e vorba de banii pe care îi câştigi, bani putem câştiga cu toţii, e vorba de experienţele extraordinare la care ai acces.