Foto via

Până anul trecut ajungeam destul de rar la teatru. Niciodată nu cumpăram bilete la timp, iar siteurile teatrelor din Bucureşti conţineau mult prea puţine informaţii.  Situaţia era destul de nasoală, pentru că teatrele mari aveau sălile pline, deci nu exista niciun interes pentru online. Banii şi aşa nu ajungeau pentru decoruri, salarii şi restul de cheltuieli. Excepţie a făcut întotdeauna Teatrul Masca, ei fiind însă un teatru de cartier.

Însă în ultimul an am văzut o deschidere tot mai mare a teatrelor faţă de online. Mai mulţi directori au căzut la pace cu Eventim astfel încât Bulandra, Teatrul Mic, Teatrul Foarte Mic, Masca şi Palatul Copiilor oferă bilete prin sistemul de ticketing online. Asta înseamnă că puteţi să cumpăraţi bilete la aceste teatre de pe site, din magazinele Vodafone, din Cărtureşti, Humanitas şi încă câteva locuri. Chiar şi online, puteţi rezerva acum biletele şi le puteţi plăti în 72 de ore cu ridicare din Mall Vitan, Plaza sau sediul din Strada Polonă. Sau vă pot veni acasă cu plata ramburs.

Un soi de sistem online are şi Teatrul de Comedie (încă nu l-am încercat, până acum vreo 2 luni nu exista). Sau puteţi să sunaţi acum la teatru şi să rezervaţi bilete pentru “Femeia care şi-a pierdut jartierele“.

Aştept cu interes o soluţie şi din partea celor de la TNB, n-am mai prins bilete acolo de mai bine de un an. Mi se pare total anacronic să stau la cozi imense pentru un bilet la teatru.

Iar o variantă ceva mai neconvenţională ar fi să vizionaţi o piesă de la National Theatre London, transmisă live în Bucureşti. La Light Cinema pot fi vizionate spectacolele, cam o dată pe lună. Biletele sunt 60 de lei, însă transmisia e impecabilă, High Definition, iar experienţa e foarte interesantă. Trebuie doar să vă alegeţi piesa cu grijă. Eu am văzut The Kitchen (foto) acum câteva luni şi am rămas mască. Decorurile, scena, distribuţia sunt la un cu totul alt nivel decât ce vezi în teatrele din România. Iar unghiurile din care se face filmarea te ajută să surprinzi ceea ce spectatorii din sală n-ar putea observa. Bilete se găsesc, abia dacă sunt în sală câţiva rătăciţi de pe la British Council. Cred că găsiţi şi în ziua spectacolului.

După cum vedeţi, sunt o grămadă de soluţii dacă vreţi să mergeţi la teatru fără să staţi la cozi pe la casele de bilete. Numai să vreţi. Chiar, care e ultima piesă pe care aţi văzut-o?