– Mă, dacă nici în ţara asta a nimănui n-om şti până la sfârşit să le luăm tot aşa piuitul ălor care-o conduc, atunci mari idioţi mai suntem!… Putem să ne întoarcem la Dunărea noastră, să ne legăm câte un bolovan de gât şi să ne-aruncăm în apă, să ne ducă bolovanii la fund. Că de pomană mai trăim şi facem umbră pământului! Aia e!

Fragmentul face parte din romanul Calea Victoriei, de Cezar Petrescu şi mi se pare că surprinde perfect gândirea băieţilor deştepţi de ieri şi de azi. Fraza e rostită de Iordan Hagi-Iordan, un magnat al petrolului la vremea respectivă, un mare bandit, un afacerist specializat pe târguri dubioase cu statul român. Dacă n-aş şti, aş zice că romanul face referire directă la Dinu Patriciu.

În altă ordine de idei, nu vă recomand cartea, e destul de slabă. Am citit-o printre picături, încercând să savuzez detalii din epoca respectivă. Până să-mi dau seama, m-am trezit că trecusem de jumătate fără să se întâmple ceva notabil.