De ani buni se vorbeşte despre ineficienţa Televiziunii Române, despre furturi, despre contractele dubioase, despre miile de angajaţi care nu fac altceva decât să plimbe hârtii. Ştim cât de prost merg lucrurile acolo dar până mai ieri am ales să ignorăm problemele respective. Deşi se cheltuie bani publici, deşi ne este impusă o taxă „de şmecher” pentru Radio şi TV, nimeni nu s-a sesizat.

Până când nu am avut o problemă directă cu TVR-ul, până când nu ne-au interzis vizionarea meciurilor de la Euro2012, nu ne-a păsat de mişmaşuri. Abia după primele meciuri transmise de Dolce ne-am sesizat. Abia atunci a început să ne revolte modul în care Enăchescu şi Cernat îşi dădeau unul altuia contracte.

Mi se pare un exemplu foarte bun care demonstrează că societatea civilă nu există. Există doar nişte oameni care, din când în când, au nişte interese sau nişte afinităţi.

Lectură suplimentară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu