A revenit moda cititului şi, teoretic, ăsta e un lucru bun. Dacă nu citim din convingere, măcar să citim pentru că e cool. Următorul pas ar fi să selectăm cu atenţie cărţile care ne trec prin mâini, să nu mai lecturăm la kilogram.

Eu, trebuie să recunosc, niciodată n-am citit repede. Am încercat de câteva ori ghiduri de “citit în viteză” dar m-am lăsat păgubaş până la urmă. Prefer să lecturez în tihnă, să mă opresc de câte ori îmi vine vreo idee, să caut pe net informaţii extra legate de subiect, să mă gândesc puţin la ce-am citit. Ajung să citesc mult mai puţin decât mi-aş dori, iar asta mă face să aleg cu grijă cărţile. E o variantă mai bună decât să citeşti extrem de mult şi să dai peste cărţi de duzină.

Câteva recomandări din ce-am citit în ultimul an:

Open – Autobiografia lui Andre Agassi – A fost hit la începutul anului trecut, eu am reuşit s-o citesc ceva mai târziu. Am terminat-o în câteva zile şi pe urmă a citit-o şi mama. E o poveste de viaţă extraordinară, bine scrisă (a fost implicat un ghost writer). Nu e obligatoriu să vă placă tenisul, dar o savuraţi şi mai mult dacă urmăriţi ocazional turneele de Grand Slam. Eu am descoperit sportul ăsta fix în perioada de vârf a duelului Agassi – Sampras, prin 2000. Tot atunci am început să şi joc.

Biografia lui Steve Jobs – Când am început eu s-o citesc deja era un subiect închis, auzisem numai cuvinte de laudă. Oameni care antipatizau Apple au devenit fani după ce au citit cartea asta. O altă biografie bine scrisă, chiar dacă e alt stil faţă de Open. Inspiraţie, business şi o poveste de viaţă. E una din lecturile obligatorii a ultimilor 5 ani.

Amintiri din pribegie – Neagu Djuvara – Lectură cu aer burghez, povestea vieţii unui român care a trăit dincolo de Cortina de Fier. Prima jumătate conţine evenimentele de după Al Doilea Război Mondial, venirea comuniştilor la putere şi cum s-a văzut totul din afară, a doua jumătate acoperă anii petrecuţi de Djuvara pe continentul african. O introducere în cultura şi obiceiurile din Niger.

De ce este România altfel? – eseul lui Lucian Boia e extrem de concis. Citeşti şi dai din cap aprobator la fiecare pagină. Nu e vreo capodoperă, dar e un punct de vedere bine conturat şi rezumat excelent.

Călătorie în România – până fac rost de “Cultura şi comportamentul românilor” (Ruth Benedict, lucrare de referinţă din anii ’40) mă mulţumesc cu viziunea lui Sir Sacheverell Sitwell, care a făcut o vizită în ţara noastră în 1937. Pe alocuri părerile sunt uşor greşite, dar am identificat şi o serie de observaţii foarte bune asupra culturii româneşti. Mai puţin în ceea ce priveşte ţiganii, pentru care omul cred că avea o pasiune.