De când s-a deschis un Lidl foarte aproape de mine, am devenit abonat. Cred că ajung de vreo 3 ori pe săptămână ca să cumpăr diverse chestii. Îmi place că sunt locuri destule de parcare, ziua e liber, băbuţele nu prea au cum să ajungă pentru că e de mers cu maşina.

Şi cum oamenii au ditamai raionul de dulciuri, am început să testez de toate, până când m-am oprit la nişte biscuiţi Sondey. Sunt mari, dulci şi au şi un preţ excelent, vreo 6 lei un pachet imens, de 500 de grame.

Eh, şi zilele trecute mă apropiam de finalul unui pachet, aşa că am avut următoarea revelaţie:

lidl_biscuiti

Şi de-aici au început miştourile, aşa că m-am dus cu gândul la… ştiţi voi (nu pot să vă spun, dar e vorba de ceva inventat de Thomas Edison).

lidl_biscuiti2

Am râs, ne-am simţit bine, ieri am fost şi mi-am refăcut stocul de biscuiţi, viaţa mergea înainte. Până când a sosit la uşă coletul de mai jos.

biscuiti_lidl

Şi cu mesaj de la Lidl & GolinHarris:

Dragă Alex,

Noi nu dormim niciodată. Cu CC sau fără, tot am aflat care este pofta ce-ai poftit şi pe loc am îndeplinit. Poftă mare!

Pentru că real-time marketing, vorba poetului.

Acu, dacă tot suntem la capitolul “îndeplinit dorinţe de bloggeri”, vă spun foarte sincer că mi-aş dori un Mercedes-Benz CLA45 AMG pe numele meu. Aşa, ca idee zic :))