Am ajuns săptămâna trecută la TNB după foarte mult timp şi mă bucur că lucrurile intră în normal acolo. O parte din săli sunt deja gata, aşteptăm ca până la finalul anului să se încheie totul. E excelent să vezi că o parte din cele 7 săli proiectate sunt deja folosite pentru tot felul de spectacole. Dacă Sala mare şi Sala Studio sunt mai potrivite pentru abordările clasice, presupun că celelate săli vor găzdui experimentele despre care vorbeam aici.
Şi „Distopie. Shakespeare. Remix” e un astfel de experiment. Am ajuns aproape întâmplător marţea trecută, la premieră n-am fost în Bucureşti aşa că nu apucasem să văd spectacolul.
Aşa cum bănuiam, e o nebunie pentru cei care au văzut Shakespeare mult. Dacă n-aţi citit piesele de bază ale dramaturgului englez, probabil că n-o să vă impresioneze la fel de mult. Cred că această punere în scenă e făcută pentru cei care sunt dispuşi să se joace puţin cu textele din Regele Lear, Hamlet, Romeo şi Julieta. Sunt trimiteri la majoritatea operelor importante ale lui Shakespeare, chiar dacă povestea de bază e cea din Regele Lear. Totul e structurat pe modelul unui joc video, cu o mulţime de proiecţii video. Un spectacol multi-media în adevăratul sens al cuvântului.
O surpriză foarte mare să văd atâta inovaţie pe scena de la TNB, nu e poziţionat chiar ca cel mai futurist teatru bucureştean. Ba din contră. Dar mi se pare că se potriveşte extrem de bine cu suflul ăsta nou.
Actorii sunt buni, mie mi-au plăcut în special Simona Cuciurianu şi Vladimir Purdel, dar cu cel din urmă e posibil să fiu subiectiv, că e unul dintre oamenii vechi de la Ideo Ideis.
În orice caz, dacă vreţi să vedeţi altceva, o altă variantă de Shakespeare, merită experimentat. Detalii pe (noul!) Tnb.ro.
