Anul trecut am fost la petrecerea de 4 iulie de la Ambasada SUA şi remarcam cât de protocolar s-a desfăşurat totul. Anul ăsta au pus un ring de dans, l-au adus pe Florin Ristei şi au avut un început timid de party neaoş, ca pe meleagurile noastre. Mai e mult de lucru până când vor ajunge americanii să facă petreceri oficiale până la 4 dimineaţa, cu bloggeri urcaţi pe mese, dar eu am încredere că vom ajunge şi acolo.

Mie îmi place că dincolo de aerul de petrecere, de fiecare dată se spun nişte chestii foarte serioase. Preşedintele Iohannis nu se abate niciodată de la traseu, trage în opoziţie şi în penalii din PSD din toate poziţiile, în timp ce discursul ambasadorului Hans Klemm este centrat pe lupta împotriva corupţiei şi importanţa justiţiei. Un fel de “petrecem noi, dar suntem cu ochii pe ce faceţi prin Parlament”. 

O altă chestie importantă care s-a anunţat e delegaţia economică americană ce va veni la Bucureşti în toamnă, se pare că va fi cea mai mare de până acum. Cred că asta va fi moştenirea pe care o va lăsa Donald Trump la finalul mandatului: întărirea relaţiilor economice cu state din toată lumea. Dacă ies şi nişte afaceri bune pentru România nu se supără nimeni. Ok, cred că aş putea să mă gândesc la câţiva oameni care e posibil să se supere, dar putem face abstracţie de ei.

Domnii cu showul aviatic parcă s-au forţat ceva mai mult decât anul trecut, doar sărbătorim 20 de ani de parteneriat strategic cu SUA. Au făcut această frumoasă inimă cu avioanele, ceea ce ridică standardul sus de tot pentru oricine cântă *mare cât inima mea*.

În rest, business party as usual. Marile companii americane au adus berea, burgerii, stripsurile, gogoşile şi alte lucruri bune, soldaţii au venit cu uniformele lor strălucitoare, câţiva pasionaţi au pus la bătaie o expoziţie cu maşini de epocă. Mi-aş fi dorit să le trag pe toate în poză, dar mi-a fost aproape imposibil, că unii îşi făceau câte 455 de poze cu fiecare, în toate formulele şi poziţiile posibile.

Grupul de bloggeri s-a mai mărit puţin faţă de anul trecut, l-am avut pe Groparu de fotograf oficial, i-am cunoscut şi doamna, am schimbat impresii de călătorie şi cu familia NwRadu. Pe doamna Kovesi n-am zărit-o, însă în timpul discursului lui Iohannis, când a rostit cuvântul “justiţie”, s-a auzit un wo-hooo tare şi apăsat. Ar putea fi o coincidenţă, ar putea fi.

Şi o fotografie pentru posteritate. By Radu Băzăvan Photography, of course.