Am condus pe dreapta pentru prima oară

În tura asta de Scoţia am condus pentru prima dată pe dreapta. Voiam să mergem în Highlands şi n-aveam nicio şansă să ne deplasăm cu trenul prin toate locurile pe care le aveam de bifat. Aşa că mi-am făcut curaj şi am închiriat. Am mai fost pasager în stânga în Cotswolds, dar asta a fost prima experienţă cu condusul pe dreapta.

Mă rog, a fost şi prima experienţă cu închiriatul de maşină, dar o să fac un articol separat despre asta.

Deşi am 18 ani de permis şi vreo 300.000 de kilometri la volan (se fac chiar 19 în câteva luni), am avut un pic emoţii. Mai ales că era maşină închiriată. 

Sincer să fiu credeam că o să fie mai greu. Am luat un mic SUV automat, benzină (mi-au dat un Opel Frontera, dar asta e altă poveste). Singura problemă e că trăgeam constant spre stânga. Mai ales în prima zi mi s-a întâmplat să ating câteva borduri, noroc că la ei bordurile au 2-3 centimetri şi am atins doar cauciucul, nu şi jantele. Până la final am ajuns să corectez asta şi să mă lipesc aşa tare de axul drumului, încât la Bucureşti am dat în extrema cealaltă, mergeam prea departe de margine. Vorbim aici de 5-10 centimetri, dar diferenţele astea contează când eşti pe o străduţă îngustă. 

N-am avut nicio problemă cu giratoriile făcute invers, cu încadrarea pe benzi, cu toate lucrurile care sunt invers. Dar nici nu m-am relaxat vreun pic la volan în alea 4 zile. Am mers cât se poate de concentrat, am gândit fiecare mişcare, am urmărit pe Waze, nici pomeneală de automatisme. 

A contat foarte mult că am condus o automată, nu cred că m-aş fi descurcat să schimb cu stânga. Îmi imaginez că aş fi apăsat ambreiajul şi creierul meu ar fi zis mâinii drepte să schimbe. Şi m-aş fi lovit de portieră.

Cu parcările a fost lejer, nu mi se pare că e mare diferenţă. Depăşiri am făcut doar în câteva situaţii, dar oricum aşa procedez şi cu volanul pe partea corectă.