Casual stuff

Era mai bine înainte. Nu, nu pe vremea comuniştilor, ci înainte să ne nişăm cu toate magazinele astea. Înainte să avem Hornbach, Dedeman, Kika, Praktiker, Bricostore, Mr. Bricolage şi restul suitei de magazine cât mai nişate care ne aduc mai aproape de casă obiecte inutile cu care am supravieţuit 50 de ani de comunism şi încă vreo 10 după. Vorbesc de aparatura aia pe care o avem în debara cu toţii şi pe care nici măcar de sărbători n-o folosim.

Toasterul. Eu am prins vremurile alea în care pâinea se prăjea înfiptă în furculiţă sau cel mult pe o plită. Nu cred că se găseau prea uşor toastere imediat după Revoluţie, dar ştiu sigur că oricum nu ne-ar fi folosit. Câtă pâine prăjită să mănânci? Dar imediat cum ne-am capitalizat şi s-au deschis atâtea hyper-magazine cu superoferte, a trebuit să luăm toaster. Ba chiar am primit unul cadou, motiv pentru care avem două toastere care zac prin debara şi Citeşte tot articolul

Aseară m-am nimerit la oră de vârf prin centru şi am asistat (din maşină) la inaugurarea statuii lui Carol I de vis-a-vis de Palatul Regal. S-a cântat imnul, s-au rostit nişte discursuri, s-au făcut poze. Tot ce am văzut eu a durat maxim 10 minute (cât am fost blocat în zona aia, pe toate cele 6 benzi, câte are acolo Calea Victoriei).

Vorbim despre Carol I, cel mai mare conducător al „spaţiului carpato-danubiano-pontic”. Vorbim despre omul care ne-a ajutat să obţinem independenţa, vorbim despre un neamţ pentru care ar putea să mai păstrăm o brumă de respect.

Statuia s-a întors acolo după vreo 60 de ani, fiind distrusă de comunişti. Iniţial a fost inaugurată de Carol al II-lea (care din punctul meu de vedere e cel mai prost conducător pe care l-a avut ţara asta vreodată).

Cred că merita un eveniment cu ceva mai mult de 30 de persoane, dintre care 20 de jurnalişti.

Ce-a făcut mă, Georgeasca? A pornit ea un blog şi s-a apucat să plimbe lumea prin ţară? Mare lucru…

Poate nu pare mare lucru să începi un proiect online şi să aniversezi un an. Dar sunt atâtea proiecte care n-au prins nici primul an, că aş putea umple pagina de linkuri. Dacă pe lângă asta mai plimbi şi zeci de bloggeri să le arăţi ţara, dacă te implici activ în comunitate, dacă începi să colaborezi cu companiile de pe nişa ta, se cheamă că ai făcut ceva.

Noi, ăştia care ştim că proiectele nu se nasc peste noapte, şi în niciun caz cu un an vechime, am fost aseară la Atelierul Wagner să bem un pahar cu vin în cinstea Corinei. Asta cu vinul a fost doar de titlu, noi eram de fapt nevorbiţi. V-am mai zis că bloggerii sunt cam nevorbiţi şi se cer nişte evenimente. Am văzut nişte oameni pe care nu-i mai văzusem de o grămadă de timp, am râs, am cunoscut-o pe Paula Negrea, tipa mişto care îmi îndulcise ziua marţi.

Dar da, am putea spune că a făcut şi Georgeasca un fel de happening pentru blogu’ ăla pe care îl are ea şi au venit nişte oameni. Ce mare lucru?

Nu sunt cel mai civilizat şofer din câţi există. Conduc destul de agresiv, acord prioritate pietonilor atunci când consider că e oportună oprirea, depăşesc prin dreapta etc. Mă încadrez în categoria şoferilor pe care îi aminteşte Michel Tournier în citatul de mai jos:

Mulţi bărbaţi, chibzuiţi şi ponderaţi în vremuri obişnuite, devin nişte brute imbecile de îndată ce au un volan în mâini şi un accelerator sub talpă. Ei nu conduc cu capul, ci cu sexul.

Toate astea se schimbă pe timp de ploaie. Regulile jocului sunt cu totul altele atunci, ţinând cont că tu eşti în maşină la căldură şi pietonul e în ploaie.

Pentru că mama nu m-a născut în maşină şi am circulat pe jos şi pe vânt şi pe ploaie. Iar când plouă torenţial, umbrela e pe post de zmeu în bătaia vântului şi eventual mai ai şi ceva de cărat, nu-ţi mai arde de nicio maşină şi vrei să ajungi cât mai repede sub un acoperiş.

Aşa că pe timp de ploaie încerc să respect câteva reguli de bun simţ. În primul rând pe ploaie aştept oricâţi pietoni ar fi. Pe uscat încerc să-i mai educ, să se grupeze, să nu treacă în şir indian, să nu se comporte ca şi cum ar fi strada lor, dar pe ploaie e altceva, pentru că pe ei îi plouă şi pe mine nu.

În al doilea rând merg pe banda din mijloc pe cât posibil. În niciun caz banda 1 pentru că acolo sigur sunt gropi, sigur e apă şi SIGUR sunt şanse să stropeşti pe cineva. Banda a 3-a e cam la fel în multe situaţii.

Dacă n-am încotro, merg cât mai încet, cu ochii pe oglindă ca să-mi dau seama ce val de apă stârnesc.

Iar bălţile se iau în viteză doar dacă nu e lume prin preajmă, chiar dacă sunt pe mijlocul străzii.

Iarna e mai nasol, că regulile se inversează, atunci ar fi bine ca pietonii să înţeleagă că nu poţi să mai frânezi instant şi abia pleci de pe loc pe gheaţă.

Editorii site-urilor de ştiri s-au pregătit cu materiale despre cum i-a luat iarna pe nepregătite pe edili.

Noi ne-am pregătit să anticipăm pe twitter şi facebook articolele de pe site-urile de ştiri despre cum ne-a luat iarna pe nepregătite.

Iar edilii s-au pregătit să fie luaţi pe nepregătite ca să avem noi ce discuta câteva zile.

Eu eram aproape golan în liceu, sau cel puţin umblam cu nişte golani. Şi altercaţii au tot existat de-a lungul timpului dar bătaie serioasă n-am luat niciodată. De fapt, nu cred că am prea încasat în 4 ani de liceu. O singură dată şi-a luat-o cineva de la noi din grup, dar a fost greşeala lui în totalitate, eram depăşiţi numeric rău de tot.

Oricum, conflictele astea nu se rezolvă cu schimburi de pumni totdeauna. Ştiu că făceam karate la Rapid (nu mă întrebaţi ce stil că nu ştiu) şi mâncam bătaie non stop pentru că eram vreo 4-5 stelişti declaraţi şi restul rapidişti.  Dar senseiul ne zicea de fiecare dată că trebuie să încercăm să aplanăm conflictul pe cât posibil.

Dar dacă nu reuşim să aplanăm conflicte, bine ar fi să ne descurcăm puţin la bătaie. Şi aici intervine Alex Lungu, prieten şi fan înfocat al lui Liverpool. El scrie de ceva timp pe WebSelfDefense şi pentru pasionaţi scrie bine. E o nişă care are nevoie de proiecte online din punctul meu de vedere. Începând cu sâmbăta care vine (27 noiembrie) Alex organizează cursuri de auto-apărare la Exclusive Fitness Club. Din ce-am înţeles eu cursurile sunt pentru fete, dar poate o să facă şi un curs pentru băieţi, că şi noi trebuie să ne apărăm de golani.

Nişte detalii despre cursuri găsiţi aici. Despre cât de „bătăuş” e Alex puteţi să citiţi aici. Alte detalii despre stilurile pe care le practică găsiţi pe blogul lui. Iar dacă mai aveţi întrebări le aştept şi eu aici. Promit să le transmit mai departe.

PS: Da, are prietenă.