Casual stuff

Acum ceva timp citeam că vrea să-şi ia ardeleanu nişte opinci şi nu găseşte. Normal, la el acolo, unde nici Gazeta Sporturilor nu ajunge la timp şi o vând odată cu Adevărul de Seară, normal că nu găseşte nimic. N-au ei cel mai mare mall din sud-estul Europei, cum avem noi la AFI. Acolo la ei în Ardeal….

Am râs şi am mers mai departe, că doar mă ţineau pantalonii şi adidaşii. Dar a venit momentul să încep să-mi caut şi eu. Eh şi cum sunt mofturos rău la încălţări (pe asta am moştenit-o de la tata), m-am înarmat cu răbdare şi am purces. Malluri am două în cartier şi le-am străbătut pe amândouă, dar adidaşi tot n-am găsit. Şi la mine marca e alb iar culoarea e ori adidas ori nike. Deci ce poate fi mai simplu decât adidaşi adidas sau adidaşi nike albi?

Repet, avem două malluri, reprezentanţe peste reprezentanţe. Şi cu toate astea abia la a 3-a vizită, total întâmplător am găsit. Tot ce era la brandurile mai sus menţionate ori erau scumpi, ori erau naşpa (zic scumpi, pentru ca nu simt nevoia sa dau 5-6 milioane pe o pereche de adidaşi). Şi ăia care erau ieftini şi frumoşi aveau talpa dreaptă. Băi, dar dreaptă-dreaptă nu oricum. Unde au mai văzut ăştia talpă dreaptă nu ştiu.

Eu înţeleg că sunt practici, că dezlipeşti uşor guma de pe ei, dar chiar aşa dreaptă? Păi în stilu ăsta alunec şi când stau pe scaun.  Cum să avem noi adidaşi la Alba Iulia, dacă nu avem la Bucureşti?

Morala? Cumpăraţi produse Bio.

…şi atât de naiv 🙂 Chiar aveam impresia că o să-mi scriu licenţa la timp. Discursul a fost scris acum un an, pentru acelaşi curs de Retorica în cadrul căruia am scris şi discursul ăsta.  E scris pe fugă, mai pe fugă decât celălalt, tot la prima mână, dar m-am gândit să-l pun, ca să vedeţi cine a folosit mai întâi sintagma cred cu tărie :))

Şi da, e uşor tras de păr, dar mă grăbeam rău de tot şi trebuia să umplu paginile. Dacă vă consolează cu ceva, nici n-am luat notă prea mare pe el.

Stimati profesori,

Voi incerca sa va prezint viziunea mea asupra acestui moment important din viata unui student desi sunt convins ca domniile voastre vor putea cantari mult mai bine argumentele mele.Licenta reprezinta pentru orice student un prag catre maturitate iar abordarea unei teme care sa creeze specialisti este cu siguranta cel mai important lucru. Daca nu alegem un drum potrivit inca de pe acum, succesul ne-ar putea fi pus in umbra de o alegere eronata. Citeşte tot articolul

Toată lumea se plânge de sunete de bormaşină, de parcă oraşul ăsta ar găuri mai mult decât astupă. Şi nu trece zi fără să aud că v-a trezit vreun vecin.  Eu am rezolvat simplu problema: dacă era prea devreme s-au trezit cu mine la uşă. Ăla de la 3 a renovat câteva luni bune, dar după ce m-am dus la el la uşă prima oară, renova numai între 12 şi 6 cu pauză de somn.

Altă problemă ameninţa până acum vreo săptămână liniştea blocului C3: locul meu de parcare. După ce i-am învăţat pe toţi din cartier să nu mai parcheze pe locul meu, tanti de la 3 (tot aia cu renovările), a realizat că e mai mişto locul meu. Şi a început să-l ocupe, puţin câte puţin.

Întâi parca pe linie, pe urmă a început să depăşească linia cu o roată, pe urmă cu două roţi, pe urmă a parcat în aşa fel încât nu mai aveam loc de ea. Iar eu am atenţionat-o tot progresiv. Întâi i-am zis că se urcă pe mine, pe urmă am parcat foarte aproape de ea, ca să se chinuie să intre în maşină, pe urmă am parcat cu faţa la câţiva centimetri de maşina ei. Şi nu vă imaginaţi că are femeia cine ştie ce GLK. Nu. E ca în poveştile cu români, are un Tico obosit din 1900 toamna.

Şi ca să nu mai facă, ultima oară am parcat perpendicular pe locul ei şi pe al meu. Nu mă întrebaţi cum a scos maşina de acolo, că nici eu nu ştiu. Dar de atunci a învăţat brusc să parcheze. Şi toată lumea e fericită.

Mă gândeam că ar fi frumos să strângem nişte declaraţii incendiare ca de final de an. Fie că vă citez prin discursuri, fie că facem un pauărpoint frumos, aştept gânduri aşa de final de facultate. Şi pe urmă (ca la concursurile stupide din anii ’90), cele mai interesante opinii vor fi adunate într-un articol.

Au fost 3 ani de Litere – Comunicare şi Relaţii Publice. Cum comentaţi?

care probabil ar merita posturi separate, dar nu am timp şi nici răbdare să le dezvolt.  Sunt destul de ciufut zilele astea aşa că mă veţi ierta dacă nu-mi convin chestii.

First. Bule.ro Explicaţi-mi vă rog de ce aş face un tumblr românesc dacă tumblr-ul „străinez” n-a prea prins la noi. Spuneţi-mi 5 conturi-bloguri-tumblrişti pe care îi urmăriţi. În afară de dece?, eu mă urmăresc pe mine şi atât. Ce sens are? None. Sure, nu sunt banii mei daţi pe programare şi promovare, nu mă interesează. Chibiţez şi eu, din lipsă de preocupare.

Mobile Marketing Forum. Sau mai bine zis, orice eveniment legat de marketingul mobil. Ce marketing? ce mobil? Ce? Am zis încă de săptămâna trecută că mi se pare un eveniment lipsit de sens, care vorbeste despre OZNuri. Da, avem mobile cu internet. Da, surfăm pe twitter, facebook, mai citim un blog, mai un forum, dar în esenţă la noi e o piaţă minusculă. 1 milion de vizite pe lună de pe mobil. Really?  Adică jumate din cât a făcut hi5 ieri? Sau hai să nu fim răutăcioşi, să luăm primele 3 site-uri româneşti. Împreună fac într-o zi cât toată piaţa de mobile din România într-o lună?

Da, mobile marketing nu înseamnă doar site-uri mobile (chiar, câte site-uri de mobil româneşti ştiţi?), înseamnă şi campanii prin sms şi bluetooth şi aşa mai departe dar tot nu putem să vorbim despre o piaţă care să merite o conferinţă pe tema asta.

Expoziţia „70 de ani de publicitate românească” e o glumă. Sunt 70 de lucrări. Atât. 70 de ani de reclame în 70 de lucrări. E ca şi cum ai sintetiza zeci de ani de cinematografie în 2 minute. Cred că mi-a luat vreo 10 minute să studiez atent toate printurile. Felicitări pentru promovarea intensă, chiar am crezut că e ceva interesant. Punctează doar la nivel de marketing cultural expoziţia asta.  Dacă chiar vreţi să vedeţi câteva reclame mişto, check this Facebook Page. Mi se pare de departe cel mai bun proiect pe social media al momentului 🙂

Lecturi Urbane n-ar fi existat (din punctul meu de vedere) dacă aveam ziare. Ok, nu proiectul în sine, ci ideea de citit la metrou sau în oraş. E mai profitabil să tipăreşti ieftin conţinut bun, pe care să-l vinzi alături de ziare proaste, decât să plăteşti nişte oameni să-ţi creeze conţinut. Ziarele astea care se vând cu cărţi ar putea foarte bine să fie doar cu reclame. Oricum nu mai citeşte nimeni ziarul. E ca şi cum le-ai vinde africanilor ziare cu apă ieftină. Da, normal că vor apă ieftină, aşa că o să-ţi ia ziarul tău de căcat, dar în final o să bea, n-o să mai citească nimic.

Şi serios că mi-aş dori să citesc ziare. Nu pot să spun că mă încântă ideea de a căra după mine ditamai volumul de Tolstoievksi, când aş putea foarte bine să lecturez o anchetă interesantă, un reportaj bine făcut, cum se mai scriau când eram eu mic.

Final. Pentru că am compus un post din bucăţi, îmi permit să-l las aşa în aer, fără o concluzie. Să curgă comentariile! (metaforic vorbind, nu mă aştept la cine ştie ce val)

AFI. Gillette. Betaciclodextrină.

Cred că în brief scria că trebuie să-i facă pe bloggeri să transpire. Oh şi am transpirat aseară la lasertag. Ultima oară am fost acum mai bine de un an, dar încă nu mi-am pierdut talentul 😀 Am ieşit pe un onorabil loc 5, deşi la prima tură am fost la 50 de puncte (adică un shot) de locul 3.

Ce e de notat în urma acestei lansări de produs antiperspirant?

• am revăzut oameni simpatici, în sfârşit am văzut-o pe blondă, care mai nou lucrează „la *fâl-fâl*, o revistă” (trebuie să vedeţi mişcarea, e mortală)
• răzvan şi dani chiar sunt ok, la televizor nu mi se păreau deloc amuzanţi
• lumea vine pe tocuri la lasertag (!?) şi chiar joacă (!!!); singurele care au venit total pregătite au fost Simona şi Minxie, care au şi făcut performanţă
• betaciclodextrină. atât. e o moleculă. n-am reţinut prea bine ce face şi de ce, dar e de ajuns numele: betaciclodextrină.
• felicitări Ligia pentru cele două iniţiative:  să jucăm reprize de câte 20 de minute „ca să simţim ceva”; şi să laşi pe altcineva să câştige premiul de consolare pentru cel mai slab jucător. Oricum, -1200 de puncte sunt o performanţă.
• a fost prezent şi Chinezu, care i-a monitorizat pe Pandutzu şi Lucian Marin. I-am oferit nişte DVDuri cu meciuri în care am jucat bine, dar mi-a zis să mă concentrez pe echipa de club.
• Anca Nî s-a prezentat foarte războinică, dar  s-a dovedit doar o manevră de PR. Aşteptăm cu interes o competiţie la care Anca să nu iasă pe ultimul loc. Orice fel de competiţie.
• Nu în ultimul rând: betaciclodextrină.
• azi se merge la paintball din ce am înţeles, acum ceva timp s-a mers la sărit cu paraşuta, anul trecut am împuşcat pe bune. lansările „altfel” încep să se înmulţească, fiind mai multe decât alea clasice. rămâne de văzut când o ne plictisim şi de atâta „altfel”.