Casual stuff

IN Casual stuff

Zilele astea am reuşit să termin sezonul 3 din The Deuce, un serial excelent de pe HBO Go. E regizat de James Franco (care joacă un rol dublu al unor fraţi gemeni), e despre începuturile industriei pornografice din SUA, cu focus pe New York-ul anilor ’70-’80. E şi frescă socială, este şi film cu mafioţi, şi cu prostituate şi peşti, cu droguri, tot ce trebuie. Sunt doar 3 sezoane, vi le recomand.

În sezonul 3 este surprinsă şi perioada epidemiei de HIV din New York, de pe la începutul anilor ’80, când erau foarte multe cazuri de bărbaţi homosexuali care erau purtători de virus. La momentul ăla, primar al New Yorkului era Ed Koch, un tip care susţinea comunităţile de gay şi lesbiene (şi despre care se zvonea că ar fi chiar el gay). Şi la un moment dat se discută în film despre închiderea băilor de gay care funcţionau la vremea aia în oraş, ca metodă de a preveni răspândirea virusului. Era 1985 şi în noiembrie urmau alegeri locale, iar Ed Koch candida pentru un nou mandat. Dacă închidea băile şi cluburile de gay, pierdea sprijinul comunităţii LGBTQ. Dacă nu dădea dispoziţia, atrăgea furia populaţiei heterosexuale, care era tot mai îngrijorată de răspândirea virusului. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

E greu cu statul în casă, aşa că avem timp să avem păreri despre orice, dar ideal ar fi să le mai şi gândim din când în când.

Am văzut un val de ură legat de bătrâni, că nu stau pe-acasă, că se expun aiurea, că sunt inconştienţi. Sigur, sunt mulţi aşa. Dar mai sunt şi cei care n-au de ales. Am văzut şi eu reportajele de la TV cu femeia care zicea că a ieşit să-şi plimbe picioarele bolnave la piaţa Obor. Dar, în acelaşi timp, am văzut pe geam oameni în vârstă care trăgeau cărucioare după ei, cu multe provizii. Sunt bătrâni pe care îi ştiu de prin cartier, şi care sunt singuri. Fie au copiii plecaţi din ţară, fie n-au pur şi simplu pe nimeni care să-i ajute. Plus că n-au maşini, nu pot căra aşa multe chestii şi nici n-au destui bani cât să-şi facă super provizii. Îmi imaginez că sunt şi speriaţi sau confuzi, n-au cu cine să vorbească (cel mult între ei), nu primesc constant ştiri oficiale şi mult context de pe net, aşa cum primim noi. Deci hai s-o luăm cu puţină moderaţie pe asta. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Singura chestie cât de cât bună din toată povestea asta cu virusul mondial e că va reprezenta un reset socio-cultural şi pentru generaţia Z.

Vorbim despre o generaţie care se întâlneşte pentru prima oară în viaţă cu lipsuri majore. Puştii ăştia n-au trăit până acum o situaţie în care să nu găsească o întreagă categorie alimentară zile întregi. Cum se întâmplă cu puiul în anumite magazine, de exemplu. Nu s-au întâlnit cu noţiunea de cozi la magazine decât în poveştile părinţilor şi ale bunicilor. 

N-au fost obligaţi să stea în casă cu zilele. S-au născut într-un moment în care erau deja mii de cafenele, mall-uri, cluburi şi tot felul de modalităţi de petrecere a timpului liber. Pur şi simplu nu există o altfel de viaţă pentru ei. Atenţie! Generalizez, dar asta nu înseamnă că e universal valabil. Există, evident, şi excepţii. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Avem medicii care sunt în linia întâi şi sunt obligaţi să muncească în condiţii de stres şi riscuri. Pe urmă avem toţi oamenii care intră în contact cu foarte multă lume, de la curieri la angajaţii din supermarketuri. Tot respectul pentru ei, că sunt cei mai expuşi. Nu e nimic de discutat aici.

Eh, dar din marea masă de oameni care stau pe-acasă, la adăpost, propun un rând de aplauze şi pentru toţi creatorii de conţinut care mai sunt în stare să presteze ceva zilele astea. Care au chef să scrie chestii interesante, pe subiect sau nu, care citesc şi selectează articole. Pot să vă spun că e foarte greu să-ţi ardă de aşa ceva în contextul actual. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am văzut zilele astea diverşi oameni care se plâng, mai în glumă, mai în serios, că e nasoală situaţia, că vine şi criza economică şi ce-o să ne facem.

Apoi am luat nişte cărţi de prin bibliotecă şi am citit puţin despre ce făceau românii în diverse momente istorice importante şi m-am dus cu gândul la bunicii noştri, care au prins al Doilea Război Mondial (unii dintre ei cel puţin). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Lucrez într-un domeniu care nu e esenţial. Comunicarea şi web developmentul, la nivelul la care activăm noi, nu sunt absolut necesare vieţii. Asta e o realitate. N-avem clienţi care să fie nevoiţi să comunice în perioada asta, mai degrabă avem clienţi care ar fi înţelept să nu comunice.

Sunt conştient că această situaţie legată de Coronavirus o să-mi afecteze business-ul şi încerc să fac nişte planuri de avarie. Orlando este optimist, crede că economia mondială îşi va reveni rapid. Eu nu sunt aşa sigur de chestia asta. În 2008-2009, când a venit virusul, aveam deja de vreo 2 ani proiecte de web development, înainte de Superior Media. În perioada aia ţin minte că au fost luni în care n-a mai venit niciun proiect nou. Şi am cheltuit banii dintr-un avans de maşină pe care îl aveam strâns. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

20122013201420172018, 2019.

Tradiţional, ăsta era un articol programat pentru ianuarie sau februarie, dar s-a întâmplat viaţa şi au fost alte priorităţi.

Pentru că n-am chef de discuţii, vreau să punctez că nu e vreo analiză de piaţă, ci un overview total subiectiv, pe baza discuţiilor pe care le-am mai avut cu oameni din industrie + ce-am mai observat pe parcursul anului. 

Ziceam la începutul lui 2019 că vine mai mult balast. Că agenţiile vor defila cu câteva campanii bunicele care să justifice şarada cu *unii* influenceri. Şi aveam dreptate. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În imaginea de mai sus vedeţi o potecă din cartierul Militari. De ce e importantă poteca asta? Pentru că vorbeşte despre incapacitatea autorităţilor de a se adapta la situaţia reală din teren, la nevoia cetăţenilor.

Povestea e simplă: pe la mijlocul anilor ’90 s-au tras nişte garduri prin grădinile blocurilor, pentru că spaţiul era lăsat liber. Gardurile alea n-aveau niciun rol bine definit, poate doar să nu intre maşinile. Poteca asta a fost lăsată ca graniţă între cele două spaţii verzi de bloc. Prin 2010 au venit de la primăria sectorului 6, au tras gardurile astea noi, s-au pus borduri, poteca a rămas. Oamenii mai puneau pietroaie din loc în loc şi săreau de pe unul pe altul ca să scurteze drumul. Nu e mare ocol de făcut pe asfalt, dar uneori e mai rapid s-o iei pe acolo, că ajungi fix în staţia de autobuz. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cred că se lucrează de mai bine de 6 luni la intersecţia mare de la Obor. Sunt cabluri trase, asfaltul spart, s-a pavat cu dale de piatră pe trotuarul cu magazinul Bucur Obor. Pământul este strâns în movile, sunt diverse materiale de construcţie pe toate cele 4 colţuri ale intersecţiei. E şantier, practic. Poate sunt 6 luni, poate e chiar mai mult de atât. Citeşte tot articolul

Meniu