Am încheiat prima sesiune din cele 4 de la Masterul de Istoria Mentalităţilor. Trei note de 10, două note de 9. La Etică am luat 9 pentru că am făcut cam pe fugă proiectul, la Antropologie Culturală am pierdut un punct pe o tehnicalitate (am uitat să ordonez alfabetic bibliografia). Oricum nu mi se părea chiar de 10 lucrarea.
Am făcut ultimul proiect despre arhetipurile în care se încadrează Nicolae Malaxa. Dacă tot cititsem cartea despre plecarea lui în SUA, am completat cu nişte studii şi cu arhetipurile lui Jung. Cred că n-ar fi o idee rea să şi public pe aici proiectele astea, dar mă mai gândesc.
Alex de acum 16-17 ani ar fi râs dacă i-aş fi spus că am rezultatele astea. Fiind premiant inclusiv prin liceu, nu aveam nimic împotriva „tocilarilor”, doar că în facultate am considerat că am lucruri mai bune de făcut. E un alt subiect de ce nu mi-a plăcut mie o bună parte din facultate, mi-am explicat abia după mulţi ani.
Diferenţa e că acum îmi place foarte mult. Şi foarte tare să dai de oameni la fel de pasionaţi, care s-au apucat de master pentru că îşi doresc asta. La licenţă erau mulţi care nu prea ştiau de capul lor, nimeriţi din cine ştie ce eroare pe acolo. Plus că avem noroc să fie doar 10-15 studenţi prezenţi la cursuri, aşa că se leagă nişte discuţii mişto.
Singura problemă e că 2 ani mi se pare că trec foarte repede. În decembrie o să fiu aproape de 75%. Ok, poate 70%. Vara viitoare e gata.
2 comentarii. Leave new
> Fiind premiant inclusiv prin liceu, nu aveam nimic împotriva „tocilarilor”, doar că în facultate am considerat că am lucruri mai bune de făcut.
Asta cred ca e valabil pentru multi oameni, dar mie mereu mi s-a parut cam ciudat.
In principiu, in liceu ar trebui sa inveti mai prost, deoarece, sa zicem, ai multe materii de care poate nu-ti pasa, pe cand, atunci cand iti alegi facultatea, alegi ce domeniu vrei sa studiezi in detaliu, si in principiu ar trebui sa fii mai interesat si prin urmare sa inveti mai serios.
În teorie tu ai dreptate. Doar că apar niște nuanțe: în liceu învățam pentru că „trebuia”, ăsta era jobul meu. În facultate devenisem major și aveam și un job, produceam niște bani, așa că mindsetul s-a schimbat un pic (tot pe banii părinților eram, dar vedeam altfel lucrurile).
Deși am ales o facultate pe domeniul pe care mi-l doream, nu știam mare lucru despre ce facultate e mai potrivită (nu era niciuna, de fapt, la momentul ăla, pentru publicitate și cu atât mai puțin pentru publicitate online).
Așa că am ajuns să fac materii precum „Dinamica limbii române actuale” și alte bălării, plus materii care mă ajutau doar tangențial în meserie.