O veste bună pentru studenţii care vor să vadă cum e educaţia în UK: programul Erasmus revine şi în Marea Britanie începând cu anul viitor.
Programul Erasmus oferă posibilitatea studenţilor, elevilor dar şi profesorilor să plece între 3 şi 12 luni în fiecare ciclu universitar (adică o dată la licenţă, o dată la master, o dată la doctorat). Citeşte tot articolul
Încep pre-înscrierile la programele de Master şi ocazia asta vă recomand Masterul pe care îl urmez eu, Istoria Ideilor, Mentalităților și a Culturii de Masă (sec. XIX – XXI). Admiterea se face pe bază de dosar + interviu, sunt 12 locuri la buget şi 30 la taxă. Dacă aţi mai făcut un master deja, vă încadraţi doar pentru locurile la taxă. Dar vorbim de 5000 de lei pe an, nu e o avere.
Iar beneficiul aceste investiţii mi se pare major. Am mai spus-o aici pe blog, cred că un master ar trebui făcut după 30 de ani, când ţi se mai aşază lucrurile în minte.
Masterul de Istoria Mentalităţilor este o „co-producţie” între Istorie şi FJSC, adună profesori de la ambele facultăţi din UniBuc. Până acum highlight-urile mele sunt un curs de producţie şi montaj video (care se întinde pe 14 săptămâni şi care ar fi un motiv suficient de bun pentru acest Master chiar dacă ar fi singurul lucru bun de acolo – dar nu e), un curs de Istorie, memorie şi mentalităţi în care am învăţat un pic de metodologie pe studierea istoriei şi gândire critică de istoric. Plus o istorie a cinematografiei axată pe filme cheie care au influenţat cultura şi o istorie a artei şi muzicii în epoca modernă şi contemporană. Acest ultim curs este susţinut de o profesoară din SUA, doamna Camelia Lenart, care a venit cu un Fulbright Award în România, doar pentru 6 luni, aşa că n-o să mai fie şi anul viitor în programă. Dar cine ştie ce le rezervă viitorul studenţilor de anul I. Citeşte tot articolul
Am încheiat prima sesiune din cele 4 de la Masterul de Istoria Mentalităţilor. Trei note de 10, două note de 9. La Etică am luat 9 pentru că am făcut cam pe fugă proiectul, la Antropologie Culturală am pierdut un punct pe o tehnicalitate (am uitat să ordonez alfabetic bibliografia). Oricum nu mi se părea chiar de 10 lucrarea.
Am făcut ultimul proiect despre arhetipurile în care se încadrează Nicolae Malaxa. Dacă tot cititsem cartea despre plecarea lui în SUA, am completat cu nişte studii şi cu arhetipurile lui Jung. Cred că n-ar fi o idee rea să şi public pe aici proiectele astea, dar mă mai gândesc.
Alex de acum 16-17 ani ar fi râs dacă i-aş fi spus că am rezultatele astea. Fiind premiant inclusiv prin liceu, nu aveam nimic împotriva „tocilarilor”, doar că în facultate am considerat că am lucruri mai bune de făcut. E un alt subiect de ce nu mi-a plăcut mie o bună parte din facultate, mi-am explicat abia după mulţi ani. Citeşte tot articolul
Sunt în sesiune. Am intrat pe 15 ianuarie, terminăm pe 6 februarie. Cel puţin aşa este la Universitatea Bucureşti.
Sesiunile din facultate erau nişte perioade în care speram să ies cât mai bine cu un efort minim. Acum se vede că fac un master de plăcere, la aproape 40 de ani. Citeşte tot articolul
Clădirea Facultăţii de istorie din Palatul Universităţii este în renovare din 2023. Teoretic, ar fi trebuit să dureze 5 ani renovarea întregului Palat, dar au trecut 3 ani şi n-au terminat nici Istoria. Urmează Matematica, Geografia şi Literele (cred că şi Chimia, care e lipită de Istorie, nu mi-e clar dacă au renovat-o acum sau nu).
În septembrie 2025 se vorbea despre finalizarea lucrărilor la Istorie până la finalul anului. La momentul respectiv lucrările erau gata în proporţie de „80%„. Citez, că aşa au zis ei, n-am fost să verific proiectele. Citeşte tot articolul
Înainte să dau peste cartea asta, nu ştiam mare lucru despre ce-a făcut Nicolae Malaxa după Al Doilea Război Mondial. De fapt, nici nu ştiam că a ajuns în SUA, presupuneam doar că a plecat undeva în Vestul Europei.
La fel cum nu ştiam nici cât de bogat era Malaxa cu adevărat. Ştiam că era unul dintre cei mai bogaţi oameni din Estul Europei în momentul lui de glorie (Dictatura Carlistă), dar nu-mi imaginam că era atât de bogat încât să fie considerat un mare bogătaş la nivel internaţional. Citeşte tot articolul
Când am terminat facultatea n-aveam niciun gând să fac şi master. De fapt, nici nu m-am grăbit să-mi dau licenţa pentru că ştiam că sunt mici şansele să mi se ceară pe undeva. Având propria agenţie, n-a fost niciodată nevoie să prezint diplome pentru angajare. De-a lungul anilor m-au mai abordat diferiţi head hunteri pentru nişte poziţii, dar nu am ajuns niciodată în punctul în care să fie nevoie de documente.
Fast-forward nişte ani mai târziu, am descoperit în primăvară Istoria Ideilor, Mentalităților și Culturii de Masă, un program de master de la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti. Și mi s-a părut atât de interesant încât să merite să-mi dau licența și să mă întorc la școală. Sunt din nou student, în următorii 2 ani voi avea multe seri ocupate cu niște cursuri pe care abia aștept să le încep. Citeşte tot articolul
Anul ăsta se împlinesc 15 ani de când am terminat facultate (şi tot 15 de când am pornit Superior Media, că sunt legate cele două momente). La momentul respectiv nu aveam niciun gând legat de masterat, nu exista nicio miză din punct de vedere profesional. Nu-mi trebuia nicăieri masterul. Motiv pentru care nici nu m-am agitat să-mi iau licenţa.
Şi iată-mă acum, proaspăt student la master, la aproape 37 de ani. Dacă totul merge bine şi îl termin la timp, o să am aproape 39 de ani la susţinerea dizertaţiei. Ok, dar ce s-a schimbat? De ce mă apuc acum de un master (de care nu am neapărat nevoie). Citeşte tot articolul
Am înţeles că se discută (din nou) scoaterea limbii latine dintre materiile obligatorii de la liceu. Eu am făcut filologie, aşa că latina era una dintre disciplinele la care aveam teză (chiar dacă erau două ore pe săptămână).
Am învăţat-o ca pe o limbă străină, ne-am chinuit cu ea, şi acum, aproape 20 de ani mai târziu, tot ce mai ţin minte este a, ae, ae, am, a, a. Declinarea I la singular. Citeşte tot articolul
Între 6 şi 9 februarie are loc campania de reduceri a editurii Taschen, una dintre cele mai mişto edituri de cărţi de artă (şi nu numai). Se poziţionează ca luxury art book publisher, iar multe dintre cărţile lor sunt prin librăriile Cărtureşti.
Au tot felul de cărţi, de la colecţii dedicate unor pictori importanţi până la albume de reclame din anii ’40-’50-’60 etc. La un moment dat am găsit în Cărtureşti The World of Ornament care e fantastică. Citeşte tot articolul
