IN Casual stuff

În capătul Bulevardului Timişoara, la intersecţia cu Valea Cascadelor, ajungi într-o fundătură. Treci pe lângă CET Vest şi apoi te blochezi, nu ai unde să mai mergi decât în câmp. 

Şoseaua de centură este la doi paşi, logic ar fi să existe o străpungere acolo pentru a fluidiza traficul, dar suntem în 2025 şi nu s-a gândit nimeni la asta.

Acum se lucrează la un proiect care să unească A0 cu Bulevardul Timişoara, astfel încât să se mai preia din aglomeraţia de pe Bulevardul Iuliu Maniu. Citeşte tot articolul

IN Food

Văzusem pe la influenkeri supele astea şi mi s-au părut interesante, dar erau doar pe Sezamo la 19 lei, aşa că am ezitat un pic să dau o comandă special pentru asta. Apoi am găsit la Kaufland cu 15 lei bucata şi am luat să testez cele 3 tipuri disponibile în magazin. Pe lângă astea, mai au în ofertă o Yogurt cream şi o cremă de broccoli.

Am mâncat gazpacho şi tomato soup, crema de legume a ajuns la Antonia. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Wrexham tocmai şi-a asigurat a treia promovare consecutivă, până în Championship (liga a doua din Anglia). Este ceva ce n-a mai reuşit nicio altă echipă în istoria fotbalului englez la nivel de seniori.

O performanţă uluitoare, pe care n-o credeam posibilă la începutul acestui sezon.

Wrexham a pornit din liga a 5-a în urmă cu 4 ani. Acel National League în care se chinuiau de ani mulţi înainte ca Ryan Reynolds și Rob McElhenney să preia echipa. Prima dată au ratat promovarea la mustaţă, au suferit şi au învăţat din greşeli. Citeşte tot articolul

IN Food

Am ajuns azi la Wendy’s, cu gândul că vor fi cozi un pic mai mici decât în ziua lansării. Am avut dreptate, am prins o coadă de „doar” 40 de minute (de când am ajuns până când am plecat cu mâncarea). În imaginile de pe net pare că veniseră românii de parcă era primul fast food din sud estul Europei.

Am luat un hamburger (citisem la Radu cum i s-a părut lui), o porţie de cartofi mare şi o Cola zero. Pentru Antonia am luat un wrap de pui şi o porţie de cartofi. Au fost vreo 60 de lei cu totul. Probabil că puteam să transform în meniu şi comanda Antoniei şi cred că am fi ajuns pe la acelaşi preţ. Deci 30 de lei per meniu. Citeşte tot articolul

IN Filme

În perioada 24 – 27 aprilie veţi putea viziona „Clasat”, un film regizat de Horia Cucută.

Este categorisit ca „fake documentary” pentru că are toate ingredientele unui documentar, însă subiectul este unul fictiv. Totuşi, povestea din care s-a inspirat filmul este una reală şi s-a petrecut în Kenya, Time Magazine a scris despre asta.

Apoi s-a mai adaptat povestea şi cu nişte experienţe similare cu ceea ce trăiesc echipele de la Recorder, Snoop şi alţi jurnalişti care fac investigaţii în România.
Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Cei de la Tazz au început să comunice rebrandingul în Wolt, o mişcare pe care nu mă aşteptam s-o facă atât de rapid. eMAG a vândut anul trecut Tazz către Wolt, care e deţinut de gigantul american DoorDash. 

Uneori alegerile astea sunt total de neînţeles, chiar dacă au în spate diferite studii de notorietate. Când DoorDash a ales să se extindă la nivel internaţional printr-o achiziţie, au decis să păstreze brandul finlandez Wolt. Acum Wolt intră pe piaţa din România tot printr-o achiziţie, dar renunţă la brandul Tazz.

Sper să nu îşi dea seama peste 2-3 ani că brandul DoorDash era mai potrivit şi să facă o nouă schimbare. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

După ce a găzduit diferite evenimente culturale în ultimele săptămâni, Bogdania revine şi ca restaurant/bistro/cum vreţi să-i spuneţi.

Un loc în care poţi să mănânci şi să bei lucruri interesante. Cam ăsta e conceptul. Poţi să bei bragă, cremă de bragă, cafea la nisip, salep turcesc (musai să-l încercaţi!), nişte plăcinte dulci şi sărate, plus câteva feluri mai clasice (nişte salate, un peşte, un cotlet, nişte garnituri). 

Poţi să şi mănânci bine, dar nu mi se pare genul de loc în care te duci doar pentru mâncare. Te duci acolo pentru povestea locului şi pentru alte poveşti pe care le are familia Bogdan, pentru toate evenimentele culturale pe care le organizează, pentru aerul boem al locului. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Luminiţa Malanca este unul dintre numeroşii iubitori de teatru din Bucureşti. Merge des la spectacole, se duce şi prin ţară după un anumit regizor sau un festival. 

Şi fix din poziţia de om care merge des la teatru, a sesizat o nevoie. Chiar dacă ni se pare că teatrul este mai accesibil decât oricând, există o categorie socială pentru care lucrurile nu stau chiar aşa uşor. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Am tot ascultat poveştile lui Donald Trump legate de Groenlanda, canalul Panama şi chiar de Canada, dar nu le-am băgat prea mult în seamă. Apoi am ajuns la articolul ăsta al Danielei Petrescu despre Hawaii şi mi s-a născut o întrebare: Cum a ajuns Hawaii să fie unul dintre cele 50 de state americane? Mai ales că Hawaii a devenit stat american abia în 1959, în acelaşi an cu Alaska.

Ok, dar cum au ajuns nişte oameni de pe o insulă din mijlocul oceanului să devină stat american? Mai ales că, înainte de momentul 1959, ultimele state care au intrat în această republică federală au fost Oklahoma (1907), New Mexico şi Arizona (în 1912). Restul s-au alăturat SUA prin anii 1700 şi 1800. Citeşte tot articolul

Meniu