FITS 2018: Cultura nu e rezervată elitelor

0

Cred că cea mai importantă idee cu care am plecat de la FITS anul acesta e că trebuie să conving mai mulţi oameni să vină la festival (şi la teatru, în general). 

Mi-aş dori tare mult să nu mai pară că participarea la un festival de teatru e vreo teză de doctorat. De fiecare dată când vorbesc cu cineva despre asta observ un dram de admiraţie care nu mi se pare justificată. Iar atitudinea respectivă apare din cauza oamenilor care încearcă să prezinte teatrul ca pe o activitate elitistă la care nu are acces oricine.

Toţi cei care au experimentat FITS-ul au văzut că atmosfera specială nu are legătură cu elitismul, aşa că fiecare din ei a revenit ani la rând. 

Nu-i băgaţi în seamă pe cei care încearcă să înfăşoare cultura cu o aură de exclusivism, cel mai probabil vor să-şi protejeze statutul special pe care îşi închipuie că îl au. Mergeţi la teatru, mergeţi la festivalul de la Sibiu, anul viitor are loc între 14 şi 23 iunie. Experimentaţi, îndrăzniţi să alegeţi chiar şi spectacolele care par mai ciudate. N-o să vă placă toate, n-o să înţelegeţi mare lucru din unele, dar sigur veţi pleca super impresionaţi de la multe din ele.

Iar dacă spectacolele de teatru nu vă atrag, puteţi alege dans contemporan, circ (de vreo 2 ani sunt nişte spectacole excepţionale) şi spectacole de stradă care vă vor aduce un mare zâmbet pe faţă. Şi odată ce aţi prins gustul, scrieţi cât mai mult despre asta, încercaţi să le arătaţi şi altora cât de accesibilă e această formă de cultură. Nu vă temeţi de criticile specialiştilor care trăiesc în bula culturală. Oamenii sunt cei care vă vor mulţumi pentru că le-aţi deschis ochii.

Nu avem un lider sau o idee comună

2

Am fost aseară în Piaţa Victoriei şi m-a surprins cât de încărcată era atmosfera. Oamenii protestau furioşi, jandarmii au pregătit cea mai mare desfăşurare de forţe pe care am văzut-o la proteste în ultimul an. Dacă până acum scutierii aşteptau pe Strada Paris, departe de ochii protestatarilor, acum au fost aduşi pe Kiseleff, lângă Muzeul Antipa, fix în faţa masei de oameni.

Pe de altă parte, au fost câţiva curajoşi care nu le permiteau jandarmilor să împingă mulţimea în acel spaţiu gol. Cineva s-a gândit că e o idee bună să nu se protesteze în alveola cu steagul UE, ci să ocupe strada. Ceea ce e perfect ok cât timp îţi asumi că e o încălcare a legii. Dacă faci #occupy la metrou n-o să te calce nimeni, dar e posibil să încerce jandarmii să te ridice de acolo şi mai apoi să te amendeze pentru că ai încurcat traficul. Repet, fiecare protestează cum crede, cât timp îşi asumă asta.

Ce nu mi-a plăcut a fost că mulţimea din centrul pieţei ţipa la cei de pe trotuar că din cauza lor îi abuzează jandarmii şi că ar trebui să vină pe stradă. Dacă începem să dăm vina unii pe alţii deja avem o problemă mare.

Citeste mai mult

eMAG are noutăţi legate de servicii şi investiţii

1

Zilele trecute a avut loc un eveniment eMAG în cadrul căruia Iulian Stanciu a prezentat noutăţile “de vară” ale companiei. Nu ştiu cine a venit cu ideea acestor evenimente periodice, dar mi se pare că e o idee foarte bună. eMAG e printre puţinele companii mari care fac astfel de evenimente la intervale fixe de timp. Sunt cel puţin 4 pe an, unul pe la începutul anului, altul în vară, apoi unul de toamnă şi cel de Black Friday. Ritmul ăsta e mai degrabă specific multinaţionalelor, e bine că l-a preluat o companie românească.

120 de milioane de euro investeşte eMAG anul ăsta, cea mai mare parte din sumă fiind direcţionată către depozitul de la Giurgiu, care va fi uriaş. 120.000 de mp la început, urmând ca mai apoi să fie extins până la 600.000 de mp.

Citeste mai mult

Câteva idei după primele meciuri de la Cupa Mondială

4

A trecut prima etapă a grupelor, am văzut o parte din meciuri, în rest am bifat rezumate, mi-am cam făcut o idee despre cum stăm. Câteva idei pe care n-am avut chef să le notez pe Facebook:

  • Comentatorii TVR sunt extrem de slabi. Am auzit în 10 zile de mai multe ori cuvântul “mitan” (=repriză) decât în ultimii 10 ani.
  • Faptul că această competiţie e transmisă de TVR face ca vizionarea pe net (legală) să fie aproape imposibilă. Aplicaţia DigiOnline e blocată (de obicei e şi TVR1 pe acolo, nu şi pentru Cupa Mondială), iar siteul TVRplus se mişcă extrem de prost. Ba chiar au o reconstrucţie fix acum. Aş putea paria că termenul limită a fost 15 iunie dar s-a depăşit.
  • De fiecare dată există surprize la începutul competiţiei, nu înţeleg cum îi mai miră pe unii. Nu mai e nicio surpriză, practic. Echipele mari intră relaxate, băieţii ăia ar fi trebuit să fie în vacanţă, e greu să-i motivezi de la început. Pe de altă parte, echipele mici sunt alcătuite din jucători care vor să se afirme, e absolut normal.
  • Anglia joacă exact aşa cum m-am aşteptat: super haotic. Când îl ai pe Henderson conducător de joc e posibil să construieşti mai degrabă un bloc de 10 etaje decât un atac poziţional.
  • VAR-ul ajută, însă va fi foarte greu în următorii ani să nu transformăm meciurile într-o combinaţie de fază-analiză. Practic, nemulţumirea echipelor se va modifica din “de ce nu ne-a dat penalty” în “de ce nu ne-a dat arbitrul VAR”. Şi eu care credeam că scăpăm de scandaluri.
  • Argentina lui Messi e cea mai slabă echipă pe care au avut-o în ultimele 2 decenii, dacă ne gândim la ce jucători au la dispoziţie. În plus, faptul că unii jucători au fost lăsaţi acasă pentru că nu se înţeleg bine cu micuţul barcelonez le-a cam dăunat. Icardi ar fi fost excelent în atac, dar dacă nu se înţelege cu Leo ce să-i faci?
  • Islanda are parte de generaţia ei de aur, trebuie să înţelegem chestia asta şi să o acceptăm. Deja nu mai e nicio surpriză, oamenii au format o echipă bună, care se bate de la egal la egal cu orice naţională. Oare Gylfi Sigurdsson le-a zis jurnaliştilor islandezi că vor ajunge să le facă statuie? Sincer să fiu, încep să mă întreb cum ne priveau pe noi suporterii din lumea întreagă acum 24 de ani. Mă rog, diferenţa e că naţionala noastră juca şi ceva fotbal, nu era doar determinarea de bază.
  • Probabil că vor fi 2-3 echipe care pleacă acasă prematur, altele care vor trece cu chiu, cu vai în optimi (mă uit la tine, Anglia).
  • Aş putea paria că nemţii îşi vor reveni şi vor merge mai departe alături de Mexic.
  • Per total urât fotbal, nici nu vreau să mă gândesc cum va arăta Cupa Mondială cu 48 de echipe. Iran cu Maroc sau Polonia – Senegal au fost moartea pasiunii.

Nu mi-e frică de Dragnea, ci de nemernicul care-i va lua locul

0

Am trăit aproape toată viaţa sub guvernarea PSD-ului, cu mici pauze. Unele reale, altele simulate (precum guvernarea CDR). Am observat cum partidul ăsta a devenit de la an la an şi de la conducător la conducător tot mai pervers, corupt şi, din păcate, tot mai curajos.

Dacă părinţii noştri au trăit cu ideea că nu se poate schimba nimic, noi trăim cu frustrarea că nu se schimbă nimic, chiar dacă s-ar putea. Iluzia că vom scăpa vreodată de această grupare mafiotă care s-a instalat în Parlament e mai amăgitoare decât speranţa unui ajutor american înainte de ’89.

Ceea ce se întâmplă acum pe Facebook şi prin presa de dreapta este, de fapt, o nouă “Europă Liberă” la care se conectează generaţia noastră pentru un plus de speranţă. Diferenţa e că nu ne interzice nimeni accesul la aceste informaţii. Nu încă.

Citeste mai mult

S-a digitalizat până şi albumul cu stickere Panini

2

Albumul Panini cu fotbalişti e una dintre neîmplinirile copilăriei mele (yes, first world problems all the way). Niciodată n-am reuşit să-l umplu cu poze, chiar dacă a fost cupă mondială sau campionat european. Cred că am avut vreo 4 albume, două cu World Cup, două cu Euro, încă mai sunt pe acasă pe undeva. Cel mai stufos e cel cu Franţa 1998, când aveam 10 ani, note bune la şcoală şi, cel mai important, probabil că ai mei o duceau puţin mai bine, că nu era PSD la putere. Mereu mă uitam cu uimire la câţiva prieteni care aveau albumele pline chiar înainte să înceapă competiţia şi care făceau schimburi într-un ritm nebun. Ţin minte că unul dintre colegii mei de clasă umbla peste tot cu nişte teancuri cât un Solenoidul lui Cărtărescu (vedeţi cum am ridicat brusc nivelul acestei discuţii despre fotbal?).

Diferenţa era că eu primeam bani pentru vreo 2 plicuri la 3-4 zile, iar colegul respectiv îşi lua 5-6 plicuri pe zi. Cum să concurezi cu aşa ceva? Probabil că la vremea aia am suferit un pic din cauza asta, dar ce ştiu clar e că până şi mie mi se părea greşit să iei atâtea plicuri cu fotbalişti zi de zi. Singura mea problemă reală era că nu primeam bani pentru album imediat ce apărea, ceea ce însemna că plecam din start cu un dezavantaj. 

Citeste mai mult

FITS 2018: Hedda Gabler – O surpriză pentru cunoscători

0

La FITS există două tipuri de spectacole: cele foarte bune şi cele foarte curajoase. Rar se întâmplă ca un spectacol să nu se încadreze în aceste două categorii. Sunt, însă, spectacole care se încadrează în ambele şi spectacole de la care publicul neavizat pleacă cu un mare semn de întrebare.

Hedda Gabler intră în categoria asta a enigmelor pentru publicul larg, enigme pe care unii pasionaţi de teatru ajung să le descifreze cu zâmbetul pe buze. Textul Hedda Gabler este unul clasic, scris de norvegianul Henrik Ibsen. Premiera a avut loc la Munchen, în 1891, dar mai apoi spectacolul a fost pus în scenă şi în Danemarca sau Norvegia. Povestea o surprinde pe Hedda Gabler, fata unui general, care intră într-un triunghi amoros ce duce la o mulţime de complicaţii.

Citeste mai mult

Media Fact Book 2018

3

Zilele trecute s-a lansat Media Fact Book 2018, probabil cel mai util material legat de piaţa de media din România (urmat de Digital Recap, desigur :D ). Cei de la Initiative au 22 de ani de experienţă în realizarea acestei analize şi mi se pare că de la an la an fac o treabă tot mai bună. E extrem de clar totul, concis, iar graficele surprind excelent esenţialul.

La mine a sosit pe adresa redacţiei zilele trecute, când eram prin deplasări la festivalul de teatru, dar am apucat să o studiez cu atenţie şi am câteva idei principale. Pentru mai mult de atât puteţi descărca varianta digitală de pe site, gratuit.

Citeste mai mult

.Calif are un sandviş nou în Mega Mall

1

În ultimul an Calif a făcut o mulţime de lucruri interesante, dar în acelaşi timp mi se pare că au nişte probleme de coerenţă. Există Calif, Condimental şi, mai nou, există şi .Calif, în Auchan Titan şi Mega Mall, care pare să nu fie acelaşi lucru cu Calif-ul clasic din Militari şi de la Iancului.

Fiecare are sandvişuri diferite şi sandvişuri comune, Kebun-ul fiind doar la Condimental (şi există vreo 3 Condimentaluri dacă nu mă înşel: Victoriei, Obor şi Pasaj Mărăşeşti). Practic, dacă ar exista Kebun peste tot, cred că s-ar rezolva 90% dintre problemele culinare cu care se confruntă românii la prânz.

Citeste mai mult

FITS 2018: Gravity and Other Myths – Backbone

1

Anul ăsta nu ştiu cum m-am uitat pe program, dar mi-a scăpat informaţia că vor veni din nou GOM Circus la FITS. Am ales spectacolul lor, tradus “Esenţa puterii”, doar pentru că era circ australian. Anul trecut am văzut două companii excelente din Australia şi am stabilit că ţara cangurilor dă cei mai buni acrobaţi de pe lumea asta.

Mi-am dat seama că cei de la Gravity and Other Myths sunt la Sibiu abia după ce i-am văzut la clubul festivalului, cu o seară înainte de show. Cred că a fost highlightul acestei ediţii pentru mine.

Anul trecut au prezentat la biserica Cisnădioara show-ul “A Simple Space”, într-o formulă restrânsă, de data asta au venit cu celălalt spectacol al lor, “Backbone”, în care e implicată toată trupa.

Citeste mai mult