IN Casual stuff

La fel ca toate proiectele importante din România, și ăsta începe cam cu 10 ani întârziere.

Primăria Capitalei a anunțat miercuri, 12 august, că asocierea pentru realizarea Pasajului Petricani a fost aprobată de Consiliul General al Municipiului București. Proiectul va fi realizat împreună cu Primăria Sectorului 2, Consiliul Județean Ilfov și Primăria Voluntari și va face parte dintr-un nod intermodal care ar urma să includă și extinderea Magistralei M2 de metrou și o stație a trenului metropolitan București-Ilfov. De aici.

Vă dați seama ce înseamnă asta: 1-2 ani proiectare, exproprieri, probabil niște procese, chin cu lucrările, încă 7-8 ani de barieră, abia apoi normalitate. Citeşte tot articolul

IN Liverpool

Am terminat sezonul trecut așa: locul 5 în campionat. Niciun trofeu. Eliminare în sferturi din Champions League, fără drept de apel, în faţa lui PSG (două înfrângeri cu 2-0 şi un joc groaznic).

Și cel mai rău a fost că n-am văzut nicio urmă de speranță în joc. Nicio idee, nicio soluție B când jocul nu mergea (și nu mergea aproape niciodată). În alte situații mai aveai speranța că revine vreun jucător și lucrurile se vor îmbunătăți, dar acum s-au adunat prea multe lucruri care mergeau prost. Citeşte tot articolul

IN Food

Am fost recent la Obor cu misiunea clară să iau porumb ca să fierbem, ocazie cu care am descoperit apa caldă sub forma porumbului dulce. Când eram eu mic nu-mi amintesc să fi existat după tipuri de porumb la tarabe, la Obor erau acum peste tot câte două tipuri. Și am luat câțiva știuleți din fiecare, doar nu era să ratez ocazia. Am învățat să-l și deosebesc, ăla dulce are mătasea albă, pe când cel normal are mătasea maro.

Prima diferență cu care te întâlnești este timpul de fierbere, porumbul dulce fierbe mult mai rapid, în câteva minute (versus o jumătate de oră cel puțin). Apoi vezi gustul și textura, mult diferită de porumbul normal. Și cu toate că mi s-a părut interesant, nu știu dacă aș lua prea des porumb dulce. Citeşte tot articolul

IN Web

Pe Codrin Roman îl am de mulți ani în lista de Facebook, cred că a participat la unul dintre workshopurile PRbeta pe care le-am ținut la Iași acum 12-13 ani.

A ajuns influencer, a făcut o grămadă de sketchuri cu glumițe de șantier, a fost căsătorit de 2 ori până la 32 de ani, a trăit mai multe vieți. Și acum a pornit un proiect nou de content prin România, 42 de zile fără niciun ban, câte o zi în fiecare județ. Un fel de Asia Express prin România, cum zice el. Scopul e să se regăsească pe sine, să facă content video și să strângă 100.000 de euro pentru educația unor copii din mediile defavorizate. Poate dona oricine pe platforma asta. Momentan a strâns 7000 de euro în 16-17 zile și e evident că n-avea cum să strângă toți banii, să prindă tracțiune atât de mare doar pe un proiect pornit cu un cont de Instagram și unul de TikTok. Dar n-ar fi fost nicio șmecherie să pună un target de mic, de 5000 de euro. Nici nu ar fi sunat așa appealing.

Până acum a dormit în parc pe o bancă, și-a cumpărat cort și a dormit în el, și-a luat și o bicicletă și a donat-o și pe aia. Totul doar din produse primite de la oameni și vândute mai departe sau din donații.

M-am uitat la primele clipuri, au fost entertaining, apoi am pierdut șirul și a intervenit un pic și plictiseala, chiar dacă mă uit la 2x. Nu înțeleg cum au răbdare oamenii să se uite zilnic la clipuri pe Youtube câte 30-40-50 de minute. Pur și simplu mi se pare moartea pasiunii. Punctual, în cazul ăsta e și greu să nu te plictisești, 60% din clipuri constau în explicația Am plecat de-acasă fără niciun ban, fac un fel de Asia Express prin România, nu știți pe cineva la care aș putea să dorm sau să mănânc? Și tot așa. Aici e normal, că vrei să le explici oamenilor ce e cu tine, trebuie să-i convingi să-ți dea bani sau mâncare etc. Dar ticurile verbale, manierismele și ideile repetitive sunt valabile la toate clipurile unscripted. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Calea Văcărești va avea copaci. E un ”proiect de regenerare urbană” a Primăriei Sectorului 4, care a îngustat benzile, a făcut lucrări toată vara și urmează să trântească niște copăcei acolo. Au explicat deja niște specialiști de ce nu e ce trebuie acest proiect, dar la momentul apariției articolului sigur nu știau cum se va implementa efectiv.

Trec destul de des pe acolo și m-am îngrozit să văd că s-au creat practic niște alveole în care sunt cuve de beton pentru copaci. 

Nu se vede din poza asta, dar nu există pământ la bază, cel mult niște pietriș, iar sub el oricum e asfalt și probabil că undeva sub încă 1 metru de ciment e și pământul. Deci în ghivecele astea de beton ar trebui să trăiască niște copaci ”maturi”, cum zicea Primăria Sectorului 4. Cât pământ să intre acolo? Cât loc pentru dezvoltarea rădăcinilor?
Citeşte tot articolul

IN Ecommerce

Auzisem că a introdus eMAG opţiunea asta de plată (cred că am citit la Radu), dar nu m-a interesat să testez, pur şi simplu sunt pe pilot automat la checkout. Verific doar cardul cu care plătesc, pe ce firmă iau (sau pe ce persoană fizică), livrarea şi gata.

Doar că am avut câteva situaţii recent în care nu mi-a mers plata cu cardul meu ING. Intram în aplicaţie, confirmam, nu mai ajungeam în ecranul de confirmare. Primeam după vreo oră mail că nu s-a procesat plata. Teoretic n-am limite pe cardul respectiv, l-am tot folosit, şi cu toate astea se comporta ca şi cum intra în request timeout. Aşa că de vreo 2 ori am încercat plata cu RoPay şi a funcţionat excelent. Citeşte tot articolul

IN Filme

Am reuşit, în sfârşit, să vedem şi noi Michael, filmul despre prima parte a vieţii lui Michael Jackson. E foarte bine făcut, muncit, Jaafar Jackson mi se pare mai bun în rolul lui MJ decât e Rami Malek în rolul lui Freddie Mercury, ceea ce este o realizare în sine.

Energie, imagine, costume, o coregrafie studiată sute de ore probabil. Filmul nu pune mari probleme, pare că duce lucrurile într-o anumită direcţie, pregăteşte terenul pentru partea a doua, în care presupun că va trebui să ajungă şi la scandalurile legate de pedofilie. Şi linia în care se merge e una de tipul Michael era un copil în suflet, suferea de sindromul Peter Pan, i se furase copilăria aşa că tot ce voia era să se joace şi să râdă cu copii.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Are Seinfeld o bucată în care zice ceva de pastile. Nu-mi aduc aminte exact faza, dar ideea e că oamenii cer doze tot mai puternice, până când vor ajunge să spună „gândeşte-te care ar fi doza capabilă să mă ucidă, apoi mai scade puţin şi dă-mi-o pe aia!”.

Cam aşa e detartrantul ăsta de la Nufăr, eu n-am văzut în viaţa mea ceva de genul ăsta. L-am luat din greşeală, crezând că e un substitut de Domestos (n-aveau decât bidoane de 5 litri de Domestos în ziua aia la Metro). Şi apoi a dat cu el doamna care ne face curăţenie la Maison, a atacat toate sitele de la scurgere, a fost ceva incredibil. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Frozen meals sau ready meals sunt acele feluri de mâncare pe care le iei şi doar le încălzeşti sau le găteşti puţin, le bagi la microunde şi le poţi mânca. 

În afară supermarketurile au foarte multe opţiuni, în special prin Londra şi Paris. Segmentul e dezvoltat şi în alte oraşe, dar diversitatea nu e la fel de mare. Chiar şi aşa, e mult peste ce opţiuni avem noi. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am luat căştile astea Sony ULT WEAR în iunie 2025, fix înainte de FITS, în ideea că îmi doream de mult timp nişte căşti over the ear cu noise cancelling. La momentul respectiv am citit câteva reviewuri pe eMAG care spuneau că se rupe un braţ. Nu eram dispus să dau 1100 de lei pe modelul ăsta XM5B, plus că am zis că probabil cei care se plâng n-au avut grijă de ele, de-aia s-au rupt. Citeşte tot articolul

Meniu