Excelent clipul ăsta de 11 minute pentru orice fan al lui Liverpool. Efectiv a fost o bucurie să văd toate imaginile alea de pe culoarele stadionului, să-i văd pe jucători cum se încurajează unii pe ceilalţi, pe Adrian cum atinge semnul cu This is Anfield şi multe alte astfel de detalii pe care nu ajungi să le vezi niciodată.
Liverpool a jucat ieri ultimul meci din presezon, o victorie contra lui Lyon, 3-1.
A fost ultimul meci înainte de Community Shield, meciul de supercupă a Angliei (pe care Liverpool îl va juca contra lui Manchester City – cetăţenii au luat cupa şi campionatul, astfel că echipa de pe locul 2 ajunge să fie adversara din supercupă, ca să se joace totuşi un meci).
N-am văzut toate meciurile din presezonul lui Liverpool, asta pentru că m-am uitat la meciul cu Borrusia Dortmund şi n-am recunoscut deloc echipa. O diferenţă uriaşă între spiritul echipei care o demola pe Barcelona în urmă cu câteva luni şi cea care juca acum contra nemţilor. Altă echipă faţă de cea care demola cu 5-0 pe Napoli anul trecut, tot într-un meci amical.
Nu ştiu dacă se fac astfel de video-uri în fiecare an, până acum n-am mai văzut nimic de genul ăsta, dar nici nu m-au interesat prea tare echipele care au câştigat în anii precedenţi.
Cert e că sunt nişte imagini inedite, combinate cu sunetul din microfoanele arbitrilor şi cu multe alte lucruri interesante. Genul de detalii pe care n-ai cum să le afli altfel. Ox Chamberlain plecând cu trofeul spre vestiare, Salah vorbind la telefon pe nişte trepte, Alisson făcând un video call cu familia.
Absolut bestial acest clip făcut de Carlsberg pentru a prezenta berea roşie, în sticlă roşie, pe care au făcut-o în cadrul parteneriatului cu Liverpool.
Piele de găină din primele secunde, cu oamenii ăia care se jucau pe străzile din Liverpool, apoi imaginile cu Virgil van Dijk, apoi finalul cu Jamie Webster, care e un fel de voce a cântecelor galeriei lui Liverpool în ultimii ani.
Suntem la jumătatea sezonului din Premier League. Au mai rămas 3 partide de disputat, dar indiferent de rezultate, lucrurile nu se schimbă prea mult, aşa că putem trage nişte concluzii.
În primul rând, nici în cele mai frumoase vise n-o vedeam pe Liverpool pe primul loc cu 6 puncte avans de Boxing Day. Sigur, speri, te gândeşti că ar fi mişto, dar nu iei în calcul că City poate pierde meciuri. Klopp a creat o maşinărie de fotbal şi totul a început cu aducerea lui Virgil Van Dijk. Olandezul a betonat defensiva lui Liverpool, iar transferul lui Alisson pur şi simplu a închis apărarea. Ceea ce trece de Van Dijk se opreşte la Alisson, iar restul fundaşilor pare că sunt doar nişte aghiotanţi pe lângă cei doi.
Gata, începe un nou sezon din Premier League. Parcă de data asta aşteptarea a fost mai uşoară, dată fiind luna în care am stat cu ochii pe Cupa Mondială.
Liverpool intră în noul sezon cu aşteptări mari, un sezon de transferuri bun şi un lot destul de echilibrat. Dar să nu ne entuziasmăm aşa tare. Da, sunt printre favoriţii la titlu, însă rămâne de văzut cum vor juca adversarele (Chelsea, City şi Arsenal). De United nu mă tem atât de tare, mi se pare că Mourinho este în acest moment un antrenor cu o atitudine toxică. Ar mai fi Spurs, care n-au cumpărat niciun jucător în vara asta (e prima echipă din istoria Premier League care nu cumpără nimic în pauza de vară), însă mi se pare că Tottenham se transformă într-un Arsenal de acum câteva sezoane: acea echipă care e mereu aproape, care se bate la primele locuri, dar care nu reuşeşte să aducă acel plus de inspiraţie de care e nevoie pentru trofee.
Revenind la Liverpool, nu sunt atât de entuziasmat de transferuri, în sensul în care nu aplaud plin de admiraţie. Ok, 4 transferuri bune (+contractul juniorului Brewster la profesionişti), dar dacă le iei la ban mărunţi, sunt doar doi jucători în plus, ceilalţi doi fiind înlocuitori. Keita vine, practic, şi acoperă golul lăsat de accidentarea lui Ox Chamberlain. Nu era ăsta planul, dar cel puţin sezonul ăsta l-am pierdut pe Ox, îl avem acolo pe Keita. Iar Fabinho e pe postul pe care îl ocupa Emre Can.
Xherdan Shaqiri a debutat aseară la Liverpool în ceva amical contra lui Manchester United. S-a jucat în SUA, s-au rulat jucători tineri, no big deal.
La un moment dat, elveţianul a inventat acest superb gol din foarfecă. Ocazie cu care am aflat de la comentator că omul încheie fiecare antrenament cu 10 lovituri din foarfecă. Deci face, să zicem, 200 de antrenamente pe an, poate 250? Şi probabil că exersează aşa de mulţi ani. Are, probabil, vreo 10.000 de încercări de foarfecă şi câteva goluri memorabile.
A mai dat unul într-un Polonia – Elveţia la Euro 2016 şi mai găsim 3-4 goluri similare pe YouTube. Dar cam aia e. 5 goluri din foarfecă pentru care a exersat 15 minute la fiecare antrenament vreme de cel puţin 7 ani (am descoperit primul gol din foarfecă la Basel, deci înainte de 2012).
Şi apropo de Shaqiri, el e cel care povestea acum câţiva ani că italienii exersează cornerele câte 2 ore fără oprire.
Foto via
Probabil că ştiţi cum a pierdut Liverpool finala Champions League de anul ăsta. Mai întâi Sergio Ramos a obţinut cu succes centura albastră împotriva lui Salah pe care l-a şi accidentat, apoi Loris Karius a îngropat echipa engleză cu 2 gafe monumentale. Asta e, eu pot să spun că am uitat destul de repede acea finală. Echipa are un joc entuziasmant şi cu câteva modificări de lot se poate bate la titlu. Însă printre acele modificări se numără şi postul de portar, unde am sperat să vină cineva cu adevărat de top. S-a tot vorbit vara asta despre Alisson, portarul lui AS Roma şi al Braziliei, dar pe măsură ce trece timpul realizez că şansele sunt tot mai mici să se întâmple acel transfer.
Mai mult, sunt tot mai sigur că Jurgen Klopp intenţionează să meargă tot pe mâna germanului şi în sezonul următor. Chestia asta ar fi părut doar o glumă proastă acum o lună şi jumătate, imediat după finala UCL. Efectiv nu cred că găseai mai mult de 1% din fanii lui LFC care să-i mai dea credit lui Karius. Nici măcar nu cred că lua cineva în calcul această variantă, era în afara oricărei discuţii.
A ajuns la final încă un sezon de Premier League, au fost 38 de etape super intense, un campionat care nu a dezamăgit. City a închis lupta la titlu cam rapid, însă restul echipelor au avut de luptat constant pentru ceva. Faţă de primele 10 etape, Liverpool a reuşit să prindă viteză şi a obţinut nişte rezultate excelente: prima înfrângere a lui City în campionat, finala Champions League (cu meciuri mari pe traseu).
Pentru mine a fost anul surprizelor neplăcute, de la Arsenal (care în sfârşit a încheiat relaţia cu Wenger) până la Everton (care mai avea puţin şi se lupta la retrogradare). Nici Spurs n-a făcut mare lucru, fiind foarte aproape de Chelsea şi Liverpool. Probabil că a fost greu de digerat sezonul ăsta pentru fanii lui Tottenham, care visau la un titlu sau măcar la un challenge real. Spurs e de departe cea mai omogenă echipă de top din Anglia, aşa că până şi eu mă aşteptam la mai mult de la ei.
