După săptămâni întregi de speculaţii, s-a confirmat transferul lui Jordan Henderson în Arabia Saudită, la echipa antrenată de Steven Gerrard.
Pare ireal ce se întâmplă cu jucătorii din Europa în acest sezon, acest exod de nume mari spre zona Golfului. Nu-mi explic cum s-a deblocat dintr-o dată această rută, probabil că după transferul lui Cristiano Ronaldo şi campionatul mondial din iarnă. Dar asta e deja altă poveste. Citeşte tot articolul
Aud întrebarea asta de la oameni care știu că sunt fanul echipei de le Anfield și care urmăresc cu stupoare ce sezon slab au Klopp și ai lui. Răspunsul e complex și o să încerc să explic cum văd eu lucrurile și de ce nu sunt șanse de îmbunătățire prea curând.
1. Oboseala fizică și psihică
Aici e destul de simplu: s-au atins toate limitele pe care le putea atinge echipa asta. Lotul actual face ca jucători precum Robertson, Trent Alex-Arnold sau Virgil Van Dijk să joace 60 de meciuri pe sezon, timp de mai multe sezoane la rând. Într-un fel, Liverpool este victima propriului succes de anul trecut, când s-a luptat pe toate fronturile posibile. Jocul scârțâia de atunci, dar multe situații au fost salvate de sclipiri de moment ale unor jucători. Uneori Salah, alteori Jota sau Mane. Venirea lui Luis Diaz a adus un nou boost, a permis jucătorilor din față să fie menajați din când în când.
Acum lucrurile astea s-au terminat, în special din cauza accidentărilor, dar nu numai. Ceea ce ne aduce la următorul punct. Citeşte tot articolul
Astăzi începe un nou sezon din Premier League, ocazie cu care să notez aici câteva rânduri pe subiect. E mai mult o nevoie egoistă, vreau să ştiu peste ani ce aşteptări aveam şi cum vedeam lucrurile.
Cred că ne aşteaptă cel mai interesant sezon de Premier League de până acum. Chelsea s-a întărit, Arsenal pare că merge bine, Tottenham a transferat cu cap. Manchester City a făcut câteva pariuri, Liverpool a rămas consecventă: transferă jucători cu întârziere de 1 sezon. Citeşte tot articolul
S-a mai încheiat un presezon, Liverpool debutează sâmbătă în Premier League contra lui Norwich.
N-am urmărit foarte atent meciurile din vacanţa asta de pregătire, ştiu că s-au descurcat binişor, dar nici n-au mai fost duelurile tari din alţi ani. Bilbao, Osasuna, Bologna, Hertha, Mainz, Stuttgart şi Innsbruck, în ordine inversă cronologiei. Citeşte tot articolul
E august 2020 şi Liverpool îl vinde pe Dejan Lovren la Zenit St. Petersburg fără să mai cumpere un al 4-lea fundaş central. Klopp discută despre Fabinho ca variantă de backup, în condiţiile în care Joel Matip avea deja un istoric bogat în ceea ce priveşte accidentările. Klopp este optimist, îşi face calculele bazându-se pe faptul că Virgil Van Dijk e o stâncă, cu foarte puţine accidentări la activ.
Câteva săptămâni mai târziu nu doar că se rupe Van Dijk pentru tot sezonul, dar olandezul e urmat la scurt timp de Joe Gomez. Liverpool îşi pierde fundaşii titulari în decurs de câteva zile, pentru un sezon întreg. Citeşte tot articolul
Noiembrie 2003, Steaua – Liverpool, în Cupa Uefa. Atunci am prins drag de echipa asta. Abia în 2005, la Istanbul, a devenit o religie. Nu mi s-a întâmplat de multe ori să cred că voi vedea imaginea asta prea curând. Am sperat în fiecare an, dar speranţele se terminau destul de rapid, după 5-6 etape. Doar de 4-5 ori chiar am crezut că se poate întâmpla.
De vreo 2 sezoane încoace am ştiut că urmează să se întâmple. Anul trecut am fost atât de aproape! Citeşte tot articolul
Liverpool a câştigat campionatul din Anglia după 30 de ani. Era clar cam din ianurie, dar apoi a venit pandemia şi lucrurile s-au complicat.
M-am temut atunci că s-ar putea anula campionatul cu totul, ceea ce ar fi fost o nedreptate uriaşă. Să ai un lider aşa autoritar, cu 23 de puncte avans, şi să anulezi campionatul ar fi fost ireal. Probabil că începea războiul civil în Liverpool.
Am răsuflat uşurat când s-a împlinit totul şi din punct de vedere matematic. Dar mi-aş fi dorit să fie mai mult de atât. Aş fi vrut să simt o mare bucurie, să mă simt beat de fericire. În schimb, tot ce simt de câteva zile e uşurarea asta enervantă. „Am bifat-o şi p-asta”. Ştiu că sunt oameni din Liverpool care au petrecut pe străzi până la epuizare. Alţii care au băut litri întregi de bere. Eu doar am zâmbit şi am zis „în sfârşit!”.
Au fost mulţi cunoscuţi care m-au întrebat ce simt, m-au felicitat, mi-au zis că aşteaptă cu interes să vadă reacţiile mele pe blog. Doar că eu nu mă simt în al nouălea cer.
S-a încheiat turul campionatului din Anglia, astfel că putem trage nişte concluzii.
Liverpool are 13 puncte avans faţă de locul 2, ocupat de Leicester şi o restanţă cu West Ham. Din păcate, restanţa respectivă se va juca abia pe 24 februarie, iar până atunci se mai pot schimba foarte multe lucruri. West Ham este în acest moment în derivă, însă peste 2 luni s-ar putea ca lucrurile să stea diferit. Deci nu putem vorbi de 16 puncte avans.
Spre deosebire de sezonul trecut, Liverpool arată puţin mai bine, Manchester City arată puţin mai rău. Echipa lui Pep are deja 5 înfrângeri, în condiţiile în care sezonul trecut a pierdut doar 4 meciuri în 38 de partide. Mă rog, Liverpool a pierdut atunci un singur meci şi tot n-a fost suficient, deci problema nu e neapărat la înfrângeri, ci la egaluri.
Am tot spus că se joacă prea multe meciuri şi au sărit să mă contrazică mai mulţi oameni pe aici, prin comentarii.
În continuare cred asta, şi ultima ştire din domeniu vine să-mi dea dreptate. Liverpool se află în situaţia în care urmează să joace două meciuri în competiţii diferite, în decurs de mai puţin de 24 de ore, pe continente diferite.
Cum s-a întâmplat asta? Păi s-au calificat în prea multe competiţii şi nimeni nu părea să se fi aşteptat la aşa ceva.
Din poziţia de câştigătoare a Champions League (o să ador anul ăsta să tot ascult la ştiri „FC Liverpool, deţinătoarea trofeului…”), Liverpool este inclusă automat în Campionatul Mondial al Cluburilor, o competiţie cam de buzunar ce se organizează anual în Qatar. Vor juca acolo cu câştigătoare ale competiţiilor continentale din America de Sud, Africa, Australia etc. Citeşte tot articolul
Excelent clipul ăsta de 11 minute pentru orice fan al lui Liverpool. Efectiv a fost o bucurie să văd toate imaginile alea de pe culoarele stadionului, să-i văd pe jucători cum se încurajează unii pe ceilalţi, pe Adrian cum atinge semnul cu This is Anfield şi multe alte astfel de detalii pe care nu ajungi să le vezi niciodată. Citeşte tot articolul
