Category

De soi

Veşnica discuţie despre zborurile low-cost

3

Săptămâna trecută Vlad Petreanu a avut parte de nişte peripeţii pe ruta Berlin – Bucureşti, moment în care a reînceput discuţia legată de ce e şi ce nu e un zbor low-cost. Opinia generală era că asta-i viaţa, dacă alegi să mergi cu low-costul trebuie să te aştepţi la asta. Ceea ce nu prea e corect.

De fapt, zborul low-cost nu e vreo loterie din care doar cei fericiţi ajung la timp, sau cel puţin nu ar trebui să fie. Nu dai mai puţini bani ca să ajungi acolo la un moment dat, ci pentru că se taie o serie de servicii. Începând cu bagajul de cală, gustarea (sau masa/mesele) şi băuturile din avion, posibilitatea de a alege locul şi tot aşa. Unele companii te obligă să faci checkin online cu mult timp înainte şi îţi cer bani mulţi dacă vrei să-l faci în aeroport (I’m looking at you, WizzAir) etc.

Citeste mai mult

Două poveşti de la FITS 2017

1

Transcriu aici două dintre poveştile de la FITS pe care le-am scris pe Facebook pentru că n-aş vrea să se piardă printre mii de alte postări şi să-mi apară doar o dată pe an în Memories. 

***

“Auzi, tu ai bicicletă?”
“Da, tu ai?”
“Am… N-ai vrea să ne plimbăm odată cu bicicleta până aici?”
“Până aici sus? Nu cred că putem…”
“Nu până aici, doar până în Cisnădioara, să venim cu bicicletele împreună. Ai vrea?”
“Da.”
Și și-au zâmbit unul altuia. Începutul unei povești de vară pentru doi voluntari de la FITS2017.

Citeste mai mult

Oul: de la găină la sandviş

0

Aici ar trebui să fie o poveste tristă despre un telefon stricat, nişte notiţe pierdute, apoi regăsite şi tot felul de alte evenimente de cascadorii râsului care au dus la nepublicarea acestui articol. But hey, mai bine niciodată decât… pardon, invers. Aţi înţeles ideea. Şi cum e o perioadă în care o să ne tot săturăm de ouă, am zis să studiem puţin provenienţa.

Acum ceva timp (mult, mult) am fost într-o vizită la una din fermele Toneli şi la centrul lor principal de colectare şi distribuţie.

Ferma de ouă

Găinile Toneli sunt împărţite în mai multe ferme prin judeţele Argeş, Dâmboviţa, Ialomiţa şi Teleorman. Noi am vizitat Avicola Găeşti, o fermă în care sunt vreo 100.000 de găini la un loc. Toate sunt găini de ouă, însă există alte ferme în care se cresc pui ce vor deveni la un moment dat găini de ouă, un fel de pepinieră de găini. 

Citeste mai mult

Zi de meci în Liverpool

2

Nimic nu te pregăteşte pentru o zi de derby în Liverpool. Îţi imaginezi că e ceva mai special decât un meci cu Hull sau Swansea, dar nu poţi să-ţi dai seama de amploarea lucrurilor până când nu vezi totul de la faţa locului. Într-un weekend în care joacă Liverpool acasă, cele mai multe hoteluri sunt pline de străini îmbrăcaţi cu tricouri de joc şi cu fulare cu însemnele clubului. Orice localnic te întâmpină cu întrebarea standard: “Are you here for the game?”. Dacă te mai declari şi fan LFC încep să-ţi arate suveniruri sau să-ţi povestească cum au trăit pe viu Minunea de la Istanbul.

Când le zici că ai mai fost în Liverpool şi că ai şi poză cu Steven Gerrard le mai piere zâmbetul de pe faţă (Lucky bastard!).

Citeste mai mult

5 SuperZiceri Video

0

Vă povesteam la începutul lunii despre Premiile Superscrieri şi evenimentul SuperZiceri la care l-am descoperit pe Mimi Brănescu.

Acum au apărut înregistrările video, la ţanc pentru vacanţa asta de iarnă. În total e vreo oră de urmărit, dar merită din plin. 

Am embeduit mai jos toată lista de clipuri, dar puteţi să mergeţi direct la: Vintilă Mihăilescu, Vlad Tăuşance, Şerban Alexandrescu, Emilia Şercan.

Premiile Superscrieri – jurnalismul de calitate merită mai mult public

1

castigatori-superscrieri-2016-si-juriu_small

Acum câteva săptămâni a avut loc Gala Premiilor Superscrieri, evenimentul despre care am tot scris în ultimii ani. Mi se pare că s-a coagulat o comunitate a jurnaliştilor de valoare în jurul acestor premii, cu diverse evenimente conexe şi o activitate destul de intensă. De la an la an aceste premii s-au dezvoltat, a crescut numărul de categorii, iar atenţia de care s-a bucurat jurnalismul de calitate a dus la materiale mai muncite şi reapariţia jurnalismului de investigaţie.

Serios, investigaţia aproape că dispăruse din jurnalismul românesc în urmă cu 7-8 ani, într-un moment în care presa noastră era în derivă. Acum mi se pare că s-a format o masă critică de autori, care scriu tot mai mult şi mai bine. Presa a reuşit să facă tranziţia spre online, doar că n-a fost vorba de presa de trust, ci de jurnalismul independent (Casa Jurnalistului, RISE Project etc.).

Citeste mai mult

Noutăţi de la Veranda: parcare, cinema şi acces

6

panou_control_veranda

Recent am avut ocazia să vorbesc cu Andrei Pogonaru, dezvoltatorul proiectului Veranda, care mi-a mai lămurit nişte lucruri şi a venit cu noutăţi despre planurile de dezvoltare pe care le au. Sunt câteva lucruri pe care mi le-a confirmat, altele pe care le-am observat eu de-a lungul timpului, pentru că ajung la Veranda de 2-3 ori pe săptămână pentru diferite cumpărături, curăţătorie, mâncare din foodcourt etc.

Cea mai bună veste (pentru mine) e că în curând vor fi bancomate de la multe dintre băncile importante, printre care şi ING. N-am niciun bancomat ING prin apropierea casei, aşa că mereu trebuie să opresc prin oraş când am nevoie să depun bani pe card. În Veranda există deja sucursale Raiffeisen Bank, Banca Transilvania şi va urma un BCR în curând. Dar practica asta cu bancomatele din malluri s-a extins destul de mult în ultimii ani pentru că oamenii preferă să scoată fără comision direct de la banca lor.

Citeste mai mult

Cu ce-am plecat de la The Power of Storytelling (2016)

0

pos_01

De vreo 3 ani încerc să ajung la The Power of Storytelling, conferinţa inventată de Cristi Lupşa şi echipa DOR. Aici ar urma o poveste despre cum am vrut să iau bilet în fiecare an şi m-am trezit că e sold-out cu 2 luni înainte, dar n-aş vrea să o lungesc. Cert e că nu m-am străduit suficient să ajung, în ciuda recomandărilor insistente venite de la mai multe prietene.

Nici anul ăsta n-aş fi ajuns, dacă nu era invitaţia celor de la Telekom România. L-am numit “a doua jumătate a cadoului de ziua mea”. Prima a fost asta :)

Trebuie să recunosc, am pornit spre PoS 2016 uşor circumspect. Prea multă lume lăudase intens conferinţa asta, iar eu nu cred în speechuri care îţi pot schimba viaţa sau modul în care gândeşti. Ok, poate că sunt lucruri care te ating, altele care te inspiră, dar nu-mi dau seama ce ar putea spune cineva pe o scenă care să mă influenţeze atât de puternic.

Citeste mai mult

Cum a fost prima experienţă la Therme

7

therme_bucuresti

În urmă cu câteva săptămâni am fost pentru prima oară la Therme Bucureşti, după ce la începutul anului doar i-am vizitat înainte de deschidere. De-atunci am aşteptat vreo 2-3 luni să treacă nebunia de început şi să se rodeze personalul, apoi a venit primăvara cu activităţi intense şi plecări, vara cu perioada pre şi post concediu, aşa că am tot amânat.

Până la urmă am ales o zi din timpul săptămânii, pentru că în weekenduri am înţeles că ar fi aglomeraţie foarte mare. Nu mi se pare locul în care trebuie să te simţi ca pe plaja din Neptun, cu 100 de oameni pe metrul pătrat, ci ai nevoie de spaţiu, ca să te poţi relaxa în voie. Şi fix asta am găsit într-o frumoasă zi de joi. Recomand cu căldură să faceţi la fel, e super mişto să te deconectezi după o zi plină de muncă.

Am avut acces la Elysium pentru 3,5 ore, practic un cost de 68 de lei de persoană pentru toate cele 3 zone. Am ajuns pe la ora 20:00 şi am plecat la închidere, adică la 23:30. Timp suficient pentru toate. La Galaxy (zona cu tobogane) n-am fost deloc, ne-am plimbat exclusiv pe la The Palm şi Elysium. În primul rând pentru că ne-am dus setaţi pe relaxare, în al doilea rând pentru că nu-s cel mai mare fan al chestiilor pe care aluneci fără să îţi poţi controla corpul.

Citeste mai mult

HUF HAUS: Case din reviste la 2 paşi de Bucureşti

20

huf_01

Ştiţi cartierele alea din suburbiile americane care apar în filme? Cele în care locuiau Don Draper, Kevin McCallister sau Roger Murtaugh în Lethal Weapon 3 şi 4? Cartierele cu străzi perfect asfaltate, cu canale aranjate la milimetru, cu totul gândit şi măsurat. Un astfel de cartier se construieşte şi în nordul Bucureştiului, în apropiere de Baloteşti. Se numeşte Dumbrava Vlăsiei şi e situat în mijlocul pădurii. Primele case au fost deja ridicate de compania germană HUF HAUS, cu scopul de a promova tehnologiile şi a convinge doritorii că întregul proiect e unul cu adevărat premium. Am fost să le văd săptămâna trecută şi am rămas impresionat. Şi de case, şi de preţuri. Dar ajungem şi acolo.

HUF HAUS e o companie germană fondată în 1912 de Johann Huf într-un orăşel aflat între Koln şi Frankfurt. 100 de ani mai târziu compania e condusă de Georg Huf, nepotul lui Johann, iar la încălzire au ieşit deja 2 dintre băieţii lui Georg, care se pregătesc să preia frâiele afacerii când va fi momentul. Pe mine m-au câştigat pe loc, ador poveştile astea cu business-uri construite pe parcursul a mai multe generaţii. Au dat lovitura abia prin 1958, când au construit pavilioanele pentru Germania şi Arabia Saudită la Expoziţia Mondială de la Bruxelles. 60 de ani mai târziu au ajuns la o cifră de afaceri de 80 de milioane de euro, şi asta construind doar 120-140 de case pe an. Mi se pare fabulos, e exact povestea aia clasică cu afacerea germană care face lucrurile cu rigoare şi construieşte nişte case demne de cataloagele Neckermann (dacă sunteţi prea tineri ca să înţelegeţi trimiterea asta, întrebaţi un părinte).

Citeste mai mult