Category

Web

O nouă întâlnire cu reprezentanţii Netflix

0

Ieri am avut ocazia să discut între patru ochi cu Yenia Zaba, Manager EMEA Media Relations la Netflix. N-a fost neapărat un interviu, cât o discuţie despre Netflix, ce planuri au şi cum e perceput în România. Aşadar, n-au vrut doar să cunoască jurnalişti şi bloggeri, ci să culeagă feedback de la power useri. Şi cum eu am vreo 15 seriale văzute în ultimul an la ei, plus documentare şi filme, mă cam încadrez :D

Cât de importantă e România pentru Netflix

A fost una dintre primele întrebări la care m-am gândit. Ştiam că n-o să primesc cifre, e foarte greu să afli aşa ceva de la reprezentanţii unui brand, de obicei se dau cifre globale, şi alea doar pentru că sunt necesare în rezultatele financiare din fiecare trimestru, care influenţează evoluţia la bursă a companiei. 

Răspunsul a fost că Netflix n-a localizat decât în câteva ţări platforma (traduceri şi dublaje), acolo unde au văzut potenţial mare de creştere. Practic, ceea ce s-a întâmplat a fost că au lansat în 2016 la început de an în 130 de ţări fără niciun fel de aşteptări, pur şi simplu au vrut să vadă cum evoluează lucrurile. Câteva ţări au performat mai bine decât celelalte, aşa că s-a insistat pe acele ţări, printre care e şi România.

Citeste mai mult

Ghidul Ionescian al localurilor

1

În urmă cu câteva luni căutam ceva pe blogul lui Mariciu şi nu găseam sub nicio formă. Mâncase el nişte chestii bune într-un restaurant şi eu habar n-aveam cum se numeşte sau unde e. Aşa s-a născut ideea. I-am propus să se lase pe mâna mea şi să facem ceva mişto şi util.

Ulterior am băgat-o în producţie la agenţie şi au ieşit un logo simpatic + o soluţie tehnică simplă, care să le permită Ioneştilor să adune la un loc toate localurile pe care le vizitează.

Ghidul Ionescian al localurilor nu e făcut de specialiştii de la Michelin, ci de specialiştii de pe Magheru. N-are stele, are săshici. Şi n-are premiu la Webstock, dar nici Michelin n-are :D

Citeste mai mult

Câteva idei de la Webstock 2017

10

E prima oară după mulţi ani când văd tot evenimentul. Prima sesiune pe net, apoi din sală. Am participat la sesiunea de dezbateri despre blogging, alături de Vali, Marian, Andreea şi Marius Pahomi (Conversion). Victor a moderat discuţia. Găsiţi înregistrarea aici, la Track A, după primele 2 ore începe partea de blogging. Mulţumesc, Cristi Manafu pentru invitaţie, a fost o plăcere.

Nişte idei răzleţe cu care am plecat de la eveniment. 

Citeste mai mult

Unde greşeşte Disney ieşind de pe Netflix

0

Se pare că Disney s-a hotărât să iasă de pe Netflix şi îşi va face propriul serviciu de streaming online pentru filme şi seriale + unul pentru sports, pentru că au auzit ei că oamenilor le place să plătească multe abonamente.

Mişcarea e oarecum normală, în condiţiile în care Netflix a ajuns să concureze în mod real cu studiourile şi televiziunile. Iau filme produse de studiouri, iau filme pe care le-ar fi vrut studiourile şi le dau direct pe net + că au o bază tot mai mare de seriale premiate. Mult conţinut original. Cum zicea Orlando aici, David a devenit Goliat, iar studiourile nu stau cu mâinile în sân. Deşi semnase recent un nou deal pe 3 ani, Disney s-a sucit şi va scoate de pe Netflix filmele pe care le deţine începând cu 2019.

Citeste mai mult

Problema celor de la Twitter n-are legătură cu userii noi

2

Şoc şi groază săptămâna trecută printre specialiştii social media din întreaga lume. Au apărut rezultatele din Q2 ale Twitter şi s-a aflat că reţeaua de micro-blogging n-a mai adăugat niciun user nou comparativ cu primul trimestru al anului. Mă rog, e vorba de o stagnare a numărului de useri, pentru că ceva conturi probabil că s-au mai adăugat, pe măsură ce altele au fost şterse dintr-un motiv sau altul. Cert e că se aştepta o creştere de cel puţin 4 milioane de useri, dar momentan e acelaşi număr: 328 de milioane de conturi la nivel mondial.

Însă problema Twitter nu are nicio legătură cu userii noi şi pot să vă explic foarte simplu fără să plătiţi vreun curs de social media special pentru asta. Iată:

Un cont cu 12600 de followeri necumpăraţi la kilogram, ci crescuţi organic în vreo 7-8 ani. Doar 92 de afişări şi 4 clickuri pe o postare. Mai sunt postări care au reach 200-300. Uneori 400, dacă am noroc. Ceea ce se poate traduce chiar şi prin 6 clickuri!

Problema lui Jack Dorsey şi a găştii lui nu ţine de numărul de utilizatori noi, ci de ăia vechi care au plecat şi nu se mai întorc. Pentru că au ţinut prea mult de limita aia de 140 de caractere, pentru că n-au făcut un sistem logic de reply-uri pe thread decât la vreo 6 ani după ce toţi userii le cereau asta, pentru că au preferat să-şi pună nişte ochelari de cal în loc să-şi dea seama ce vor utilizatorii.

Care-i treaba cu analyticsurile reţelelor sociale

1

LinkedIn a anunţat că pune la dispoziţie Website Demographics, un tool prin intermediul căruia proprietarii de siteuri pot afla mai multe detalii despre vizitatorii lor. Teoretic, LinkedIn îşi pune la bătaie reţeaua de 500 de milioane de conturi pentru a-i ajuta pe marketeri să targeteze mai bine adurile. Aşa face şi Facebook, care are inclusiv un Analytics destul de interesant pentru siteuri, care vine la pachet cu Facebook Pixel. 

Practic, pe lângă acel feature destul de util pentru aduri, toată discuţia e despre date. Marketerii instalează bucuroşi bucăţile de cod, iar reţelele încep să adune date valoroase despre utilizatori şi siteuri. Date care mai apoi pot fi folosite într-o mulţime de studii şi scopuri comerciale. Astfel de tooluri pot stabili pe ce siteuri stau tinerii între 25 şi 34 de ani care au joburi în construcţii şi lucrează în Vaslui, ce interese au bărbaţii din Elveţia care muncesc în marketing după ce trec de 45 de ani sau ce afinităţi politice au femeile divorţate care au absolvit un doctorat şi au poziţii de conducere. 

Atâta vreme cât înţelegem că big data sunt parte din viaţa noastră, nu e nicio problemă să ne entuziasmăm la apariţia acestor tooluri. Important e să nu ne trezim peste un timp că Google, Facebook şi LinkedIn s-au jucat cu datele noastre şi au aflat mai multe chestii decât ne-am fi dorit. 

Să râdem cu şeful ORDA*

1

LE: Nu e vorba de şeful cel mare din ORDA, ci de un director de pe acolo.

Se pare că la ORDA (Oficiului Român pentru Drepturile de Autor) au avut glume în program săptămâna trecută, aşa a ieşit acest frumos articol.

Pe scurt, ideea e că pirateria s-a redus şi ORDA n-a trebuit să facă nimic pentru asta. Nici măcar să înţeleagă despre ce e vorba. 

Omul dă exemplu Zonga pentru ieftinirea accesului la muzică, ba chiar zice că e o sumă modică 3-4 euro pe lună. De-aia a avut Zonga un succes fulminant pe piaţă, pentru că mulţi români vor să dea 3-4 euro pe lună ca să asculte muzică legal. Am auzit că în unele case sunt şi 4-5 abonamente la Zonga, că nu cer de mâncare şi e bine să ai de pe ce asculta muzică. Chiar la momentul la care scriu asta acum am auzit că Sergiu Biriş îşi cumpără încă o insulă din Grecia.

La fel şi cu HBO GO, lumea a aruncat pur şi simplu decodoarele alea vechi şi a început să plătească abonament de drag şi din spirit civic.

Citeste mai mult

Ce-am învăţat în 10 ani de blogging

3

Curând se fac 10 ani de când am trecut pe .ro. Deci nu de când am început să scriu pe blog, că acolo se mai adaugă nişte ani, ci de când am domeniul hoinaru.ro. Mă rog, e mult timp. Practic, dacă dau la o parte chiulurile şi vacanţele, aş putea spune că am făcut mai mult blogging decât şcoală până la vârsta asta. Am adunat câteva chestii pe care le-am învăţat în anii ăştia, în care am publicat cam 4400 de postări. 

1. #bloggeriilivrează. Depinde de la caz la caz cât de des şi cât de mult, dar toţi livrează. Fie că au recomandat o carte, un restaurant sau vreun local nou, toţi au oameni pe care i-au convins de-a lungul anilor să cumpere. Fără o bază mare de cititori e greu să faci asta des, însă aici ar trebui să intervină researchul din partea agenţiilor, astfel încât să-i găsească fix pe oamenii care pot livra pe subiectul şi în momentul respectiv.

Citeste mai mult

Google duce notificările la alt nivel

2

În ultimele săptămâni am observat că Google dă tot mai multe notificări din diverse domenii de interes pe care le-a identificat pentru mine. De la ceea ce se întâmplă cu Liverpool FC, până la ştiri din politică sau tenis. Alte notificări apar când sunt în anumite zone ale oraşului (Are you at Obor? See bus schedule) sau cer rating pentru restaurante.

Dar azi lucrurile s-au dus la un alt nivel când am primit un reminder legat de o factură la curent. Informaţiile despre factură îmi vin prin email, aşa că Google are acces la ele, că doar folosesc Gmail. De vreo 2 ani sunt automat băgate sub categoria “Finanţe”. Asta înseamnă că Google mi-a citit mailul, a identificat suma de plată şi termenul limită şi a ales să-mi dea un reminder. Nu suntem departe de momentul în care Google va putea să afle şi dacă am plătit sau nu factura respectivă, ca să nu mă mai deranjeze pentru nimicuri.

Unii oameni sunt deranjaţi de abordările astea şi le consideră intruzive, însă mie mi se par foarte utile. Mă scutesc de un efort (nu-mi mai setez reminder în calendar) şi îmi fac viaţa mai bună. Dacă preţul pentru beneficiile astea îl reprezintă datele mele personale, sunt de acord să-l plătesc. Oricum trăim într-o epocă în care noţiunea de informaţii private e tot mai neclară.

Vloggingul se consumă cam repede

0

Dacă ai 5 ani+ în online e foarte greu să nu observi nişte tipare legate de ceea ce se întâmplă acum cu vloggingul. Eu am o senzaţie de deja-vu continuu, începând cu primele campanii importante în care sunt folosiţi vloggerii (Telekom, Vodafone, Coca-Cola) şi continuând cu reportajele alea standard de la televiziuni (“o nouă metodă de comunicare stârneşte pasinuni în rândul tinerilor. Se numeşte vlogging, iar cei care produc astfel de conţinut se filmează rezolvând provocări cât mai diverse sau pur şi simplu arătând ce fac zi de zi”). Mai nou, chestia asta a atras atenţia vedetelor, care s-au apucat şi ele de vlogging. 

Mai ţineţi minte când şi-au făcut diverse vedete blog? Ce agitaţie, ce bucurie! Majoritatea sunt abandonate acum, pentru că banii pe care îi poţi aduce prin blog/vlog nu justifică volumul de muncă. Smiley îşi permite să dea unui băiat să filmeze şi să monteze, însă Deliric preferă să monteze cu mâna lui (+ la personal touch), ceea ce înseamnă automat mai puţine clipuri. Cred că sunt nişte teste simpatice şi cam atât, mici hobbyuri.

Citeste mai mult