Dacă 2019 a fost complicat, 2020 a fost prost de-a dreptul.

Am pierdut-o pe mama, care s-a dus după o lungă suferință, de mai bine de 20 de ani.

Ultimele ei luni au fost un chin pentru tot cei apropiați, iar pe lângă asta a trebuit să ne vedem rar, din cauza pandemiei. Încă procesez informația asta. N-am vorbit niciodată în public despre subiectul ăsta, încă îl consider ceva prea personal, poate că o să revin la un moment dat. Oricum, prietenii au fost acolo, încă o dată, în niște momente în care toată familia era devastată.

2019 a fost un an complicat.

Un rollercoaster emoţional, şi mie nu-mi plac deloc rollercoasterele. În mod total ironic, anul ăsta m-am dat pentru prima oară într-un rollercoaster mai serios, la Disneyland Paris (Indiana Jones et le Temple du Peril). Oribil.

A fost anul în care am luat şi cea mai grea decizie din viaţa mea, care a venit la pachet cu o mulţime de consecinţe. Totodată, a fost anul în care am realizat că intuiţia mea nu este infailibilă, şi că există riscul să-ţi iei ţeapă oricât de bine ai crede că poţi să citeşti oamenii.

Hai că s-a dus. Bun sau rău, 2018 nu se mai întoarce, aşa că rămânem cu amintirile.

Per total a fost mai bine decât în 2017. Un an în care am muncit din greu pentru orice. Pentru a menţine legătura cu prietenii, pentru a creşte businessul, pentru a-mi îndeplini câteva obiective pe termen lung.