Ce e remarcabil la succesul lui Cristian Mungiu

Ce este remarcabil și diferit în succesul lui Cristian Mungiu e distanța dintre cele două premii obținute la Cannes. 19 ani între succesul din 2007 cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” și cel de acum cu „Fjord”.

Erau 9 cineaști cu 2 premii Palme d’Or în palmares până acum, dar cei mai mulți câștigaseră premiile în decurs de câțiva ani. Coppola în ’74 și ’79 (primul premiu, cu The Conversation, fiind primit în același an în care se lansa și The Godfather II), Alf Sjöberg în ’46 și ’51, Emir Kusturica în ’85 și ’95. Mai recent, Ruben Östlund în 2017 și 2022.
Shohei Imamura avea până la Mungiu cea mai mare distanță între cele două premii, 14 ani, ’83 și ’97.

Asta arată că, în general, un regizor este „în vogă” o perioadă scurtă de timp, când ajung să fie apreciate ideile sale. Apoi vin alții și alții care creează filme în ton cu ideile lumii la momentul respectiv.

Ce-a reușit Cristian Mungiu este să rămână relevant pe tot parcursul acestor ani, cu nominalizări pentru 6 filme și premii la Cannes pentru 4 filme (Bacalaureat, După dealuri + cele menționate). Doar Emir Kusturica are genul ăsta de longevitate în preferințele juriilor de la Cannes.

Dacă analizăm puțin imaginile din 2007 și pe cele din 2026, dacă studiem declarațiile lui Mungiu din ultimele zile, înțelegem ca Fjord este un succes construit. Nu e numai talent. Nu întâmplător Mungiu a vorbit într-un interviu despre o campanie de marketing uriașă ca unică șansă pentru un Oscar românesc.

Am fost de câteva ori în preajma lui Mungiu și mi s-a părut un om care a înțeles sistemul și cum trebuie să joace. În ziua de azi e mai important ca oricând să ai „The full package”: o poveste interesantă pe baza căruia să faci un film bun, actori valoroși, dar și un discurs echilibrat, o apariție impecabilă (acel costum all black și ochelarii de soare), să transmiți self-confidence. (Și acest full package nu e valabil doar în cinematografie).

Dacă 432 este un succes surprinzător, venit dintr-un val de entuziasm al cinematografiei românești, cred că Fjord e mai degrabă un succes muncit, în care s-au adunat mai multe piese de puzzle pentru victorie.

E foarte interesant de văzut dacă această construcție va continua și în următoarele 8-9 luni și va duce la un Premiu Oscar.
Indiferent de rezultatul de anul viitor, povestea lui Mungiu ne arată că în societatea de azi nu e suficient să ai talent sau să vii cu un produs bun. Trebuie să vrăjești publicurile, stakeholderii cum se zice în comunicare. Să le transmiți încredere, ideea de succes, să le dai o poveste și despre tine, nu doar despre produsul tău.

Zicea Serban Alexandrescu într-un interviu de acum mulți ani de pe iQAds: „Ce e un om bun? Un om de care am auzit”. Contextul era legat de validarea talentului unui publicitar prin notorietatea lui.

Astăzi simptomul ăsta s-a extins în toate domeniile, iar cei care nu știu să se facă cunoscuți vor muri cu produsul lor bun în brațe