Am un prieten care foloseşte expresia asta despre reţelele de socializare: îţi faci casă pe teren închiriat.
Povestea de azi e despre Zavatos, dar e valabilă pentru sute de influenceri din România şi mii sau zeci de mii din toată lumea.
Foarte pe scurt, Zavatos e o tipă care avea un cont de Instagram cu 30k followeri. Făcea tot felul de proiecte sociale cu ajutorul comunităţii ei, good stuff. La un moment dat s-a trezit fără cont. S-a chinuit să-l recupereze, apoi a făcut alt cont, a strâns câteva mii de urmăritori acolo, iar i-au şters contul.
Are şi pagină de Facebook cu 800 de urmăritori, are şi cont de Youtube cu 1000 de abonaţi, are şi un site, dar comunitatea ei era concentrată pe Instagram. Şi, la fel ca mulţi alţi influenceri, nu s-a gândit niciodată că ar putea să rămână fără ea.
Actriţa Victoria Raileanu a rămas acum câteva săptămâni fără contul de Instagram şi a reuşit să-l recupereze după multe-multe încercări. Are peste 100k followeri. Numai că la actori mi se pare că e un pic mai simplu faţă de influencerii „obişnuiţi”, mai au şi alţi prieteni actori care i-ar putea ajuta când început un cont nou etc.
Zavatos s-a apucat şi de un newsletter şi de live-uri pe Youtube, dar cred că e too little, too late. Ideal ar fi fost să facă toate astea înainte să aibă probleme, când putea să ajungă la mulţi dintre cei 30.000 de oameni care o urmăreau. N-ar fi strâns 30.000 de abonaţi la newsletter, dar poate că strângea 10.000 sau 15.000.
În ziua de azi distribuţia conţinutul e cheia. Trebuie să găseşti o metodă prin care să mergi tu către comunitatea ta. Oricât de ironic ar suna să scriu asta pe un blog, modelul ăsta în care eu public ceva şi voi vă amintiţi din când în când să intraţi şi să citiţi ce-am mai scris este depăşit. Pentru că atenţia oamenilor este tot mai mică, obiceiul de a intra dimineaţa pe câteva bloguri sau într-un feedreader a dispărut aproape de tot, iar majoritatea intră pe Insta-Facebook-TikTok-Youtube. Depinde de care le este drogul zilnic.
Toate astea sunt nişte reţele controlate complet de nişte companii care au drept scop banii (ai lor, nu ai tăi). Mai mult timp petrecut de oameni = mai mulţi bani pentru ei. Aşa că nu vor avea niciodată interesul să te lase să scoţi utilizatorii de acolo şi să-i pui să facă altceva. Şi cu toate astea, cu nişte perseverenţă şi cu mesaje repetate poţi construi un produs asupra căruia să ai ceva mai mult control şi care să-ţi ofere o distribuţie bună. Acum e la modă Substackul, dar dacă ăsta nu mai merge, poţi foarte bine să iei baza de emailuri şi să trimiţi individual, mail cu mail, către comunitatea ta. La Instagram n-ai opţiunea asta. Contul dispare şi gata, it’s gone, cum ar zice doamna aia parlamentar.
De-asta am început un newsletter pentru Lefkada Treats chiar înainte să avem şi conturi de social media (apropo, cel târziu în iulie lansăm magazinul online, abonează-te dacă vrei să ştii când vine uleiul ăla de măsline excelent din Lefkada).
Deşi cred în continuare că algoritmii de la Insta, Facebook şi TikTok sunt un rău necesar, o să militez mereu pentru construirea unor relaţii directe cu comunităţile sau clientela. Pentru că pericolul să pui toate ouăle în acelaşi coş şi să rămâi fără ouă, fără coş şi fără sursă de venit este foarte mare în ziua de azi.
