Filme

Am reuşit, în sfârşit, să vedem şi noi Michael, filmul despre prima parte a vieţii lui Michael Jackson. E foarte bine făcut, muncit, Jaafar Jackson mi se pare mai bun în rolul lui MJ decât e Rami Malek în rolul lui Freddie Mercury, ceea ce este o realizare în sine.

Energie, imagine, costume, o coregrafie studiată sute de ore probabil. Filmul nu pune mari probleme, pare că duce lucrurile într-o anumită direcţie, pregăteşte terenul pentru partea a doua, în care presupun că va trebui să ajungă şi la scandalurile legate de pedofilie. Şi linia în care se merge e una de tipul Michael era un copil în suflet, suferea de sindromul Peter Pan, i se furase copilăria aşa că tot ce voia era să se joace şi să râdă cu copii.  Citeşte tot articolul

Serialul ăsta cu secţia de poliţie 99 din Brooklyn cred că e cel mai bun sitcom din ultimii 10-15 ani*. L-am început la vremea lui, când a apărut pe Netflix, nu m-a rupt, l-am reluat acum pentru că pe Google Nest Hub Max nu mai merge streamingul nici pe Netflix, nici pe Prime Video, nici pe HBO Max. Aşa că am rămas doar cu Disney+ şi SkyShowtime. Citeşte tot articolul

Am crescut cu serialul Căsuța din prerie, cred că pe Tele7abc se difuza când eram eu mic. Nu erau foarte multe opțiuni pe vremea aia, așa că un serial american din anii ’70-’80 era aur curat.

Recent a scos Netflix o versiune nouă a serialului şi am dat play la primele episoade. Mi-a plăcut, dar mi-au sărit în ochi nişte diferenţe între modul în care era filmat totul şi în care era construită povestea în serialul de acum 50 de ani. Citeşte tot articolul

Ce este remarcabil și diferit în succesul lui Cristian Mungiu e distanța dintre cele două premii obținute la Cannes. 19 ani între succesul din 2007 cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” și cel de acum cu „Fjord”.

Erau 9 cineaști cu 2 premii Palme d’Or în palmares până acum, dar cei mai mulți câștigaseră premiile în decurs de câțiva ani. Coppola în ’74 și ’79 (primul premiu, cu The Conversation, fiind primit în același an în care se lansa și The Godfather II), Alf Sjöberg în ’46 și ’51, Emir Kusturica în ’85 și ’95. Mai recent, Ruben Östlund în 2017 și 2022.
Shohei Imamura avea până la Mungiu cea mai mare distanță între cele două premii, 14 ani, ’83 și ’97.
Citeşte tot articolul

Am văzut primul trailer din seria Harry Potter pe care o dezvoltă HBO şi mi-a confirmat ce bănuiam: nu-mi place ideea de a vedea noi actori în rolul unor personaje cu care am crescut.

Pare bine făcut şi este ideal că vor fi cel puţin 7 sezoane cu câte 8-10 episoade. Asta înseamnă cam 6-7 ore de film, timp suficient să dezvolţi anumite subiecte din carte. Asta dacă vor să meargă pe firul cărţilor, că acţiunea pare să fi fost un pic adaptată la zilele noastre. Harry este bullied la şcoală, merge cu metroul prin Londra, profesorul Plesneală este jucat de un actor de culoare şi multe alte mici amănunte. Citeşte tot articolul

Filmul de scurtmetraj (sau mediu-metraj, după standardele din Europa) „Two people exchanging saliva” a luat premiul Oscar anul acesta la categoria scurtmetraj alături de un alt film. E o egalitate care se întâmplă foarte rar la Oscaruri.

Filmul a fost urcat de The New Yorker pe canalele lor de Youtube şi Vimeo şi vă recomand să-l vedeţi, are doar 36 de minute. Nu pentru că e creat de Natalie Musteaţă, o regizoare de origine română, ci pentru că este cu adevărat interesant. Mă mir că este lăsat la liber pe internet, de obicei scurtmetrajele se văd doar prin festivaluri şi apoi putrezesc printr-un sertar al regizorului. Citeşte tot articolul

Sper că a văzut toată lumea noul film Peaky Blinders: The Immortal Man, altfel v-aţi luat un spoiler din titlu. Sorry, dar orice fan Peaky Blinders ar fi trebui să vadă până acum filmul.

N-am avut aşteptări foarte mari pentru că niciun film care continuă un serial nu m-a convins până acum. O poveste complexă spusă în 8-10 ore e greu de spus în 2 ore fără să faci mai compromisuri. Dacă nu compari filmul cu serialul cred că ajungi să apreciezi The Immortal Man pentru că e un film chiar interesant. Citeşte tot articolul

Cred că Young Sherlock este unul dintre cele mai entertaining seriale pe care le-am văzut în ultima vreme. L-am devorat în câteva seri şi abia aştept sezonul următor.

Serialul este produs de Guy Ritchie, care a şi regizat primele două episoade şi a dat direcţia serialului. Am observat acest obicei la Guy Ritchie, regizează unul-două episoade, apoi îi lasă pe alţii, la fel a procedat şi cu The Gentleman. Citeşte tot articolul

Will Smith a luat-o pe drumul ăla greu de refacere a imaginii după incidentul cu pălmuirea lui Chris Rock la Oscarurile din 2022.

Așa că acum trebuie să facă tot felul de tumbe, printre care și acest documentar. În teorie n-a avut urmări toată faza de atunci, dar în practică a scos un singur film de atunci: (încă un) Bad Boys, la care este și producător. Înainte de asta scotea 1-2 filme pe an. Citeşte tot articolul

Sunt câteva seriale pe care le aştept în 2026, dar şi câteva pe care mă bucur că n-o să le vedem decât în 2027 (sau poate niciodată, că oricum nu sunt o idee bună – da, mă refer la noile Harry Potter).

Deşi sunt nişte seriale interesante care se întorc anul ăsta, impresia mea este că se cam schimbă rândurile. Se încheie seriale mari, care au ţinut atenţia publicului în ultimii 10 ani şi apar unele noi, care ar trebui să le înlocuiască. Momentan nu cred că sunt prea multe seriale care să se ridice la nivelul Stranger Things, Game of Thrones sau a sitcomurilor precum How I met your mother, The Big Bang Theory etc. Citeşte tot articolul