Netflix a dat publicităţii rezultatele financiare pe Q4 din 2018 şi sunt nişte cifre interesante acolo care merită analizate puţin.
10% din timpul pe care îl petrec americanii în faţa unui televizor este alocat Netflix, ceea ce e impresionant având în vedere că SUA are vreo 325 de milioane de locuitori şi există doar 60 de milioane de conturi pe Netflix. Se bagă binging la greu ca să se ajungă la procentul ăla.
Am primit cu bucurie vestea că există pe Netflix un serial care te învaţă cum să-ţi faci ordine prin casă. Tehnic vorbind, sunt puţin hoarder (ok, puţin mai mult), aşa că mereu am de aranjat lucruri prin casă şi de aruncat chestii nefolositoare. Wow! Deci există o reţetă după care pot face ordine mai eficient? Shut up and take my money, Netflix!
Şi-apoi am văzut primul episod. Cu ce să încep? N-am mai văzut de mult un format atât de slab pe Netflix. Ba nu, de fapt n-am mai văzut niciodată. Este fix genul ăla de reality show în care acţiunea (curăţenie, renovare, dans, cântat) este doar un pretext pentru a spune o poveste uşor lacrimogenă. E mai degrabă genul de format pe care l-ar da cu bucurie şi cu ratinguri mari televiziunile româneşti.
La fiecare întâlnire cu reprezentanţi ai Netflix (nu vă gândiţi că au fost aşa multe, doar vreo 2-3) s-a ridicat problema conţinutului românesc, şi de fiecare dată răspunsul a fost acelaşi (citez din memorie) “suntem interesaţi de orice conţinut video cu putenţial de difuzare cel puţin la nivel regional sau continental, indiferent de ţara din care provine”.
În 2014, HBO dădea lovitura cu un nou serial poliţist extrem de captivant. True Detective, tradus pe-atunci Detectivii din Louisiana. Nu se ştia la vremea respectivă exact cum va continua povestea, însă Nic Pizzolatto, creatorul serialului, a explicat că vrea să spună în fiecare sezon câte o poveste din mai multe zone ale Americii.
Sezonul 2 a venit repede, în anul următor, însă n-a mai fost la fel de bun. S-a simţit clar presiunea de a pune ceva pe sticlă, la cererea fanilor nerăbdători. Mi-a plăcut şi acel sezon, dar nu m-a impresionat la fel de mult ca primul.
Aţi văzut First Team: Juventus? Fix aşa este şi documentarul despre Sunderland, doar că invers. Adică scoţi partea cu succesul, scoţi victoriile la limită, scoţi bucuria fanilor, scoţi discursurile motivaţionale ale jucătorilor şi te alegi cu povestea unui club mic din Anglia, care trece prin cea mai mare criză din ultimii 30 de ani.
Documentarul este foarte interesant din multe puncte de vedere. În primul rând, e povestea sezonului trecut, care a fost unul memorabil pentru fanii lui Sunderland. Nu în sensul bun, dar tot memorabil.
True Detective – sezonul 3 – 12 ianuarie (Trailer)
Peaky Blinders – sezonul 5 – primăvara 2019
Taboo – sezonul 2 – primăvara 2019
Black Mirror – sezonul 5 – TBD
Game of Thrones -sezonul 8 (ultimul) – aprilie 2019 (Teaser)
Stranger Things – sezonul 3 – 4 iulie 2019
13 Reasons Why – sezonul 3 – vara 2019
Big Little Lies – sezonul 2 – vara 2019
Ozark – sezonul 3 – vara 2019
The Crown – sezonul 3 – toamna 2019
The Deuce – sezonul 3 (ultimul) – toamna 2019
Nu mai e niciun secret, Narcos: Mexico a fost prelungit de Netflix pentru un al doilea sezon. Au anunţat asta imediat după ce l-au lansat pe primul, aşa că toată lumea a avut impresia (inclusiv eu) că vor mai pune pe net încă un sezon destul de rapid. Nu e cazul, abia s-au început demersurile, probabil că vor filma prin primăvară-vară, urmând ca sezonul 2 să apară spre finalul lui 2019.
Radu se întreba acum fix o săptămână de ce nu există mai multe filme vechi şi bune pe Netflix. M-am întrebat şi eu acum ceva timp asta, şi am avut ocazia să discut cu reprezentanţi ai Netflix, care mi-au explicat cât de complexă e problema.
În primul rând, în urmă cu 20 de ani nu exista noţiunea de “streaming”. Drepturile de difuzare de vindeau pentru toate mediile posibile într-o anumită ţară sau arie geografică (grup de ţări / continent). Şi cu cât era un film mai puţin căutat, cu atât de făceau dealuri mai lungi. De exemplu, filmele cu John Wayne poate că nu erau considerate prea valoroase (prin prisma numărului mic de oameni care ar fi vrut să le vadă), aşa că proprietarii au vândut drepturile de difuzare pe următorii 30 de ani în toată Europa unei firme X care avea contacte cu toate televiziunile mari europene.
Mâine se lansează cel mai nou sezon din Narcos, numit Mexico. Practic, nu e sezonul 4 din Narcos, ci sezonul 1 dintr-un fel de spin-off, singura diferenţă fiind că acum povestea s-a mutat din Columbia în Mexic.
Am avut ocazia să văd şi de data asta nişte episoade înainte de lansare. Din păcate n-am reuşit să văd tot sezonul, am ajuns abia pe la jumătate (e greu să fii blogger şi antreprenor în acelaşi timp)
