Tina Fey vrea să arate că stă bine şi pe filme mai serioase, aşa că şi-a scris singură o mini serie despre cupluri peste 40 de ani. Se cheamă Four Seasons, are 8 episoade de câte 30 de minute şi e pe Netflix. L-a convins şi pe Steve Carell să apară în primul sezon, însă toate semnele sunt că o să urmeze şi un al doilea sezon.
De mult n-am mai văzut ceva atât de plăcut. Peisaje mişto de prin SUA şi nişte probleme de adulţi tratate cu umor. Citeşte tot articolul
În perioada 24 – 27 aprilie veţi putea viziona „Clasat”, un film regizat de Horia Cucută.
Este categorisit ca „fake documentary” pentru că are toate ingredientele unui documentar, însă subiectul este unul fictiv. Totuşi, povestea din care s-a inspirat filmul este una reală şi s-a petrecut în Kenya, Time Magazine a scris despre asta.
Apoi s-a mai adaptat povestea şi cu nişte experienţe similare cu ceea ce trăiesc echipele de la Recorder, Snoop şi alţi jurnalişti care fac investigaţii în România.
Citeşte tot articolul
Nu știu dacă suntem defecți, dar noi nu putem să facem binging la Black Mirror. Este singurul serial la care avem nevoie de o pauză imediat după ce se termină un episod. Așa că m-am bucurat să primesc acces la episoade cu câteva zile înainte de lansarea oficială, ca să am timp să-l văd pe tot.
Dacă n-ați dat play până acum la niciun episod din Black Mirror (sau Oglinda Neagră, cum este tradus), vorbim de o antologie de filme de mediu-metraj care spun povești diferite despre modul în care tehnologia ne schimbă sau ne-ar putea schimba viața în viitor. Multă, multă imaginație în toate poveștile astea. Citeşte tot articolul
Am ajuns la un singur film din cadrul Festivalului Filmului Francez. Vingt dieux este povestea unui puşti care îşi cam pierde vremea printr-un sat din Franţa, până în momentul în care e nevoit să ia viaţa în piept. E genul de film premiat la Cannes (pentru debut), care nu îţi dă universul peste cap, dar care reuşeşte să te facă să râzi, să plângi şi să te gândeşti un pic la viaţă. Citeşte tot articolul
The Residence este o mini-serie de pe Netflix cu un mister în genul Agathei Christie. 8 episoade, un om care este ucis şi foarte mulţi potenţiali criminali. Diferenţiatorul în acest caz este faptul că acţiunea se petrece la Casa Albă, iar presupuşii criminali sunt din rândul personalului care lucrează acolo. Apare o detectivă foarte bună, ceva între Hercule Poirot şi Adrian Monk, au loc tot felul de interogări, se află diverse lucruri, acţiunea curge frumos.
Este un film care m-a prins, am văzut în vreo două zile cele 8 episoade, iar la final mi s-a părut că a livrat 9 ore de entertainment bun. Citeşte tot articolul
Luni, 3 martie, începe a patra ediţie a festivalului Visuali Italiene, prezentat de Institutul Italian de Cultură din București. Filmele se dau la Cinema Muzeul Țăranului. Citeşte tot articolul
Serialul e prezentat a fiind „de la creatorul Peaky Blinders”. Scenaristul Steven Knight este implicat şi în acest proiect, care mi se pare că promite foarte mult.
Stephen Graham se întoarce într-un rol pe placul lui, de şmecheraş. E genul de rol care i se potriveşte foarte bine, după cum am văzut în Boardwalk Empire (unde îl juca pe Al Capone) şi în Peaky Blinders (unde a avut un rol mai mic). Citeşte tot articolul
Robert De Niro joacă în primul lui serial, după aproape 60 de ani de carieră în cinematografie.
Zero Day este o mini-serie de 6 episoade care apare pe 20 februarie și care urmărește povestea unui fost președinte al SUA, George Mullen (pe care îl joacă De Niro). Președinta în funcție îl roagă pe Mullen să facă o anchetă despre un mare atac cibernetic soldat cu o grămadă de morți și răniți. Premisa de la care pleacă tot filmul este că atacul s-ar putea repeta oricând (de fapt, asta și sugerează atacatorii), așa că Mullen e într-o cursă contra-cronometru să identifice făptașii. Citeşte tot articolul
Nu mă aşteptam la mare lucru de la „Back in action”, cel mai important film de pe Netflix de la începutul de an. Este revenirea lui Cameron Diaz după o grămadă de timp pe tuşă (vreo 10 ani), e cu Jamie Foxx, deci toate premisele să fie o comedioară de duzină. I-a dat play Antonia într-o seară şi după primele minute am zis că merită mai multă atenţie. Şi chiar a livrat filmul ăsta, contrar aşteptărilor. Este entertaining şi reuşeşte să nu fie atât de previzibil. Iar finalul dezvăluie şi indicii legate de o parte a doua, gând care chiar m-a entuziasmat (ha, ce tare, o să mai fie unul!). Ştiţi când mi-a trecut asta prin minte? La primul Kingsman.
Deci da, merită Back in action, fără să vă aşteptaţi să fie echivalentul de azi al unui Die Hard sau alte filme-simbol. Citeşte tot articolul
N-am citit cartea. O spun din capul locului, ca să nu fie dubii. Parcă o aveam în biblioteca alor mei, dar nu cred că m-a atras niciodată. Probabil că la un moment dat i-am întrebat pe mama sau pe tata despre carte, n-am primit prea multe elogii legate de ea şi nu am avut curiozitatea s-o încep. Sau poate că nici n-o avem prin casă.
Însă acum sunt curios să o citesc, pentru că povestea este excepţională. Şi pare că această ecranizare e una care onorează romanul lui Gabriel García Márquez. Citeşte tot articolul
