Simona Halep a scăpat de coşmarul suspendării şi a pierdut 1 an şi jumătate din carieră pentru o alegere greşită pe care a făcut-o. Mă bucur pentru ea, dar ţin să subliniez că Mouratoglou a fost întotdeauna un personaj shady, încă de când o antrena pe Serena Williams. Se vorbea constant despre cum surorile Williams par să dribleze toate testele anti-dopping, iar Simona s-a dus fix acolo. A plătit cu vârf şi îndesat pentru asta. Poate că a vrut şi ea să joace la limita regulamentului şi s-a fript, n-o să ştim niciodată. Citeşte tot articolul
Gânduri de zi cu zi
Ziceţi că aţi trăit rău în comunism?
question_answer19 comentarii
Nu mai pot cu lupta asta dintre generaţia care a trăit comunismul şi celelalte generaţii. Efectiv am ajuns la un nivel maxim admis. Răzvan Coloja trece în revistă chinurile din comunism şi din anii de tranziţie într-un articol pe zoso.ro. Recomand să citiţi întâi articolul ăla ca să înţelegeţi contextul pentru rândurile de mai jos.
Şi ziceţi că era nasol în comunism, că era sărăcie şi control din partea statului? Asta nu e nimic. În ’40, românii erau ocupaţi de germani, care le-au dat mână liberă legionarilor să terorizeze o ţară întreagă, să intre peste oameni în casă şi să-i jefuiască, să-i bată, chiar să-i omoare. Unii erau evrei, alţii erau suspectaţi că sunt evrei, dar nici nu mai conta, teroarea era deja instalată. Câţiva ani după asta au început bombardamentele de la Aliaţi. Te culcai şi nu ştiai dacă te mai trezeşti dimineaţă, că Bucureştiul era atacat cu bombe din cer. Citeşte tot articolul
Contează ce rămâne în memoria colectivă
question_answer0
Am terminat recent Idealul Locuirii Bucureştene: familia cu casă şi grădină. E despre modul în care au fost construite case între 1908 şi 1948 în Bucureşti, prin Societatea pentru Locuinţe Ieftine, un fel de ANL al timpului respectiv, dacă vreţi.
Ce mi se pare interesant e că Andrei Răzvan Voinea a purtat discuţii cu locuitori din toate zonele discutate în carte şi memoria colectivă nu are mare legătură cu realitatea. Oamenii îşi aduc aminte că au construit străinii multe dintre casele alea, în niciun caz statul român. De exemplu, unii urmaşi ai unor angajaţi de la Fabrica de Chibrituri (care se pare că a fost achiziţionată de suedezi înainte de comunism) au rămas cu impresia că acele case au fost construite de suedezi (de-aia sunt şi aşa trainice, domnle!). Nu e primul şi nici ultimul caz. Citeşte tot articolul
Mi-a venit în cap întrebarea asta într-o noapte târzie care m-a prins în noul nostru colţ de citit din sufragerie. Văzusem la Miruna câteva răspunsuri interesante la o întrebare similară, şi chiar în momentul ăla mă bucuram de liniştea aia de noapte.
Uscătorul terminase un ciclu cu nişte haine, maşina de spălat vase încă îşi făcea treaba, aspirasem rapid prin toată casa cu Dysonul şi mă bucuram de o carte bună într-o lumină caldă, cu o lumânare de la Cup&Candle (poate că era chiar Tihnă). Citeşte tot articolul
DOR, VICE România, acum şi Libertatea. Sunt doar 3 titluri pe care presa din România le-a pierdut în ultimii doi ani.
E o pierdere uriaşă, pe care nici n-o conştientizăm încă, dar care vine într-un moment foarte prost, înaintea unui an crucial în istoria ţării.
Dacă DOR şi VICE s-au închis de tot, Libertatea există în continuare, dar fără Tolontan şi echipa de conducere care a făcut trecerea de la tabloid la quality va fi foarte greu să meargă înainte. În plus, credibilitatea publicaţiei e grav afectată de toate scandalurile care s-au întâmplat la Ringier. Într-o companie în care banul dictează în faţa independenţei editoriale e greu să nu îţi pui semne de întrebare pe parcursul unui an care va aduce multe provocări. Citeşte tot articolul
Top of mind în 2023
question_answer3 comentarii
Dacă 2022 a fost greu, anul ăsta care se încheie azi a fost foarte greu. O goană continuă, începută la final de ianuarie şi încheiată după 10 decembrie.
Ne-am căsătorit şi a ieşit totul aşa cum ne-am fi dorit. Vremea a fost perfectă, noi am reuşit să arătăm exact aşa cum am fi vrut, au fost alături de noi rudele, prietenii şi oameni pe care nu-i cunoşteam (ca la orice nuntă românească, no?). Am dansat până la epuizare, apoi am mai dansat puţin. De s-a mirat lumea cât de mult dansăm (mai ales de mine s-au mirat, că nu mă ştiau dansator). Citeşte tot articolul
Ani grei, ani uşori
question_answer13 comentarii
Vorbeam cu cineva despre 2023 şi persoana respectivă se întreba, retoric, cât vor continua aceşti ani grei. După ani cu pandemie, război la graniţe, inflaţie şi o criză economică despre care se tot vorbeşte.
În acelaşi timp am auzit şi oameni care considerau că suntem norocoşi şi că trăim cei mai buni ani posibili.
În funcţie de cum priveşti lucrurile trăim nişte ani foarte grei sau unii extrem de uşori. Citeşte tot articolul
”Am mai scris despre asta pe blog”
question_answer6 comentarii
În ultimii ani am ajuns tot mai des la replica din titlu în discuții cu diferiți oameni. Apoi am căutat articolele pe temele respective și am constatat cu uimire că datau din 2015, 2017 sau chiar 2012.
Sigur că îmi aduc aminte o mare parte dintre cele 6300+ de texte publicate și am impresia că toată lumea le-a citit, dar lucrurile stau, de fapt, invers. Citeşte tot articolul
Şi dacă funcţionează?
question_answer6 comentarii
În Argentina a câştigat alegerile prezidenţiale un libertarian radical.
Dintre lucrurile pe care vrea să le schimbe este orientarea politică internaţionlă a ţării (erau pro Rusia şi China, vor să se îndrepte spre SUA). Vrea să reducă din cheltuielile statului desfiinţând ministerul Culturii, al Educaţiei şi al Diversităţii, să elimine subvenţiile publice, să privatizeze sănătatea.
Mai multe informaţii pe subiect sunt aici.
Abordarea pare cu adevărat radicală. Fără cultură, educaţie şi sănătate subvenţionate de stat, s-ar întoarce cândva în Evul Mediu, când nu existau niciun fel de astfel de servicii publice. Dacă ai bani să plăteşti un medic sau un profesor beneficiezi de serviciile respective, dacă nu ai bani nu mai beneficiezi. Citeşte tot articolul
„Trăim bine”
question_answer4 comentarii
Un interviu interesant apărut pe Panorama.ro: „Când îi spui unui român că e bogat, râde. De ce?„.
Analistul suedez Olof Gränström a venit în România şi a zis, printre altele, chestia asta: Citeşte tot articolul
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
