Un interviu interesant apărut pe Panorama.ro: „Când îi spui unui român că e bogat, râde. De ce?„.
Analistul suedez Olof Gränström a venit în România şi a zis, printre altele, chestia asta:
„Aici sunteți acum. Sunteți una dintre cele mai bogate țări din lume”, a tras linie suedezul, când animația a ajuns cu datele în prezent. Sala a râs – nu în hohote, ci politicos, cum râzi la gluma fără haz a unui musafir.
Pe parcursul prelegerii lui, Gränström, analist specializat în interpretarea datelor, a tot arătat statistici despre evoluția României pe diverși indicatori. În mare, evoluții foarte bune. A mai încercat de câteva ori să-și convingă audiența că e bogată. Nu a reușit.
Am auzit de multe ori chestia asta, inclusiv Radu o zicea zilele trecute.
Ce mi se pare mie super important este să punem în context şi să folosim vorbele astea cu atenţie. Da, trăim bine, dar doar unii dintre noi au norocul ăsta. Că ţine şi de noroc. Să te naşti în Bucureşti e un noroc, îţi dă un alt start în viaţă.
Trebuie să fim foarte atenţi ca abordarea asta să nu fie folosită de guvernanţi pentru a închide gura poporului. „Nu mai comentaţi atât, că trăiţi bine, uitaţi ce spun statisticile”.
Sigur că trăim bine în medie. Asta pentru că în oraşele mari se trăieşte foarte bine, cu 3-4000 de euro pe lună salarii sau venituri din firme şi PFAuri. E ceva uzual în bula asta de IT-marketing-comunicare-vânzări şi prin diferite corporaţii când urci puţin pe scara ierarhică.
În acelaşi timp să nu uităm că sunt lângă noi şi cei care stau pe salarii minime pe economie, poate cu un mic supliment primit la negru de la angajator. Pe cei mai mulţi nu-i vedem pentru că sunt în satele şi oraşele mici, departe de cafenelele noastre de specialitate.
Bine, nu-i vedem nici pe ceilalţi: portarii de la supermarket, femeile de la curăţenie şi mulţi alţii pe lângă care trecem zi de zi. Sunt invizibili, dar echilibrează balanţa. Sunt oamenii care se chinuie de la o lună la alta, care strâng bani pentru un concediu pe an, care n-au noţiunea de city break sau haine de designer.
Deci da, trăim bine. Noi, trăim bine (şi sper ca în acest noi să se regăsească cât mai mulţi dintre cititorii acestui blog). Cât timp înţelegem lucrul ăsta şi muncim pentru ca lucrurile să continue să meargă bine, putem spera că numărul celor care trăiesc bine va creşte.
4 comentarii. Leave new
Nici macar in Bucuresti nu traim toti bine. Cunosc bucuresteni care au emigrat in strainate din motive economice, sunt bucuresteni (si nu neaparat in cartierele cele mai defavorizate, gen Ferentari, Rahova) care in 2023 isi cumpara cele necesare traiului si platesc „pe caiet” la salariu sau la pensie, la buticul din cartier (cele care au supravietuit invaziei Mega Image).
Iar lui nenea Olof ala ii transmit ce zicea odata Daniel Danianu, finantist de meserie si ala: „statistica e ca o fusta mini, arata mult, dar ascunde esentialul” 🙂
Traim bine pe naiba. Sa traiesti bine nu inseamna sa muncesti 12 ore pe zi, ca sa ai bani sa comanzi pe glovo, sa mergi la conferinta unui neica nimeni analist financiar si sa iti iei Touareg.
Suntem in colaps dpdv mental si emotional. E coada la psihologi ca la carne pe vremea lui Ceausescu. Dar asta e valabil pentru toata societatea moderna, nu doar pentru Romania.
Raspunsul cred ca ar merita discutat intradevar. Romanii o duc extraordinar de bine, chiar si cei mai saraci romani o duc cum n-au visat acum 30 de ani. Oricat de extrema e evolutia exista o reactie de negare a evidentei. As deschide discutia cu propunerea ca e o forma de PSTS, o respingere din cauze psihologice datorate traumelor din comunism. Cum ar putea accepta cineva ca merita sa o duca bine astazi cat atata vreme a considerat normal lipsurile. Cum si-ar putea ierta acceptarea de la acea vreme?
Al doilea aspect e accesul brusc la informatii care duce la comparatii cu absolut oricine din lume. Si asta e relevant pentru tot globul.
@alexnicolae E clar pentru mine ca o duc mult mai bine azi decat pe vremea comunismului. Nu am considerat niciodata ca lipsurile sunt ceva normal.
Vad ca unul din Occident care munceste poate mai putin decat mine o duce mai bine pentru ca la ei salariile sunt mai mari, preturile (raportate la puterea de cumparare a salariatului) mai mici etc. Si mai vad ca in Romania politicienii fura in draci si asta e unul dintre motivele pentru care eu nu o duc bine. Si nu imi convine asta.
Romanii nu au neparat nevoie de psiholog, ci de o justitie care sa isi faca treaba, asta pentru a se simti si a trai si ei mai bine.